SPRE LUNA

Da, da, da…de unde sa incep si ce sa spun?

Bine zicea domnu’ Gellu:

fiecare isi comunica erorile cum poate iar ele cuprind intotdeauna un pic de adevar, ceilalti inteleg cat pot, fiecare spune mai putin decat intelege si intelege mai mult decat i se spune, iar ce intelege nu i se spune, fiindca ce i se spune nu intelege, si asa mai departe…

O sa vin in Romania sa-mi conduc copilul spre noua lui viata, o sa vin in Romania sa stau putin cu tata la munte, o sa vin sa ma plimb cu Dana in padurea de la Comana. Incepe altceva. Ceva mare si bun. Mi-am aruncat trecutul in rau, in noaptea de Sanzaiene. Era o luna mare. Lumina o carare de aur care oricum m-as fi miscat tot catre mine ducea. In doua pungi a incaput un munte de durere. Apa a primit, neagra, linistita, sa transforme. I-am cerut iertare. Pe urma am dansat acolo in fata ferestrei. In interior dansau alti omeni. Unul imi facea semne sa trec dincolo de sticla. Ta ta ta, ta ta ta tu tienes ritmo…Zbor. Imi falfaie fusta albastra. Trec pragul. Nimic nu ma mai poate opri, nimic.

 

8 thoughts on “SPRE LUNA

  1. Draga Lola, in ultimele 3 zile am stat intepenita in pat, cu febra, cu dureri de spate si gat. Ma gandeam la ultima ta postare si imi simteam toate durerile arzand, toate limitarile mele mentale intepenite in corp. Dimineata am citit postarea cu Luna si m-a facut sa zambesc.

  2. n-am crezut niciodata ca poate fi atat de complicat “sa fii mare”. sa iei decizii, sa nu stii, sa stii, sa ti se para ca l-ai prins pe dumnezeu de-un picior si apoi sa ramai in mana cu ceva ce, de departe, ar putea semana cu un pantof (macar!), sa faci planuri, sa nu mai faci planuri, sa astepti, sa ai impresia ca “musini” ceva pretios, sa fii incantata, sa te simti copil, sa te simti batran. ce o fi viata asta pana la urma? ca aventura nu poate fi, cand stai in fotoliu si e un fotoliu moale. cand n-ai repere… cand efectiv nu stii. poate asta e secretul, sa nu stim “incotro?”, nici de unde, nici incotro. te insotesc cu un gand bun in periplul tau. nu esti singura. nu sunt singura. si toate astea vor duce intr-o zi undeva. poate la noi insine, cum spuneai undeva. poate la ceilalti? am pus suficiente intrebari pentru cineva care nu stie?? te pup

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s