APA

Noaptea magica nu s-a lasat dormita. Portile dintre lumi larg deschise lasau sa treaca dintr-o parte in alta ce era de trecut. Pe perete doua umbre in perfecta armonie Regele si Regina. Fara lumina nu putem vedea umbrele, fara umbre…

Dimineata a venit limpede. Aerul clar lasa glasul pasarilor sa patrunda prin materie. E o zi noua, o viata noua, e totul de la inceput. Apa ma cheama. O vad de departe. In portofel am o hartiuta pe care am salvat-o din muntele de gunoi

-Mama, ce suntem noi?

-Suntem vise

-Visele cui mama? Cine poate visa atat cat sa ne cuprinda pe toti?

Aveam 17 ani cand ma intrebam, dar acum nu mai am nimic. O iau de la zero ca sa ajung la zero. Apa se misca, se misca, se misca…

Dupa cateva ore  intru in ocean, inot pentru prima data de cand sunt aici.

Spala-ma, iarta-ma, intareste-ma, arata-mi cum!

IMG00644-20100704-2108

3 thoughts on “APA

  1. Noaptea ca o ablutie de povara zilei, umbrele ca preotese ale luminii, apa ca o invaluire noptateca, viața noastră traita intru ca si cum. Iar la urma, ca si la început, credinta in dragoste precum in farul privit dinspre țărm.
    Vânt bun la pupa, Lola!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s