NU-I LUMINA NICARI?!

Nu-i lumină nicării Or murit tăţi oamenii. Numa la mândruţa me’ Arde lampa ca ş-o ste’ Si-atâta m-oi duce-n noapte’ Pana m-oi ‘tâlni cu moarte’ Să mă puie-n copârşeu La un loc cu Dumnezeu Copârşeu cu scânduri late Unde moartea nu străbate Copârşeu cu scânduri ude Unde moartea nu pătrunde.

Cantecul asta are o…nu stiu cum sa-i spun,o  stare de divin absolut, formuleaza atat de clar ceva ce cu greu se poate pune in cuvinte, totusi un taran roman, odata demult, atins de aripi de inger a nazarit viziunea  indumnezeita.

Am trait-o, acum ceva timp mi-a fost dat s-o simt si sa ma minunez. Mi-a aratat cine sunt cu adevarat.

Intr-o zi iubitul meu a avut o durere crunta in bratul drept. Ceva ce parea insuportabil. Se cuibarise la pieptul meu strangandu-se in spasme. A fost o clipa de deruta cand nu stiam ce sa fac, apoi am inceput sa respir puternic, asa cum ma invatase Mikka atunci cand calatoream cu ea. Trageam aerul adanc pe nas si-l scoteam fortat pe gura. E un efect de pompa care goleste neesentialul si aduce la suprafata multe lucruri tainice. Simteam ca asta e de facut, ca asa voi alunga durerea. Ii spuneam “acum stai cu ea, simte-o bine si pe urma las-o sa plece ca n-o sa se mai intoarca niciodata, dar nu fugi, e important s-o simti pana la capat”. Habar n-am de unde veneau toate astea, dar erau  Adevarul. Contiuam sa respir asa, in forta si  fiecare gura de aer curata in mine(si in lume) ceva. Imi venea sa plang, plangeam, aerul iesea suierat ca un viscol in miez de iarna, mi se facuse frig, ingrozitor de frig. Claudio parea ca adormise.  Ascultam suieratul ca si cum nu din mine venea. Indoielile disparusera, eram una cu Dumnezeu, una cu Mama Divina-vindecatoarea, eram tot si puteam orice, dar nu simteam sa fac nimic mai mult decat sa respir, pentru ca totul se facea de la sine. Dintr-o data m-am trezit in mijlocul unei campii inghetate, la caderea noptii, atunci cand abia se mai intrezareste ceva. Rafalele viscoleau un praf negru desi peisajul parea unul de iarna, cu zapada. In mijlocul pustiului am vazut o cabana mica, de scanduri innegrite, cu o fereastra minuscula, luminata. Desi corp nu mai aveam si nici nu mai stiam exact daca sunt vantul, praful, sau cel ce e martor la toata intamplarea, mi-am luat iubitul si ne-am dus acolo, catre casuta. Am deschis usa, iar inauntru nu era decat lumina, o izbucnire colosala de lumina in care sa ne pierdem. Nu dormeam, eram in camera, prezenta. Claudio a deschis ochii si s-a uitat adanc in ai mei facandu-ma sa plang iar pentru ca ce simteam era coplesitor.

– A trecut, mi-a spus.

– God bless you! i-am soptit

– Simt ca El ma tine acum in brate. Tu esti Dumnezeu, copiii si fratii mei sunt Dumnezeu, toti suntem Dumnezeu!

Nu-i lumina nicari? Ba ii!

12 thoughts on “NU-I LUMINA NICARI?!

  1. Iti multumesc ca ne aduci aminte…E bine sa ne mai aducem aminte din cand in cand, din pacate uitam destul de frecvent asta…

  2. Fii binecuvantata, draga mea draga!
    Imi place cum ni-L aduci pe Dumnezeu in cuvinte.
    Scrie Lola, scrie.

    Te imbratisez cu toata dragostea

  3. Doamne, fataaaaaaaaa!!!!!
    oooooaaaaaaaaauuuu, ce ma bucuuuuuuur! iuuu-huuuuu!

    Pai EXACT ASA E!
    tot
    tot
    tot
    tot
    tot
    tot
    tot

    gata
    acum stii
    acum stie si el
    cum e asta
    asa cum simteam cand calatoream cu tine
    tii minte, cum ne intrebam:- Doamne, ce a fost asta?
    si inotam in bucuria minunii!
    stiai, dar nu stiai cum e cand stii!
    acum esti si tu calauza
    si Claudio calator!
    ati facut impreuna tot drumul de vindecare, pana acolo, in locul binecuvantat, numit Infinitate
    sau Iubire
    sau Inima

    fiti binecuvantati!
    Pasiti in Frumusete!

      • TE IUBESC!
        Eu iti multumesc, fata draga, pentru ca faci lucrarea asta cu tine, cu Claudio, cu toti cei pe care ii atingi.
        De fapt, asa cum se vede asa de limpede din minunata ta povestire, exista o singura Calauza. Claudio a numit-O.
        Iubiti-va nesfarsit!

        Pentru mine, ce ai pus tu aici, aceasta traire a Adevarului, e cel mai mare dar de Craciun ce l-am primit pana acum.
        Arata cel mai frumos Nasterea.
        Iar toata aceasta suflare e un travaliu, prin care s-a nascut, in om, simtirea de Dumnezeu.
        (Tu esti Dumnezeu, copiii si fratii mei sunt Dumnezeu, toti suntem Dumnezeu!)
        Binecuvantati sa fiti!

  4. Poate ca n-ar trebui, dar de multe ori lumina nu ajunge la cei care au trebuinta de ea, dacă drumul ei nu e inlesnit de lucrarea celor care ar putea fi numiti “Apostoli ai luminii”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s