JURNAL

Au venit ploile. Printre ele ramasitele verii se strecoara tacute si fierbinti. Nisipul stie sa le pastreze intre moliciunile lui miscatoare. Eu le culeg si le bag in san, ca pe talismane norocoase.

Am  cana noua, larga, verzuie cu o inima in relief. E buna de tinut intre palme cand ceaiul abureste. Diminetile s-au racorit.

In casa e inca intuneric. Miroase a fructe. In cuptor se molesesc niste prune, lasand zemuri rubinii si dulceata. Diseara ma duc sa gatesc la hostel. Aici gasiti desertul pe care il pregatesc pentru cina. Stiu sa-mi inchid cercurile cu dragoste, de asta usile raman mereu deschise. Mi-am invitat prietenii  si aproape toti pot veni. Nu prea apuc sa-i vad asa ca e un prilej bun sa-i strang un pic in brate si sa-i rasfat.

Nu m-am mai mutat in Cascais. Mar, maestra mea de Reiki mi-a deschis ochii, atunci la initiere “nu indeparta darurile vietii, nu pleca de langa barbatul tau, invata sa-i dai spatiu fiind acolo”, mi-a zis. Asa simteam si eu, sa nu plec. Am ramas traind zi de zi cat mai in prezent, cat mai in inima.

Am grija si grija mi se intoarce, iubesc si iubirea mi se intoarce, mangai si mangaierile se intorc fara sa cer nimic, fara sa tanjesc dupa nimic, multumita si bucuroasa in tot ce fac, in tot ce sunt.

Realitatea fiintei mele subtile e ceva ce invat si primesc ajutor. Carti, oameni, imprejurari, rugaciuni, meditatie, Reiki, imi lumineaza cararea spre mine insami. E bine. E tacere.

Am fost doua zile la Porto. Iubitul meu magic a facut din calatoria asta, cum stie sa faca din toate o oaza de rasfat, abundenta si dragoste. Am stat la hotelul nostru preferat, mic, intim, cu aer burghez, in cea mai frumoasa camera, ne-am plimbat pe strazi descoperind orasul in detaliile lui fascinante, am mancat intr-o bacanie gourmet cea mai buna supa de ciuperci, am fost la atelierul de papioane(din strada suni la o poarta obisnuita care odata deschisa te lasa sa patrunzi intr-o gradina vrajita, cu statui, alei, casa ca un palat si in spate de tot micul atelier unde ne-a intampinat o doamna “normala”, dar toata atmosfera ma facea sa cred ca acolo lucreaza de fapt spiridusi).

Cutii deschizandu-se, lasand la vedere fluturi de matase in toate culorile…Claudio are un proiect adorabil despre care o sa va povestesc cand va fi timpul.

La cafenea ma duc maine si poimaine. Acolo invat disciplina gesturilor, rabdarea, observatul. E o munca ce-mi da atat de mult in practica vietii, in practica iubirii neconditionate.

Vladimir si Tam Tam sunt bine. Trec serile pe la ei din cand in cand. Ultima oara ne-am plimbat noaptea pe strazi. Imi era dor sa-l simt pe Tam Tam tragand de lesa. Vladimir a capatat o blandete si-o lumina noua in ochi. Ii pasa intr-un fel in care nu-i pasa. Imi vine sa plang cand ne despartim. Mi-e dor de el. Intr-o zi a venit sa ma vada la cafenea, asa pe neasteptate…

Scriu mai rar, pentru ca rar apuc sa ajung la computer, poate asa e acum, dar n-am sa intrerup firul asta cu voi. Imi cer iertare ca raspund tarziu la mailuri.

Azi m-am trezit cu gandul sa scriu, cu mancarimi la degete, cu emotii si-am stiut ca e timpul pentru asta, ca s-a nascut necesitatea nu obligatia, nu datoria. E un pas inainte in a fi onesta cu mine si cu voi. Inainte mi-era frica ca daca n-am sa scriu o sa va suparati sau o sa ma uitati. Acum frica s-a dizolvat, sunt libera de ea. Am trait zilele astea fara sa ma identific cu nimic, nici cu scrisul, nici cu margelele, nici cu ideile din cap. Am luat fiecare ora in parte, mi-am facut cu grija treburile ce se iveau de facut, am stat cu mine insami sa ma cunosc si atat. Am descoperit  un luminos, liber EU SUNT care nu are nevoie de nici un fel de atribut ca sa fie.

Va imbratisez cu dragoste oameni buni!

This slideshow requires JavaScript.

10 thoughts on “JURNAL

  1. Te imbratisez cu toata dragostea si eu, Lola draga si minunata!

    Cum sa-ti fie frica ca ne suparam? Tu esti un mare dar, si cred ca si noi suntem.
    Mie imi faci tare bine. Nu te opri. Traieste si scrie. O faci minunat de bine!

  2. Poate ca ASA trebuie intampinata toamna! Cu inima larga, mintea deschisă si salba micilor ritualuri zilnice. Aici semnalul îl da Târgul anual de carte de la Goteborg. Anul asta va fi prezent acolo si scriitorul Norman Manea. Chiar ieri am terminat de citit romanul sau, “Intoarcerea huliganului” (recent tradus in suedeză) si m-am gândit la tine. Spre finalul cărții sale autobiografice, autorul îl menționeaza in câteva rânduri pe prietenul sau, Naum, pe care-l intalneste la București. E doar o coincidenta de nume?

  3. …….Si mie mi-a fost tare dor de tine si cuvintele tale,da’ am inteles ca ai atata treaba…si chiar ma intrebam cum de reusesti sa le faci pe toate…..Te-am simtit implicata dar si fericita de ceea ce faci…..de aceea n-am fost loc de suparare……e aceeasi recunostinta ca ne amintesti sa invatam sa ne cautam locul din Inima,sa fim noi.insine…copii cuminti ce traiesc in Prezent icu bucurie…ce gresesc ,dar o i-au de la capat….ce iubesc si iarta…..Taaaaaaaaaaaare mult imi plac pozele voastre…..Sanatate si ganduri bune va doresc si sa ne vedem pe aici ,pe la tine cu bucurie…..pupici……Lola……

  4. Da, chiar ai darul de a relaxa, de a linişti, de a aminti ce contează cu adevărat… Te-am citit după o zi grea şi agitată, când grijile de peste zi nu-mi dădeau pace. Cuvintele tale m-au scos din starea aia şi mi-au redeschis uşa către tihna şi frumuseţea din mine. Mulţumesc.🙂

  5. Buna, Lola!
    De unde a rasarit intentia de a fi, independent de lucrurile pe care le faci?
    De unde a iesit la iveala constiinta faptului ca este bine sa fi pur si simplu, fara a-ti identifica fiintarea cu activitatile tale?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s