SARBATOARE MARE

Inima mea canta! Azi am petrecut cateva ore la care daca ma gandesc acum par visate. L-am avut in preajma pe marele, bunul meu prieten Grigore Lese. Daca Viata mi l-a adus acum inseamna ca-i bine. El mi-a fost mereu semn de noroc, de cale dreapta. Omul asta…

Sarbatoarea romanilor si moldovenilor din Portugalia. S-a tinut in gradina de la Museu da cidade. Antoaneta mi-a zis sa mergem, dimineata m-a sunat si sotia domnului ambasador sa ma invite. Doamne, cum am putut, chiar pret de-o clipa, sa ma simt singura, parasita, cand sunt  oameni care ma inconjoara cu grija, cu dragostea lor!

Am luat-o pe Sara cu mine sa-mi cunoasca radacinile, sa-l asculte pe domnul Lese si asa sa-mi patrunda mai bine sufletul.

Zi cu soare, cu vant racoros.  Antoaneta ne citeste poezii in metrou. Parca sunt in transa, constienta de tot, dar cu o senzatie acuta de ireal. Cuvintele se desprind unul de celalalt facand frazele sa se risipeasca, sa-si piarda intelesul. Ajungem in gradina uriasa. Lume peste lume, fara sa fie inghesuiala, standuri cu: mici, carnati, sarmale, cornulete, cozonaci,savarine, amandine, gratarele scot fum si imprastie gadilatoare miresme.

Doamna Popovici, sotia domnului ambasador, ne intampina.

Unde e, intreb? Imi arata scena de la capatul pajistei zambind.

Uite-l acolo!

O iau la fuga cu inima sarindu-mi din piept. Dragul, bunul domn Lese! Ne luam in brate cu bucurie. Au trecut patru ani de cand ne-am vazut ultima oara, dar timpul nu exista. Ce exista cu adevarat e firicelul  invizibil care ne leaga unii de altii.

Cat a cantat am cantat cu el,am plans, am simtit dragoste,  recunostinta, si…ceva ce nu pot traduce in cuvinte. Era ca si cum stiam cine sunt si eram una cu tot: fiinte, copaci, iarba, cer, pasari, cantec.

Ce bucurie sa fiu azi pe lume, sa ma intalnesc cu prietenii pe care ii am aici, sa mananc mici cu mustar si cornulete cu gem, sa stau pe-o piatra la soare povestind cu domnul Lese, sa-i aduc Sarei o savarina uriasa, sa cant din toti rarunchii nu-i lumina nicarii…

Ma uit in jur si mi-e drag de lumea care s-a prins in hora, mi-e drag sa simt bucuria asta nascandu-se din lucruri simple, mi-e draga ia Sandrei cusuta cu margele, mi-e drag firescul, lipsa de festivism, mi-e drag ca ambasada nu e institutie ci o mana de oameni inimosi care fac intamplarile frumoase sa se petreaca. Mi-e pur si simplu drag.

Seara se lasa. Ma despart cu greu de domnul Lese. Imi daruieste ...de dragoste, de razboi, de moarte, de unul singur, un superb dublu album si un alt disc cu o singura melodie duce-m-as nu stiu cararea. Asa-i, dar la urma urmei cine o stie?

Pe coperta interioara a scris el, dar as fi putut scrie eu, sau tu…

Am incurcat drumul, am vazut, am ales, nu intotdeauna am fost liber, nu intotdeauna am ales bine, da’ drumu-i lung si implinirea-i departe.

Cale usoara, oameni buni!

12 thoughts on “SARBATOARE MARE

  1. oaa….super fain!! ce ma bucur ca ma regasesc cateodata in bucuria ta, in ce faci tu!!

  2. Cata lumina si bucurie emani, draga Lola! M-a emotionat intalnirea ta cu minunatul Lese. “Nu-i lumina nicari,” …… dar sunt astfel de momente in care se lumineaza totul in jur . Iar tu, nu stiu cum reusesti sa transmiti emotia fiecarei intamplari de viata , sa imi amintesti de legaturile magice care se tes in jurul nostru, chiar atunci cand ne asteptam mai putin.

  3. Pingback: ZIUA ROMANILOR DIN PORTUGALIA! | lola dream factory

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s