RADIOGRAFIA UNEI VINDECARI

Intrebarile inaintea carora a trebuit ieri sa ma opresc:

1.Care sunt atributele ce descriu cel mai bine ce traiesc in corpul meu, cum ma simt, care e problema?

2.Starea asta de rau ce impiedica in viata mea?

3. Ma impiedica sa fiu ce?

4. Daca imi este permis sa fiu(raspunsul la intrebarea 3) ce mi se poate intampla neplacut sau inacceptabil? Daca eu ma judec sau ceilalti ma judeca ce?

Pentru ca raspunsurile trebuie sa fie formulate cat mai pe negandite, am pus mana pe pix imediat si am scris

1. Slabiciune, frica, neincredere, energie joasa, senzatia de pericol iminent, de tradare, ca si cum cineva puternic si rau intentionat ma locuieste asteptand ocazia sa ma distruga. Imi dispretuiesc imperfectiunile. Simt ca nu am control asupra interiorului meu.

2. Ma impiedica sa ma bucur, sa-mi fie usor.

3. Sa fiu libera si fericita

La a patra intrebare n-am raspuns imediat, dar povestea nu s-a terminat in librarie…

In urma caderii ma cam usturau juliturile, dar nu ma durea nimic. Claudio imi propune o plimbare lunga la care am raspuns bucuroasa daaaa. Mergem noi ce mergem si ne oprim putin in Rossio unde era  concert. Dupa cateva minute de stat pe loc simt o durere groaznica in glezna stanga, ceva insuportabil. Am vazut ca atunci cand pasesc ma mai lasa oarecum, dar pe masura ce inaintam nici mersul nu era tocmai usor, iar noi ne gaseam fix la mijlocul distantei fie ca faceam cale intoarsa fie ca o tineam tot inainte. Inainte am mers.

Am exercitiile mele cu durerea. Tot drumul m-am straduit s-o controlez, s-o uit, sa n-o bag in seama, dar dupa precautia cu care calcam mi-era limpede ca ea e tot acolo si mie mi-e frica. Ne-am oprit sa cumparam paine. Cat am asteptat la casa, adica am stat, durerea a devenit menghina facandu-ma sa ma indoiesc serios ca voi putea pleca mai departe. N-am zis nimic cu glas tare, dar am declamat in gand ca o Ecaterina Teodoroiu ce ma simteam, “eu nu raman in mijlocul drumului!”Cu un curaj gasit nu stiu unde am iesit din supermarket. Noroc ca mersul atenua cat de cat  insuportabila stare, dar in clipa in care am intrat in casa piciorul mi s-a blocat intr-o durere cum nu-mi amintesc sa  fi experimentat. Nu mi-am rupt niciodata oasele, deci nu stiu cum doare o fractura, dar faptul ca orice miscare as fi facut ma aducea aproape de lesin m-a indemnat sa cred ca sigur mi-am rupt ceva.

M-am tarat in pat, mi-am luat glezna intre palme cautand o pozitie care sa aline cat de cat, am incercat sa ma linistesc si sa-mi fac un tratament Reiki. Claudio pregatea masa pentru copii venind des sa vada cum sunt. Ba respiram adanc, ba plangeam.

Imaginatia e cea mai puternica unealta ce ne-a fost data sa cooperam cu Universul. Ea n-are limite, transcede ingraditurile pe care le tesem constient si ne conecteaza cu forta divina.

Am ales sa ma duc in zona mea imaginara. Spatiul pe care l-am creat acolo e  exact asa cum vreau. N-o sa dau detalii despre el pentru ca e personal. M-am cufundat, iar acutul chinului fizic a facut trecerea foarte usoara, traiam intens o stare de bine, cald, dragoste, abundenta, apropiere intima de Mama. Ea ma alina si se pregatea sa ma hraneasca.

Vine iubitul meu sa ma intrebe ce fac. Iesita din paradis am inceput sa plang. Te doare? Nu, mi-e frica, mi-e frica sa nu raman blocata in pat si in suferinta, sa nu mai pot merge la cafenea, iar Anna sa creada ca am lasat-o balta, ca nu se poate baza pe mine, mi-e frica sa merg la spital pentru ca sigur imi vor pune piciorul in ghips. Scoteam fricile astea absurde pe gura printre hohote de plans, le spuneam pe toate, pe toate, pe toate. Dupa ce le-am terminat si m-am linistit putin un alt uragan s-a iscat…

In minte mi-a venit o imagine. Curtea liceului Caragiale. Era primavara, eu apaream in secventa asta ca o umbra strecurandu-se pe langa gardul scolii. S-a deschis in mine rana veche inchisa cu 7 lacate, am simtit tot ca si cum se petrecea acum. Suferisem prima operatie de teratom, aveam 15 ani, traisem cu spaima mortii fara sa scot un cuvant, singura in intunericul paturii de la spital pe care mi-o trasesem peste cap, traisem singura trauma operatiei, singura ametelile si caderile de tensiune care faceau lumea sa se stinga. O vorba n-am scos, o mangaiere n-am stiut sa cer, o mana de ajutor. Nu voiam sa ingrijorez pe nimeni, sa deranjez pe nimeni, nu voiam sa ii fie cuiva mila de mine(compasiunea mi-era atat de straina). Voiam medalii daca s-ar fi putut, pentru seriozitate, neclintire, darzenie(Doamneee!!!!).  Intoarsa la scoala, unde pierdusem aproape un trimestru, am aplicat aceeasi tactica, a stransului din dinti ca sa recuperez, sa nu ramn de caruta, sa nu ies din detasament. Pic de mila n-am avut pentru mine, pic de blandete. Din dorinta de a nu ramane singura m-am adancit de fapt  in cea mai nenorocita singuratate, in cea mai gri izolare pe care n-a stiut-o nimeni niciodata. Pana si de mine insami am ales s-o ascund reprimand-o.

Am vrut ca cei din jur sa se poata baza pe soliditatea mea, pe simtul meu de raspundere, sacrificandu-ma, inecandu-ma intr-o durere la fel de mare ca cea pe care o simteam acum in picior, dar continua, nesfarsita…

Tot am retrait la nivelul cel mai intens, fiecare celula s-a zgaltait in mine de frisoanele ce ma apucasera. Claudio m-a dus aproape pe brate pana la baie. piciorul imi era blocat, nu puteam atinge pamantul fara sa nu urlu. Ma vedeam in oglinda: alba la fata, clantanind din dinti, tremurand si ma lasam sa fiu asa in deplinatatea slabiciunii si a durerii, moale ca o carpa.

Ajunsa inapoi in pat m-am linistit incet incet. Mi s-a facut foame. Dragostea mea mi-a gatit cel mai bun orez din lume pe care l-am mancat plina de recunostinta. Ramasa putin singura am simtit sa-mi ating iar glezna cu palmele. Stateam asa epuizata, golita, cu mainile cuprinzandu-mi piciorul(in pozitia femeii  de pe coperta alba a cartii din librarie Corpul tau iti spune IUBESTE-TE!)

Dintr-o data palmele au inceput sa-mi clocoteasca. Le simteam infierbantandu-se din ce in ce mai tare. De fapt tot corpul mi se incingea. In minte mi-a venit urmatorul gand energia se naste din ea insasi. Aveam senzatia ca intre palmele mele s-a creat un vartej.

Vindeca-ma pana maine! a fost alt gand ce m-a strabatut,  repede inlocuit de un altul mult mai puternic VINDECA-MA ACUM! Am avut o strafulgerare de intensa credinta in vindecarea imediata. N-o pot explica, n-a fost rationala, doar a fost si a fost adevarata.

Cand mi-am luat mainile de pe glezna o puteam misca. Mi-am palpat locurile insuportabil de atins cu cateva minute in urma si nu mai dureau. Am intins precauta piciorul, l-am miscat…parea bine. M-am ridicat din pat si am putut sa calc pe toata talpa. Claudio zdruncinat de intamplare devenise aspru cu mine si imi zicea sa ma potolesc, sa ma culc. Fragilizata la randul meu m-am bagat sub plapuma, am inchis ochii si am respirat adanc tinandu-mi mainile in dreptul inimii.

Acolo, in cosul pieptului aveam o senzatie de groapa, asa ca de pamant din care tocmai ai scos ditamai radacina. O radacina groasa, neagra, atoasa si adanca simteam ca tocmai am smuls de pe inima. In gaura ramasa am sadit o floare alba, diafana, imateriala. Cu imaginea ei m-am cufundat intr-un binecuvantat somn.

10 thoughts on “RADIOGRAFIA UNEI VINDECARI

  1. Draga Lola,

    Am facut acest exercitiu. Inca invat cum sa lucrez cu fricile mele – sa le diminuez si sa le elimin. Am facut exercitiul propus de tine. Asa novice cum sunt, am simtit cum sunt cuprinsa de curat. Cum scriindu-le pe foaie le dezactivez si le las sa plece, le las sa nu mai fie parte din mine. M-am eliberat, am devenit mai usoara, am inceput sa-mi iau din mine puterea de a ma ridica la potentialul meu, nu doar sa ma proiectez constant intr-un viitor ipotetic, la care in mod real doar visez si nu-mi dau ocazia si sansa sa ma ridic. Iti multumesc cu tot sufletul!

  2. Eu am dat “accidental” peste Alice Miller – The body never lies. Poate gaseste ecou si in alte persoane!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s