FERMOARUL

Ieri am trait o intamplare extrem de amuzanta  din care n-am ramas doar cu rasul.

Vine unul dintre atistii care expun in galeria noastra. Urca  scarile impreuna cu Anna si primul lucru care imi sare in ochi e ca are fermoarul de la pantaloni desfacut. Ohhh…sa-i zic omului, insa n-am schimbat niciodata vorbe cu el, si pe urma e atat de  jenant. Cum sa fac, cum sa fac?

O iau pe Anna de-o parte  “tu-l cunosti, spune-i”. O umfla rasul si zice ca nu poate sa-l faca de rusine, ca suntem numai femei si ca e penibil…

El umbla cu un peste urias in brate cautand locul potrivit sa-l expuna. A gasit de cuviinta sa-l atarne deasupra barului(unde eu tocmai trebaluiam). Ia frumusel scara, se cocoata pe ea expunandu-mi fix la nivelul fetei, buclucasul fermoar.  In clipa respectiva n-am mai putut si ca sa nu izbucnesc in hohotele ce galgaiau deja in mine, ma catapultez in bucatarie punandu-ma pe un ras, fara sonor, dar cu lacrimi. Anna vine si ea sa se amuze amplificandu-mi starea. Ma dureau muschii stomacului si numai gandul ca as fi putut iesi sa dau cu ochii de aceeasi imagine aducea un nou val de ras.

Ma potolesc intr-un final si decid la modul cel mai serios ca n-am sa-l las pe bietul om asa. Ies (el se daduse jos de pe scara) si-i spun soptit “ai fermoarul desfacut”. Se inroseste, se scuza ca a plecat in graba de-acasa, se incheie si gata povestea. M-am simtit atat de eliberata, de puternica si de misto ca am avut taria sa spun.

Incarligaturi psihologice serioase releva o situatie asa usurica si hilara. N-am sa despic firul in paispe ca exista specialisti pentru asta, dar vad ca e greu sa comunicam natural lucruri pana la urma neutre. Cata rusine de ambele parti, cata lasitate, cata frica…Nu judec, doar observ, si daca observ actionez pentru dizolvarea lor, acum, pe loc. Nu exista data viitoare, nu exista maine, daca ramanem in nu pot acum inseamna nu pot niciodata. 

Cu omul asta, trecand prin momentul penibil, care punea bariere intre noi, am creat o legatura curata, suntem frati, suntem prieteni in cel mai pur sens al cuvantului, desi poate nu vom bea cafele impreuna niciodata, sau nu ne vom spune mai multe, dar un moment de adevar ne conecteaza dincolo de spatiu, timp, si alte conjuncturi lumesti. In fata lui Dumnezeu am facut ceea ce era de facut. Am actionat cu dragoste.

There’s no love, just the acts of love! cum zice un cantec

8 thoughts on “FERMOARUL

  1. Scuze, dar ce e atat de ‘in fata lui Dumnezeu am facut ce era de facut’ ca i-ai spus unui om ca are fermoarul desfacut.

  2. Ai procedat bine. Din păcate, situaţii de genul ăsta sunt mult mai frecvente decât am crede. Aş spune chiar că rar sunt bărbaţii care să nu se fi trezit într-o situaţie asemănătoare cel puţin odată în viaţă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s