ULTIMA ZI A ANULUI

31 decembrie dimineata. O astept, citind pe marginea fantanii din piateta, pe Anna sa deschida cafeneaua. Doi batranei, martori ai lui Iehova se opresc sa-mi vorbeasca. Stii cine a fost domnul Iehova? Eu sunt! raspund fara urma de indoiala, fara obraznicie sau aroganta. I-am vazut, celui care mi se adresase, ochii frumosi, verzi cu irizatii castanii, marindu-se. Nu ma crede, nu se crede, nu crede ca senhor Jehova n-a fost ci este si imparatia lui deja exista de cate ori suntem dispusi s-o vedem. Zic asa ca domnu’ Gellu, in gand, sarmanii de noi. Masina Annei ma anunta cu zgomotul motorului ca trebuie sa-mi iau ramas bun de la bravii marturisitori ai domnului  si sa ma ocup de alte lucruri.

Unul imi intinde o revista spunandu-mi ca toate raspunsurile sunt acolo. Doamne ajuta! Nu-l contrazic, nu ma indoiesc. Bag revista in sac si pun mana pe cutiile cu zarzavaturi pe care Anna tocmai le descarca.

Abundenta de verde, de branzeturi fine, de toate bunatatile. Ma simt alchimist, ma simt copil, ma simt norocoasa si fericita. Ii multumesc Annei ca a deschis locul asta minunat, ca duce greul lui si  asa eu ma pot juca, ii mai spun c-o iubesc foarte mult. Da, le spun oamenilor mereu ca-i iubesc. Ce daca se fastacesc, ce daca se intimideaza? Eu nu fac la fel? Dar cum  se bucura inima, cum se desfac aripile atunci cand iubirea e ?

Primesc si dau, primesc si dau fara sa fac rezerve, fara sa calculez nimic. Atat am, ziua de azi pe care o cheltui cum pot mai bine. Uite ca o cheltui iubind.

Sunt in blugii mei cei vechi si-n bluza de trening gri. Au fost primele lucruri gasite in dulap. Ma duc diseara acasa, imi pun rochia neagra, poate chiar pantofi cu toc, imi aranjez parul sa nu mai arate asa explodat… Iubitul meu o sa gateasca, linistea dintre noi va fi mai liniste in contrast cu zgomotul turbat al strazii, o sa intram in noul an cuminti, tacuti, imbratisati. Ganduri, ganduri, ganduri…

Gatesc ziua intreaga pentru cei 15 oameni ce-si vor petrece Revelionul la cafenea. E magic! Seara Anna suedeza vine cu prajiturile ei vrajite, Paula apare sa fie de ajutor cu servitul pentru ca planul e ca eu sa plec acasa la 7.

Atmosfera e calda. Focul arde in semineu, cuptorul parfumeaza aerul, masa se intinde, lumanarile ard peste tot. Annele vorbesc glorios la adresa mea. Ma intimidez, insa le primesc darul, ma accept, ma vad prin ochii lor si mi se pare fireasca stralucirea. Sunt o fiinta care se slefuieste, care-si crapa si-si azvarle carapacea veche, urata, impietrita. Pe dedesubt sunt frumoasa, foarte frumoasa.

Ce-ar fi sa-l suni pe Claudio si sa trecem in noul an impreuna, aici? imi zice Anna. De ce nu? Las rochia, pantofii, gandul unui dus fierbinte care sa-mi scoata mirosul de mancare din par, parfumul. Il sun pe iubit.  Tocmai venea sa ma ia, era aproape. Spune ca nu-i deloc imbracat de petrecere. Nici eu, dar ce conteaza?

Intre timp primeste telefon sa se duca la spital cu Bernardo, care intepenise de spate si nu stie daca va  ajunge pana la miezul noptii sa fim impreuna. Ma traverseaza o iritare usoara, foarte usoara comparativ cu drama pe care as fi facut-o alta data. Asta e. Se pot intampla tot felul de lucruri care nu stau in puterea noastra. Merita sa ma razboiesc cu ele?

Musafirii apar, treburile se precipita imprastiind orice urma de gand. Ma simt bine, foarte bine. Vin valuri de fericire din aia cu gadilaturi in stomac. Sunt, servesc, iubesc! Am instantaneu senzatia din varful muntelui abia urcat, atunci cand ating culmea, cand nu mai am unde pasi. Stiti sentimentul?

Pun masa pentru noi. Profitam de linistea asternuta odata cu indestulatul oamenilor si ne asezam. A fost o lunga, glorioasa zi, care incheie un an, un an cu atatea intamplari, cu atatea lectii, cu atatea revelatii. Vine Claudio. E obosit de alergatura, dar calm ca de obicei. Cand il vad de la distanta, mai ales pe strada, mi se pare ca e mereu inconjurat de-o aura de liniste, ca in jurul lui aerul isi pastreaza o structura lina. Sunt foarte fericita ca e cu mine.

Trecem in noul an tinandu-ne in brate pe terasa de pe acoperis, privind focurile de artificii din Baia. Coboram primii, inapoi, in cafenea. Dansam, dansam ca in versurile pe care mi le-a trimis acum cateva zile:

Let’s dance put on your red shoes and dance the blues

Let’s dance to the song
they’re playin’ on the radio

Let’s sway
while color lights up your face
Let’s sway
sway through the crowd to an empty space

N-am pantofii rosii, dar dansez, dansez, dansez si iubesc, iubesc, iubesc…

Lolita_treshold

9 thoughts on “ULTIMA ZI A ANULUI

  1. ….La multi aaaaaaaani,femeie minunata…..!ma bucur pentru voi doi……sa dea Domnu sa gasiti ce cautati…..sa primiti ce va doriti….sa daruiti…..sa munciti cu pasiune…sa traiti cu sanatate si bucurie……sa fiti iubire……acum si intotdeauna…….Amin!….Binecuvantati cu totii sa fim….!

  2. La multi ani fericiti, Lola! Cat timp tu vei posta, subsemnata va citi. Te-am descoperit aproximativ acum 4 ani, in timp ce lucram la un proiect pentru o materie de liceu, iar de atunci ti-am urmarit calatoria constant. Pentru mine, Lola inseamna speranta, caldura, bucurie, lumina. Mi-ai dat adeseori de gandit prin ce ai scris. Aici am descoperit o noua latura a tot ceea ce e legat de feminitate si spiritualitate. Imi placi tare mult!😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s