BUCOVINA

M-am trezit bucuroasa dupa multe zile in care diminetile au fost gri. Simt ca am iesit din umbra, ca m-a lasat in pace corpul durere.

Ma intorc cu gandul acasa, in Romania. Pare un vis indepartat, pare o calatorie magica. Azi as scrie despre Bucovina.

E seara, o seara rece cu vant taios. Plecam catre gara, eu, Claudio si tata. Nu e nici o diferenta intre ce simt acum urcandu-ma in tren, si ce simteam cand eram copil. Mirosul de gudron, balustrada rece de care ma sprijin, gratarul metalic al scarilor vagonului, caldura din compartiment, plusul aspru al banchetei…peste nici una dintre senzatiile astea n-a trecut timpul.

Palavragim o vreme, pana ni se face somn, asternem paturile, stingem lumina, se lasa linistea, iar pe geam se vad fugind copaci, case, campuri inghetate. E cod portocaliu, dar noaptea se tese alba, linistita, inainte s-o sufle viscolul cu totul. Adorm leganata de tren. Ma trezesc in zori, la Vama. Iar senzatiile din copilarie…miile de fluturi din stomac.

E zapada mare, ca inainte de Craciun. Casele stau cuminti sub caciulile lor groase. Unele au ferestre luminate. Tre’ sa fie tare bine si cald inauntru.

Bucovina mea iubita, coltul de lume unde am radacinile, de unde am baut apa si-am mancat miere, unde pamantul imi tine inaintasii. Simt ca totul e in mine si ca toata sunt in locurile astea, ca primesc si dau continuu dragoste.

Imi iau iubitul de mana. Mi se pare ireal. Eu cu el aici. S-a nascut la mii de kilometri distanta ca sa ne intalnim intr-o zi, sa ne luam de mana si sa ajungem la Campulung Moldovenesc.

Ali ne asteapta la gara cu o masina. Trecem prin orasul mic si inghetat. Albul zapezii ii ascunde paragina care ma doare atat.

Bunica e deja in prag. Mai mica, mai inclinata catre pamant, dar cu privirea vie, cu felul ei hatru de-a fi. In casa e cald si bine. Claudio se integreaza imediat fara sa-i trebuiasca vorbe. Asa l-am simtit mereu in calatoria noastra, intrand  in mediu, inglobandu-se cu usurinta in ceea ce aduce clipa.

Avem planuri sa mergem pe la manastiri, dupa ce dormim putin, dar da-le incolo de planuri ca e bine in casa, la caldura, la povesti. Iesim totusi pentru o tura prin oras, aprindem o lumanare la mormantul mamei. Inghetati zdravan venim acasa. Tata ne frige pastravi, face mamaliga si mujdei de usturoi. Bunica sta cu noi, mai punem lemne pe foc, iar ele troznesc vesel.

Cum era mama copil? Cum te-ai maritat tu cu bunicu’? Cum era mama ta? Ce mai stii de bunica Ileana?…Bunica e mare povestitoare. O inregistrez. Vreau sa pastrez ce-mi spune pentru ca detaliile se estompeaza mereu. Am nevoie sa stiu, am nevoie sa ma conectez cu trecutul ca sa pot merge libera mai departe.

Multa suferinta, multa durere, multa rusine, mult zbucium, violenta, furie izbucnind, moarte, abandon, tradare. Pe toate le simt. Cuvintele se fac poarta prin care trec experimentand tot ce aud. Totul e in mine, absolut tot. Ascult cu atentie, vad ce-am luat de-a gata, ce-am luat fara sa stiu, ce credinte mi s-au strecurat subtil in minte. Asta e!

Noaptea mi-o petrec rugandu-ma. Sunt o mama a pamantului, am puterea sa vindec acum durerea si frica si indoiala tuturor femeilor din care vin, am puterea sa intrerup lantul suferintei, sa nu dau mai departe celor ce vor veni nimic din toate astea. Lumina din inima mea se face mare, tot mai mare, iar umbrele dispar.

Dimineata urmatoare la ceai stau doar cu tata. Inima mi-e deschisa si el simte. Lasam rolurile in care Viata ne-a pus. Vorbim de la suflet la suflet, cu nesfarsita dragoste. Ies frici la iveala, ies indoieli, neputinte, intrebari. Exista, dar recunoscute isi pierd puterea, nu mai surpa inima, ci devin niste teme  de rezolvat practic, niste saci cu durere gata de lasat jos. Doamne ajuta!

Vine nenea Ghita cu masina sa ne duca la manastiri. Seamana cu Gerard Depardieu. E un om indragostit de salbaticie. Traieste o viata bogata, mare, intr-un loc pe care multi l-ar gasi stramt. Stie o multime de povesti, de intamplari vesele, de aventuri. Fiecare deal pe langa care trecem ascunde una.

Vedem Moldovita, apoi urcam si coboram muntele spre Sucevita. Ne oprim pentru pranz intr-un loc unde si printul Charles a poposit. Dovada sta frumos inramata pe peretele de la intrare scrisoarea lui de multumire catre gazde.

Comand o portie zdarvana de hribi cu mujdei, imprumut din tochitura tatii irezistibila branza de burduf, bem bere neagra Silva(il amuza tare pe Claudio pentru ca numele lui de familie e Silva), tavalim niste tocinei prin smantana si cu burtile pline plecam mai departe planuind sa venim vara cu toti copiii nostri, sa ne bucuram de locurile asea binecuvantate.

De la Sucevita mi-am luat camesa din panza tesuta in casa si oua incondeiate.

Dupa-amiaza unchiu’ Nelu ne-a plimbat cu sania trasa de cal, dupa care ne-a poftit pe-acasa. Am palavragit si cu ei la gura sobei, am mai mancat o caruta de tocinei, ne-am jucat cu pisicile, ne-am pozat, am ras si dusi am fost ca in cateva ore luam trenul inapoi spre Bucuresti…

6 thoughts on “BUCOVINA

  1. Incredibilul devenit realitate (cum ar spune un personaj din cartea pe care abia am terminat-o), un brazilian a ajuns pe plaiuri bucovinene:). Anul asta, dupa multe veri sper sa ajung si eu in perioada cand se culeg fragii si se strange faneata, sa-mi fac ceai cu plante de fragi cu tot cu fruct si cimbrisor proaspat culese din padure…..este cel mai parfumat ceai pe care l-am baut vreodata si merge de minune seara cand coboara frigul si mirosul de cetina si faneata de pe munte.
    Semeni bine cu bunica ta.:)

  2. Oare ai ochii bunicii tale? Eu cred ca da. Brazii aceia falnici, diluati cu zapada, ca niste strajeri ai drumului…sunt grozavi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s