PETRECERI!!!

Am petrecut trei zile, ca-n povesti. A fost ziua lui Vladimir, ziua Romaniei si petrecerea de la revedere pentru mama lui Claudio care se duce sa-si vada tara natala, Angola, dupa mai bine de 20 de ani.

Joi – receptia data de Ambasada Romaniei la Palacio Foz. Palatul e foarte frumos, decorat bogat, pretios. Sarmalele in miniatura, chiftelele, zacusca in cosulete de aluat fraged au avut cadrul potrivit sa straluceasca. Masa doldora de branzeturi care mai de care, nuci, si fructe m-a fermecat. Sofisticatul simplitatii are intotdeauna efect garantat. Sampanie excelenta, muzica  live la pian, gazde minunate in persoanele domnului Ambasador si a sotiei dumnealui (imi sunt foarte dragi!)

Romania a arat iarasi bine, ca si la targ. Oamenii sfintesc locul. In realitatea asta, plina de contradictii despre care poti spune si bune si rele in aceeasi masura, ai optiunea sa fii luminos. Aici simt ca s-a ales asa, ca imaginea tarii e filtrata prin sensibilitatea, intelegerea si frumusetea celor care o reprezinta, iar rezultatul e unul superb.

Am petrecut cateva ceasuri de bucurie, m-am intalnit cu prieteni, m-am rasfatat cu toate bunatatile si m-am simtit mandra.

Sambata, pe 1 decembrie – petrecere la noi acasa. L-am sarbatorit pe Vladimir cu familiile reunite – noi, toti copiii, Sara, sora ei, Marcio, Joana, dar am avut si musafiri surpriza. Cu catva timp in urma imi scrie Camelia.”vin la Lisabona, am loc in valiza ce vrei sa-ti aduc de-acasa”. Noi nu ne-am intalnit niciodata, doar am vorbit pe mail. Mi s-a parut atat de frumos gestul ei, atat de uman, de…fratesc. Am vrut marar si muraturi.

Pentru ca timp de iesit in oras n-aveam cu atatea pregatiri, am invitat-o la petrecerea noastra. S-a codit un pic, mi-a zis ca nu e singura, ca sunt patru oameni. M-am bucurat. Imi place abundenta. Va fi o sarbatoare si mai romaneasca! ceea ce mi-a dat  elan inzecit la produs salata orientala si salata de vinete.

Seara s-a lasat repede, ne-am adunat. Copiii au preferat sa stea intre ei in living, iar noi am facut roata in jurul mesei din bucatarie. Parca ne stiam dintotdeauna, limba n-a fost o bariera pentru nimeni, stinghereli n-au existat, doar pace, bucurie si frumos.

Ma minunam cum suntem, cum impartasim o clipa din vietile noastre, cum poate fi atat de simplu, de curat, de liber.

Ca sa vedeti ca n-a fost doar realitatea mea o sa citez mai jos mesajul Cameliei trimis a doua zi:

Draga mea iti multumim din suflet pentru aseara. Sufletele mari se inconjoara de oameni minunati iar asta am simtit tot timpul serii: caldura, bunavointa, acceptare, liniste. Va asteptam cu drag la noi acasa.

Si uite asa pe harta lumii asteia mari s-a mai creat un spatiu unde suntem asteptati cu drag. Cand deschidem usile caselor si usile inimilor nimic nu ne mai sta impotriva sa ne cunoastem si sa ne iubim, pentru ca asa cum zice vulpea cea inteleapta din Micul Print(pe care o citez tot timpul) NU POTI IUBI CU ADEVARAT DECAT CEEA CE CUNOSTI.

Mi-au mai ramas 10 minute si trebuie s-o iau din loc, dar nu inainte sa va spun cum a fost ieri in familia mea portugheza extinsa.

Ne-am strans vreo 15-16. Mama, fratii, cumnatii, nepotii, unchii, matusile lui Claudio. Inca de dimineata am pregatit bunatati stiind ca se vor bucura sa incerce lucruri diferite, i-am primit cu drag, am facut iarasi roata mare in jurul mesei din bucatarie, am ascultat povesti recente sau de demult, i-am vazut pe toti cand tineri, cand ajunsi de cate-o durere, cand veseli, cand melancolici, dar mereu cu speranta.

Cei mai invarsta, trecuti de 70 de ani, isi pastreaza seva, traiesc, calatoresc, au simtul umorului si intelepciune. La inceput barbatii vorbeau de-ale lor in living, iar noi femeile sporovaiam la caldura cuptorului si se lasase  pace,  intelegere,  comuniune peste toate lucrurile care ne-ar putea desparti.

Imi era limpede ca nu conteaza de unde venim, unde am trait, ce-am trait. Experienta noastra umana e foarte similara. Totul se reduce cam la aceleasi lucruri pe care daca le accepti si le iubesti ai sansa unei aventuri nemaipomenite, iar daca nu, ai prilejul unei suferinte adanci.

Am simtit ca ma iubesc, iar prin mine iubesc omenirea intreaga, dar nu la gramada ci asa, om cu om, cunoscand(iar citez vulpea)

2 thoughts on “PETRECERI!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s