DUPA 30 DE ANI

Mi-au trebuit 30 de ani sa ma intorc la o parte din radacini, la lumea lui tata. A fost o calatorie catre adancul inimii mele. L-am facut cu trenul, cu masina, singura, acompaniata, dar dincolo de normalul lui aparent voiajul asta a avut ca destinatie finala LOCUL, misteriosul loc unde toate se tes, unde toate se stiu si sunt asa cum sunt.

M-am dus catre Nord intr-o dimineata curata de vara. Ma miscam lin intr-o lume foarte concreta, insa parea ca substanta ei tremura si se descompune vibrand intr-un imposibil de numit nu-stiu-ce.

Tata, dragul de tata m-a asteptat la Focsani. Se facuse cald afara, in micul oras de provincie oamenii misunau pe la umbra copacilor de pe un oarecare bulevard. Mi-era foame. Tata era bucuros caci i se dezlegasera niste noduri si se simtea ceva mai liber. Am sarbatorit pe-o terasa. Mi-era bine, un bine constant, cuprinzator, binele unui copil care se simte iubit.

Ne-am urcat in masinuta cea rosie si ne-am tot dus. La Piatra Neamt am vazut tineri care dansau, baieti tropotind din ciubote strigand cu glasuri din care strabatea o viguroasa virilitate, fete miscandu-se cu gratie, facand gesturi al caror sacru parca se dezveleste brusc. Ce neam aprig si bland, ce forta si ce unduire fragila! Ce bine ca ma trag de-aici si toate astea le am inscrise in fiinta!

Spre seara am ajuns la casa bunicilor. Au trecut atatia ani, ei nu mai sunt…Cand crestem  dimensiunile unui loc pe care nu-l vedem pentru o vreme, se schimba, spatiul devine mai mic. Ti-e greu sa pricepi cum odinioara parea atat de mare. Tata a refacut casa. E alba, curata, noua si veche. Imi scoate din strafundurile memoriei mici intamplari, franturi de imagini, mirosuri, senzatii. Livada e verde, un verde linistitor in care te-ai intinde sa dormi 100 de ani, sub mar.

Pia, sora lui tata imi da un castron de zmeura salbatica, mica si dulce, culeasa bob cu bob. Binecuvantata sa fie! Seara mergem la Mina, alta matusa. Cand eram foarte mica mi-a fost ca mama, ea m-a crescut o vreme. Poate de asta simt o legatura asa puternica. Are forta, e o FEMEIE. Ma invata lucruri,  imi arata cum functioneaza magia, imi preda  cunostinte ancestrale.

Am fost la Durau la manastiri, am vazut Ceahlaul cel sacru si mi-a venit chef sa-l urc, am primit in dar o casuta de lemn care vrea sa traiasca din nou, al carei suflet am sa-l mangai netezindu-i peretii, locuind-o cu dragoste intr-o zi.

Am mancat alivenci, ardei cu branza, sarmale cu urda, hribi cu usturoi, placinta bulgareasca, am baut lapte de capra cald, abia muls…un festin, un neincetat cantec al abundentei, rasarind din cele mai simple lucruri.

Intoarcerea acasa- regasire, recunoastere, intelegere, pace.

9 thoughts on “DUPA 30 DE ANI

  1. Doamne, ce frumos! nu-mi mai pare rau ca nu am apucat sa ne vedem, pentru ca ma bucura foarte tare ceea ce ai facut pentru tine in aceasta perioada :)….e bine, e liniste, esti unde trebuie sa fii, si asta e cel mai important…tare te iubesc !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s