DESPRE REGALITATE SI ZBOR

Eu sunt Regina, tu esti Regina, ea e Regina, noi suntem Regine cu toatele… Asta nu are legatura cu descendenta din vreo familie  albastra la sange ci cu recunoasterea de sine, cu iubirea, cu bunavointa de a fi, cu iertarea, cu rabdarea, cu o stare de spirit care(veste buna!) se cultiva spre acceptarea regalitatii noastre. Puneti totul la masculin si e la fel de valabil, adica e plina lumea in egala masura si de Regi

Cand stii cine esti nu te mai temi ca ti se poate lua dreptul de a trai regeste. Ceilalti nu mai sunt vinovati, nici periculosi, nici uneltitori, nici superiori, nici inferiori. Devin ceea ce le transimiti (fara cuvinte) ca sunt-MAJESTATILE LOR, iar intre egali e posibila doar dragostea.

Da, a inceput o era noua, in care aflam ca puterea e a fiecaruia dintre noi, ca Dumnezeu e un aliat, un parinte gata oricand sa ne mangaie pe cap si sa ne stranga la piept, un parinte care ne vrea binele fara sa ne conditioneze, care ne vrea liberi. E un timp al scuturarii de praf, de frica si de durere. E un timp al stralucirii!

Ma uit in jur si in mine insami. Ne zvarcolim, dar nu-mi pierd nici o clipa speranta ca momentul asta e cel al trecerii de la faza de pupa la  fluture. Zborul e posibil, oameni buni si daca citind afirmatia asta descoperiti in minte un gand de indoiala va rog inlocuiti-l macar cu DE CE NU?

Lasati posibilitatea zborului deschisa si el se va petrece cand va fi timpul. Asta inseamna sa crezi, sa nu inchizi, cu credinta ferma ca nu se poate, eventualitatea unui lucru de a se petrece.

IMAG2094

O sa va povestesc ceva despre zbor, despre zborul meu. Nu-l luati ca exemplu,  pentru ca fiecare zburam diferit. Din istoria ce urmeaza va rog alegeti speranta nu indoiala.

Sambata, Regina, asa ca in fotografia de mai sus(ideea ei a fost a Antoanetei, executia a iubitului meu), dupa ce am fost la o ceainarie frantuzita unde ne-am intalnit intamplator cu Antoaneta, Irina(ce-l poarta in pantec pe Cri-Cri) si Eduardo, petrecand timp bun, fericit impreuna, dupa o raita prin piata bio din parc de unde am plecat cu sapun de scortisoara si rozmarin, intr-o zi cu soare, cer clar, primavara in aer, coboram Rua do Seculo spre casa. Peroram o chestie in care egoul mi se umflase tot in pene, iar propozitiile mele incepeau enervant cu eu, eu, eu. Asa de prinsa in cap eram ca n-am vazut ditamai gaura in asfalt. Am calcat cumva in ea, m-am dezechilibrat si-am zburat… Aterizarea a fost cam dura, ca na, asa e cand nu te pricepi sa zbori, dar cele cateva secunde de zbor au fost fantastice.

Fiind in panta mi-a fost imposibil sa ma redresez cumva. M-am aflat total la dispozitia fortelor fizice, alea despre care am invatat la scoala ca actioneaza asupra unui corp in cadere si m-am trezit intinsa pe jos, julita toata, cu dorinta de mai sta acolo pe asfalt in ridicolul posturii.

Claudio m-a adunat, m-a scuturat, m-a evaluat si am luat-o catre casa. Ma simteam fragila, cu interiorul haotic.Frica se strecura subtil in ganduri, dar am decis ca echilibrul e pe cale sa se instaureze iar, ca inteligenta ce ma tine in viata, cea care vindeca si repara tot, deja lucreaza la asta.

Am luat copiii, am pranzit in parc, la soare, ne-am plimbat, am fost la Fnac sa rasfoim carti, loc unde am ramas pret de 20 de minute singura. M-a apucat o liniste ca de vata, nu voiam nimic anume, ma plimbam printre rafturi. Cautam un cotlon sa ma asez si sa ma las in starea ce venise. Ma opresc asupra unei carti cu coperti albe, pe care o femeie goala isi imbratisa genunchii-Corpul tau iti spune iubeste-te.

Iau cartea, gasesc un loc liber pe o bancheta si ma apuc s-o rasfoiesc. Boli, sau conditii fizice, cum vreti sa le ziceti, in ordine alfabetica, fiecare cu cauzele ei mentale si spirituale. Caut ce ma interesa pe mine, iar la sfarsitul cartii dau peste ceva minunat. Cateva intrebari foarte bine puse, la care m-am decis sa raspund pe loc.

Redau aici intrebarile invitand pe cine vrea la un exercitiu de sinceritate. O sa scriu si raspunsurile mele pentru ca nu am nimic de ascuns.

Ohhhh…acum am vazut cat e ceasul si nu mai am timp sa termin de scris, trebuie sa prind trenul. Revin cu povestea diseara sau maine dimineata.

O zi miraculoasa sa aveti!

7 thoughts on “DESPRE REGALITATE SI ZBOR

  1. ….Si mi-e drag sa te aud vorbind de timpul stralucirii…in care trebuie sa renuntam la teribila idee ca Dumnezeu ne-a pedepsit pt tot ce-am gresit…sau nu ne da ceea ce vrem pt ca mai avem ceva de ispasit……Consider gandul asta ca fiind cea mai dureroasa povara…..Dar…..e Timpul….a venit Timpul sa traim…iubind……si muncind cu bucurie pt noi si pt cei din jurul nostru….si e imposiiiiiibil sa nu realizezi ca Doamne-Doamne…ne iubeste…..in aceeasi masura in care noi iubim si ne iubim…… Lolaaaaaaaaaaaaa…….saru mana pt postare…si te strang la piept tare-tare…..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s