EU NU-MI MAI DAU PUTEREA!

Cineva ma ruga intr-un mail sa scriu despre frica, mai ales despre frica de oameni. Important subiect, dar n-am sa-l despic in 14. Poate mai relevant e sa redau aici o discutie  avuta cu Claudio intr-o dimineata de sambata, sub plapuma.

Marturisirea fricilor e una dintre cele mai bune cai pentru a le face sa dispara, deci practic marturisitul tuturor angoaselor ce ma umbresc si apasa. Nu in clipa cand ma bantuie. Atunci arunc cu gunoi in Univers. Las un spatiu, las emotiile sa se domoleasca, apoi zic…

Dragul meu ma simt abandonata de cate ori pleci, nu e rational, nu ma indoiesc de tine, dar in interior, fetita cea ranita demult se simte lasata de izbeliste,se teme, traieste de fiecare data, in casa goala, sentimentul unei teribile singuratati pe care o largeste pana devine infinita.

Ma simt amenintata de prezenta copiilor, duc o lupta muta, indarjita, otravitoare pentru un teritoriu in inima ta, de parca inima ar avea granite, iar dragostea s-ar putea distribui asa. Mi-e frica de faptul ca ii vei considera mereu mai importanti,ca eu nu contez, ca la o adica as fi prima pe care ai arunca-o din barca.

Apoi mi-e frica de fosta ta nevasta. Cu ea poti vorbi despre lucruri “reale”, carora eu nu le dau mult spatiu in conversatii,  cu ea ai legaturi indestructibile. E suficient un telefon si te poate lua de langa mine, aveti copiii, aveti trecut, aveti mereu motive sa va intalniti.  Cu mine nu mai vrei sa construiesti in plan palpabil,noi doi avem doar volatilul clipei care e divina si infricosator de firava. Da, mi-e frica.

Mai e fosta ta iubita care inca te bantuie cu mailuri, cu poezii si melodii, care te vrea inapoi, care te rascoleste emotional, din cercul vostru inca neinchis.

Desi ma vedeam inconjurata de toate astea, discutia era calma, ma simteam surprinzator de linistita, incepusem sa am o senzatie foarte ciudata, era ca si cum as fi iesit din mine baloane. Aerul pe care il expiram capata volum, mi se rotunjea in gura. Cristalina, aparuse starea de EU SUNT. Ma delimita de tot ce marturisisem, dar ma lega de Claudio. Ma simteam curatata si-l simteam  la fel. Nu-i arucasem cu laturi in cap, nu-i pusesem greutati pe umeri, desfacusem impreuna,prin marturisire colcaielile interioare. I-am zis cu toata dragostea ceva ce-mi era in clipa respectiva o certitudine absoluta sa stii ca eu nu-mi mai dau puterea nimanui, si nici nu mi-o mai iau de la nimeni. Nu pot opri jocurile, nu pot schimba conjuncturile, nu pot face pe nimeni sa dispara sau sa actioneze diferit, tot ceea ce mi se pare ca am de facut e sa fiu, sa nu-mi mai joc rolul in piesele astea, sa ma centrez pe fiinta mea interioara si sa ma hranesc direct de la Sursa. Asa toata lumea are de castigat, asa simt ca pot aduce lumina cu adevarat.

E atat de completa starea – EU SUNT, e acolo toata forta si toata dragostea lumii, e conectarea, e recunoastrea in ceilalti, e o suprapunere perfecta a trecutului si viitorului in matricea clipei. Mi-am dat seama ca ma risipesc lasand fricile sa-mi ciuguleasca inima, lasand indoielile sa ma slabeasca. Da, consum foarte mult timp in starile astea si nimeni in afara de mine nu poate face nimic. Gandurile mele sunt spatiul unde am putere absoluta. Nu in vietile si mintile celorlalti trebuie sa umblu, nu acolo e ceva de schimbat.

Sa nu va inchipuiti ca gata, am rezolvat-o si pe asta, iar de-acum trai pe vatrai. Doar am vazut. Urmeaza practica. Ranile noastre sunt multe si adanci. Ducem un lant de frici, de dureri venind nu numai din istorie, dar din timp, din alte vieti.

Daca vreau ceva cu adevarat in viata asta e sa rup lantul, sa ma eliberez si sa nu ma mai intorc aici.

Imi scriam cu multi ani inainte dorinta si intr-un fel simt ca prin ceea ce fac lucrez la a o indeplini

Vreau un loc
În principiu
În abstract
În timpul după care tânjesc deşi nu l-am trăit
În spaţiul care-mi lipseşte fără să-l fi avut
Vreau să fiu fără să fiu
Să n-am nimic din ce aş dori cu străşnicie să am acum
Să rămân
Doar o ceaţă
O destramare de abur
Care nu va redeveni picătură niciodată
O formulă fără aplicaţii
O stare
Cum ar fi melancolia
Dar fără nume

8 thoughts on “EU NU-MI MAI DAU PUTEREA!

    • Gandurile sunt energie. Energia, dupa cum am invatat la scoala nu se pierde niciodata. Deci gandurile mele de ura, gelozie, invidie, etc raman in Univers ca gunoi. De asta aleg da le distilez interior,sa le transform inainte de a le scoate din mine.
      Poti face o incercare proprie, nu trebuie sa ma crezi pe cuvant.
      In mijlocul unui conflict cu cineva fii perfect constienta de ceea ce simti, de energia gandurilor tale negative si nu-ti fie frica sa mergi pe firul lor pana la apogeu, pana acolo unde e simplu sa ucizi. Incearca sa nu le materializezi prin cuvinte, sa nu le dai drumul in lume, dar observale bine, lasa-le sa fie, accepta-le si-o sa vezi ce se intampla.
      Astept sa-mi povestesti intr-o zi.
      Te imbratisez

  1. autocontrol se numeste si face bine intotdeauna:bine tie si bine celor din jur.
    Una este sa dai drumul maniei, frustrarilor in momentul in care le simti si alta este sa le expui frumos vineri seara la ora 7:30 cu o cana de ceai in mana sau sambata dimineata sub plapuma, atunci cand se poate avea un dialog constructiv.
    Spune frumos, fii sincer cu tine si cu ceilalti si povara din inima se risipeste, iar rezolvarile apar ca din senin.

  2. Oh, da. Sa ne observam gandurile, sa le lasam sa fie, fara a le da drumul in lume imediat, iata ceva foarte intelept, ceva ce doar cu varsta deprindem. Tine de coacere, de maturitate. Nu ma indoiesc ca vom reusi sa detinem acest echilibru, odata ce-am realizat cum stau lucrurile.
    Minunat ai scris.
    Imbratisari!

  3. Iubita mea, Ultimele luni pentru mine au fost abracadabrante, pline, cu suisuri si coborasuri ametitoare, petrecute intr-o viteza in care am pierdut masura timpului, insa intotdeauna, la ore tarzii in noapte cand e liniste si suntem numai noi doua🙂, am rupt cateva clipe sa te citesc, macar asa sa stiu cum esti :)…stiu ca nu ti-am scris de tare mult, si in continuare sper sa gasesc momentul s-o fac, insa pana atunci, vreau sa-ti multumesc pentru fiecare lectie pe care o invat citindu-te, pentru fiecare lacrima de frumos si bucurie pe care o vars citind unele postari ale tale, si nu in ultimul rand, sa-ti spun cat de dor mi se face de tine ori de cate ori te vizitez virtual! te iubesc, si sper sa ajung cat de curand sa te vad ca sa ne putem imbratisa din nou!

    • Timpul liniar pare tot mai putin si parca ne departeaza, dar stiu ca in alta dimensiune noi nu ne pierdem niciodata unii de altii.
      Te imbratisez cu dragoste si-ti multumesc ca esti

  4. Desi nu obisnuiesc sa comentez, iti citesc mereu postarile. Unele ma urmaresc zile intregi. Inteleg ce simti in legatura cu fricile tale. Pentru ca si eu simt la fel. Si, ca si tine, imi spun ca daca simt ca EU SUNT, atunci numai eu sunt responsabila pentru viata mea si totul depinde de mine. Dar nu pot sa nu imi imaginez, ca intr-o poveste, ca sunt inconjurata de oameni care imi mangaie, cu tandrete, sufletul.
    Cred ca fricile este bine sa le exprimi, dar numai o data, nu mai mult. Si as fi fost curioasa sa stiu ce ti-a raspuns Claudio.
    Oare oamenii care SUNT, care si-au descoperit sensul vietii, care se simt impliniti, au frici? Sau totul este trecator, si fricile apar si dispar…

    • Sa nu stabilim reguli pe care nu stim daca le putem urma. Ce inseamna sa-ti exprimi fricile o data si gata?
      Claudio mi-a raspuns cu prezenta lui blanda, cu acceptarea ca lucrurile sunt exct asa cum sunt, cu intelegere pentru starea mea si cu speranta ca voi sti sa trec prin toate astea.
      Nu mai stiu cine zicea ca fricile ne vor bate mereu la usa, ca e normal si ca tot ceea ce putem face e sa nu le deschidem.
      Tine de clipa, de felul in care decidem s-o traim.
      te imbratisez si-ti multumesc Mirela

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s