DEZLEGAREA

N-am fost niciodata un om conformist, dar am vrut sa incap in norme ca sa fiu lasata in pace. Mi-am zis ca le voi da celor din jur ce vor numai sa taca si sa nu se bage in treburile mele. Pe vremea aia treburile mele erau secrete. Scriam in taina, cifrand intelesurile, traiam in interior, iubeam pe ascuns, visam pana ma lua ameteala,sufeream in draci, mergeam mult pe jos cautadu-mi mereu spatiul in care sa fiu eu, singura, in care sa nu ma maimutaresc, in care sa ma curat de etichete. Asa am avut mult timp viata pe layere. O suprafata si-un adanc, o coaja si-un miez. Am fost foarte aplicata in a-mi construi aparentele, atat de temeinica incat pentru perioade de timp m-am identificat cu ele, am crezut si-am suferit, am luptat, am gasit ambitie, determinare, curaj pentru a obtine diploma cu titlul “om realizat”.

Odata cu ea am capatat si cea mai cumplita depresie. Toate punctele de pe lista implinite,  toate obiectivele bifate, iar eu simteam doar un gol imens, de care mi-era asa groaza ca nu-mi venea sa mai deschid ochii dimineata. Unde-i fericirea promisa, unde-i capatul grijilor, unde sunt pacea mea si implinirea?

Erau in adanc, acolo unde fusesera mereu cu mine chiar si atunci cand n-aveam bani de-o chifla cu branza topita, sau cand visam sa-mi iau haine ori sa am o casa cu gradina. Intr-un fel ma bucura descoperirea, dar imi parea rau ca pierdusem atata timp cautand departe, orbita, ceva ce am avut mereu. Mi-am amintit apoi ca m-am apucat de facut toate astea doar sa fiu lasata in pace sa-mi traiesc viata cea secreta, aia pe care o incuiasem lumii. Imi petreceam noptile privindu-l pe Vasile, plopul din zare si mergeam cu bicicleta. Simteam ca vremea era una a miracolelor. Veneau prevestitorii, gaseam mesaje, aveam stari de inexplicabil extaz, faceam magie cu puterea pietrelor, faceam dragoste, faceam poezie. Totul cu voluptate, cu foc, sa ies din teribila gaura in care simteam ca am intrat. Ma predasem Vietii, uitasem sa-mi mai incui portile, de fapt as fi vrut sa le spulber sa se duca de rapa toata hardughia mea paguboasa.

Si s-a dus!

Ca un copil am invatat sa merg, sa vorbesc, sa fiu fatis ceea ce am fost mereu pe ascuns. O FIINTA LIBERA!

O vreme mi-am mai pus etichete si singura: femeie independenta, artista, blogerita, etc, etc…

Acum sunt. Atat. Asa imi duc zilele si ele sunt desavarsite in obisnuitul lor. Contrariez destui oameni cu optiunea de a lucra la cafenea. Ce esti draga, chelnerita? Draga, defineste-ma tu si o sa ma ai exact asa cum ma interpretezi. Eu sunt tot si nimic. M-am dezlegat!

25 thoughts on “DEZLEGAREA

  1. Minunat!!!! consider munca ta la cafenea o experienta de viata, si nu pot decat sa te admir!!!! Iti doresc sa ramai mereu optimista si libera.
    La multi ani fericiti si buni !!!!!

    • Este cea mai rasplatita munca pe care am prestat-o vreodata.
      Mi-a zis mie odata domnu’ Lese “Gratielus, daca vrei sa cunosti cu adevarat oamenii du-te la carciuma”🙂

  2. Cu citiva ani in urma ti-as fi spus ca suntem un popor mic, cu ifose mari. Intre timp, am vazut ca si pe la altii sunt unii mici cu ifose invers proportionale… nu-i tara neamului nostru, e o lipsa de perspectiva umana. Acum ceva vreme, ma suna o cunostinta de care nu mai auzisem de multi ani si una dintre primele intrebari pe care mi le-a pus a fost ”si te-ai realizat si tu?” As fi putut sa-i explic ca realizata sunt de cind m-a facut mama si mi-a desavirsit cu grija educatia, c-au mai contribuit la realizarea asta toti oamenii intregi pe care i-am intilnit pina acum pe drum, dar stiam ca nu asta era definitia ei. Asa ca i-am raspuns ca am casa, am masina si un loc de munca civilizat, pastrind pentru mine si mai pe urma pentru discutia cu cel drag mie chichitele astea filozofice + revolta in fata micului uman care te defineste ca realizat numai daca ai… Cei mai multi dintre noi uita sa fie si se cantoneaza in a avea. Si nu-s fericiti acolo pentru ca nu sunt ei acolo, ci niste paiate care au. Tu esti fericita lucrind la cafenea. Nu ai… o functie, si nici nevoie nu pari sa ai din cite citesc si eu prin biletele tale. Faci o munca utila si esti impacata cu tine… ce anume ti-ai putea dori mai mult? Sa fii sanatoasa, sa vezi mai mult, sa gindesti mai mult, sa citesti mai mult? Toate tin de o realitate care-ti e accesibila si-n care nu ai nevoie de intrebari idioate. Esti chelnerita? Si? Unde-i inutilitatea de a servi mincare celorlalti? De a-i ajuta sa supravietuiasca?

    Tu esti si cine conteaza intelege asta. Restul? Sa se intoarca la dictionare!

    • Am inteles un lucru si il aplic in viata de zi cu zi. Am inteles ca nu conteaza nimic altceva decat intentia cu care faci orice ai face, ca nu activitatea in sine conteaza ci ceea ce pui in ea, ca stare, ca ganduri, ca gesturi. Conteaza cum faci. Cand asta ti-e preocuparea intre citit si maturat nu mai e nici o diferenta.
      Viata noastra aici e o insiruire de conjuncturi. Nu stii niciodata cine e cel din fata ta, si nici el nu stie cine esti tu. Nu cunoastem omul, doar judecam circumstantele, iar ele sunt mereu inselatoare. Merita?

      • Sa judeci in sensul de a incerca sa intelegi? Da, dar nu sa emiti judecati de valoare care nu pot sa cuprinda decit bucati de realitate. Astfel ca da, merita sa gindesti, dar trebuie sa te opresti sfios inaintea sentintei… Si cum spui si tu: facut cu grija nu-i diferenta intre a da cu matura sau a citi… Desi mi se pare ca datul cu matura foseste, cel mai ades, mai multor oameni decit cititul care, cel mai des, ii follseste numai celui care citeste si ca nu-si ia timpul sa si inteleaga ce citeste… Important e sa Fii.

  3. Poate ca aceasta e una din determinarile omului in viața; sa ne ferim de ceilalți care vor sa se bage “in treburile noastre” pana cand simtim ca menirea noastră este de a ne servi semeni. Apoi facem asta pana in clipa cand sesizam ca abnegatia ne amenință integritatea si atunci din nou tanjim după libertate… O vesnica pendulare între a fi solitari si a fi solidari. Poate ca asta înseamnă a fi…

  4. Of, mi-a mers la sufletul postarea asta. De cate ori nu mi-am auzit ‘dar tu nu te mai asezi la casa ta, nu te realizezi si tu?’. Eu vroiam sa dansez de mica, altii ma vroiau intelectuala. Am terminat si facultati a caror meserii le-am profesat vag. Am ajuns sa dansez si ‘in carciumi’ unde am cunoscut adevarat lume. Nu vrei sa stii cate mi-am auzit pe la spate ‘dansezi in carciumi, esti curva’. Eu si durerile mele, Eu dansam pentru ca imi placea sa dansez si atat. Acum imi fac formare in ce-mi place, dar atat de greu fac fata rigorilor formarii. Doar munca cu oamenii ma salveaza si stiu ca trebuie sa trec prin aceasta formare pentru a putea profesa. Si apropo, am lucrat intr-o farmacie 2 ani de zile, impachetam si trimiteam comenzile clientilor. Mie imi place sa fac pachete frumoase. Si aici mi-am auzit ‘dar poti face mai mult decat niste simple pachete. Intr-o zi farmacia a primit o scrisoare de multumire de la o doamna care era foarte multumita de cum fusese impachetate produsele primite. Singura scrisoare de multumire primita vreodata de farmacie. Mie mi-a zambit sufletul. eram toata un zambet.

  5. Si inca ceva, daca inainte vroiam sa-i fac pe altii sa fie mandri de mine, acum nu mai vreau. Vreau sa ma bucur eu de mine, sa fiu eu mandra de mine, sa fie Dumnezeu.

  6. Am o fetita de trei ani. imi doresc din tot sufletul sa ma schimb sa nu fie ca mine; dependenta de munca- pentru ca asa mi s-a spus ca munca te elibereaza:)-, suaparata si nemultumita in permanenta, deprimata etc… am invatat sa vad lumea prin ochii ei..
    Inainte sa se nasca imi doream sa fie campiana la tenis, la sah, la dans, la gatit, la orice,,,doar sa fie cea mai tare..
    Acum imi doresc doar sa fie sanatoasa si sa faca cu placere tot ce face. Simt ca o voi iubi orice ar decide ea sa faca in viata,
    Atunci te-am descoperit pe tine Lola, cand am decis ca trebuie sa ma schimb si iti multumesc pentru faptul ca scrii ce simti..

    de la tine am invatat multe
    multumesc

  7. La multi ani Gratiela! Ma bucur pentru tine ca esti fericita, ca ai o relatie deosebita cu Luca si ca tot ce faci, faci cu daruire. Cu multa emotie am citit tot ce ai scris, ma bucur ca te-am gasit si astfel pot afla vesti de la voi. Luca este un dulce. Va imbratisez. Nasa de la Brasov.

  8. păşind atît de liber şi cu iubire mîngîiem şi pe cei care încă sunt prinşi în vîltoarea iluziilor. prin simplul fapt că trăim cuminte, ceva din noi le sădeşte şi lor sămînţa luminoasă. nici noi nici ei nu ştim cînd şi cum, dar se întîmplă. sunt bucuroasă de aripile tale largi şi de rădăcinile tale adînci pe care cu atîta tihnă ţi le îngrijeşti tot mai continuu. îmbrăţişez!

  9. La multi ani, om liber!
    sa ai un an plin, sa te miri, sa te bucuri, sa simti, sa asculti, sa vezi! sa fii!
    te imbratisez cu dragoste,
    oana

    • Sa stii ca mi-ai fost in ganduri. Intr-o zi m-am oprit din alergatura, era inainte de Craciun si mi-am zis “n-am apucat sa scriu macar un rand atator oameni pe care ii iubesc. Or sa creada ca i-am uitat”
      Asa ca am facut o lista in gand. Ai fost prima careia am simtit sa-i trimit toata dragostea, tot binele, si toata linistea
      Te iubesc mult om frumos!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s