PACE CU CRAIASA ZAPEZII

In acest post se va vedea cum o neintelegere poate aduce mai multa intelegere sau cum am ajuns s-o accept pe Craiasa Zapezii.

Ca sa fac un pic de introducere, recunosc ca am fost comparata de multe ori cu personajul inghetat. E in felul meu de-a fi o racorica, asa, care la suparare se transforma in sloi de-a binelea. Cu timpul am ajuns sa cred ca detaliul asta de caracter e cauza multor intamplari nefericite. Dai cu vina si cu suferinta ca ce altceva stiam sa fac.

Am incercat sa repar, dar cu cat ma straduiam mai tare cu atat Craiasa se facea mai aspra. Din lupta ieseam mereu cu coada intre picioare.

Recent o neintelegere cu o prietena m-a facut sa pricep cum e cu pacea.

Stabilisem sa petrecem cateva ore impreuna. A aparut un eveniment la cafenea si ne-a incurcat planul. I-am comunicat neutru(adica fara sa-mi exprim regretul ca nu ne mai putem vedea). S-a suparat spunandu-mi ca nu imbrac informatiile in nici o dragalasenie care sa le faca mai usor digerabile, ca asa sunt eu, rece, ca am o problema cu asta. Ma suna a doua zi sa-mi spuna acelasi lucru.

Inchid telefonul, trag un plans bun apoi ma luminez.

Ce vina am, la urma urmei, ca sunt asa cum sunt? De ce sa am o problema?

Sunt ceea ce sunt – creatia a tot ceea ce a insemnat viata mea pana acum. Daca exista Craiasa Zapezii e pentru ca are motive bine intemeiate sa existe. N-o scuz, n-o acuz, nu vreau sa dispara, nu ma mai simt vinovata ca exista. E parte din mine, vine si pleaca asa cum vin si pleaca personaje mai bine cotate la capitolul popularitate: Zana Zanelor, Cumintenia Pamantului, etc…

De fapt in fiecare clipa alegem sa fim cumva, suntem un proces, o miscare continua de stari, de gaduri, de emotii. Toate perfect adevarate, perfect reale in lumina clipei in care le traim. De ce le-am nega pe unele si le-am accepta pe altele?

De ce? Pentru ca asa stim, asa credem: ca raul e rau si bunul e bun, ca raul trebuie sa dispara iar binele sa invinga. Dar exista rau fara bine, sau bine fara rau? Ele se nasc una din cealalta facand un indestructibil intreg.

Deci Craiasa Zapezii are rolul ei…

Am simtit s-o accept. O acceptare simpla, neutra, dar cu caldura, cu toata inima. Stiu ca exista, are toate drepturile sa existe, dar si-a pierdut puterea pentru ca nu-mi mai e frica de ea.

DSC08535

P.S. Dupa ce am imbratisat-o pe Craiasa  a fost atat de simplu sa imi imbratisez cu toata dragostea prietena.

6 thoughts on “PACE CU CRAIASA ZAPEZII

  1. Craiasa zapezii si Zana zanelor in acelasi timp, e posibil? Eu zic ca da!🙂 Intamplator, exact cand scriai tu textul asta eu scriam altul, in care o numeam pe Kiti, fata mea, Zana zanelor si Craiasa zapezilor. In aceeasi propozitie.🙂

  2. Prezența comportamentului rece e semn de mare suferință în trecut și teama de a suferi din nou. E semn de slăbiciune. Crăiasa Zăpezii există ca să fie șlefuită (topită?🙂. Există prea puțină căldură sufletească pe lume. Dacă această căldură e prezentă în inimă, trebuie exprimată, pentru că unii oameni, ca prietena ta, au mare nevoie de ea. Altfel rănim, atragem și mai multă suferință și riscăm să fim judecați greșit. Mi-a trebuit ceva vreme să văd asta, și am pierdut prieteni pentru că nu am știut să îmi cer iertare și să compensez, pe motiv de “așa sunt eu”. E nevoie de tărie de caracter să ne exprimăm căldura inimii. Ne ascundem slăbiciunea sub un scut de gheață.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s