PROIECTUL

Proiectul numit viata e compus dintr-o sumedenie de proiecte mici, cotidiene, iar noi prin ele costruim. Firul care le leaga e de cele mai multe ori invizibil, sau se releva doar daca ne oprim din topaitul mintii.

Nu logica destinului vreau s-o scot in evidenta, pentru ca ma indoiesc de existenta ei, ci neintamplatorul, negresitul legilor firii.

Odata ce-ti declari intentia cu inima clara totul iti vine in ajutor. Nu ti se baga in traista ce-ai cerut, ti se dau ocaziile potrivite pentru a-ti croi drum intr-acolo. Viata e generoasa, nu-ti arata o singura optiune si gata, iti pune in fata o infinitate din care tu sa alegi. Te considera partener egal, intelept, inteligent.

Faza e ca noi am fost invatati exact pe dos, ca suntem mici, neputinciosi, la mana unui Dumnezeu ranchiunos care abia asteapta ocazia sa ne pedepseasca. De asta ne e frica sa alegem, pentru ca ne e frica sa nu gresim si sa fim pedepsiti.

Uitam ca Dumnezeu e in noi si ca vocea lui e vocea inimii.Inima nu vorbeste prin cuvintele pe care le auzim in cap ci prin stari. Cand alegem si ne simtim bine, linistiti, fara frica atunci aia e alegerea potrivita, daca e altfel, daca ne indoim si ne e greu poate ca ar trebui sa vedem si alte optiuni.

Am facut introducerea asta lunga ca sa va vorbesc de un proiect frumos. Romania-a minha terra sagrada (Romania-pamantul meu sacru).

Intamplarile exterioare, in sine sunt neutre. Le putem da fel de fel de semnificatii, dar dincolo de toate semnificatiile ele ne indica mereu o singura directie – spre tine insuti.

Se pare ca pentru mine e o vreme a intoarcerii la radacini, o intoarcere ca sa vindec ranile inca deschise, sa iert, sa fac pace, sa pun lumina.
Pentru asta apar conjuncturile potrivite.

Am fost intr-o zi la Ambasada sa iau ceaiul cu domnul Ambasador si sotia dumnealui. Sunt niste oameni cu care simt ca vibrez pe aceeasi frecventa. Desi motivul pentru care ne-am vazut a fost ca ne e drag, discutia s-a legat despre standul Romaniei la un eveniment din toamna – Targul Ambasadelor. Mi-au incredintat decorarea lui si m-au invitat sa vin cu ceea ce lucrez sa expun acolo.

In minte mi-a inflorit imediat ideea – Romania in sacrul ei, in esenta ei pura asa cum o vad eu. Spiritul viu, alert pe care l-am simtit in muzica, in dans, in arta populara distilate si date lumii. Am primit exact ocazia potrivita sa vad cine sunt, sa cobor in mine insami pana in adancul, adancului. Sa curat, sa iert sa scot la iveala adevarul.

Mi-am zis ca nu voi face lucru de dragul lucrului, ci sacrul declarat sa aiba o baza reala in sacrul gesturilor mele, in smerenie, cumintenie, curatenie. Cu sufletul sa fac lucrarea asta, pe calea stiuta de  inima mea.

Asta mi-a fost intentia si de aici totul a inceput sa se rostogoleasca. Planurile superficiale au inceput sa se miste, sa crape ca sa pot patrunde inauntru. Unele imprejurari au fost placute, altele foarte dure, dar dincolo de catalogarea lor stiu ca fiecare isi are rostul si atat timp cat raman clara in ceea ce vreau voi ajunge acolo unde trebuie.

O dorinta fierbinte de-a mea a fost sa invat sa vindec cu mainile. Zilele trecute a aparut ocazia sa ma initiez in Reiki. Am zis imediat da. Dupa primul nivel am nevoie de 21 de zile de autopractica, de autovindecare, deci alt motiv sa ma duc inauntrul meu.

Intre timp Claudio a intrat intr-o faza de criza cand simte ca se pierde pe sine, sau cand sinele sau adevarat ii striga ca vrea sa iasa la lumina. Mi-a spus ca are nevoie de spatiu, ca se simte tarat pe drumul meu, iar el vrea sa-si gaseasca propria cale.

Iata un nou indiciu ca pentru o vreme trebuie sa ma desprind de tot si sa cobor in strafundurile proprii, lasand iubitului meu spatiul de care simte ca are nevoie.

Ok, dar unde sa ma duc?

Doamna care ma va initia in Reiki mi-a spus ca ma poate gazdui cele 21 de zile necesare. Mi-a aratat camera, dar ceva din mine imi zicea ca nu e locul unde trebuie sa stau desi era chiar camera ei de meditatie, iar mintea imi sugera ca trebuie sa fie plina de energii pozitive. Totusi m-am trezit cu noaptea in cap si cu inima stransa ca nu ala e spatiul. M-am zvarcolit ceva, am respirat si m-am vazut in casa unde sta Vladimir, m-am vazut in lumina si linste lucrand la proiectul cu Romania sacra, m-am simtit in pace.

Ieri planuisem oricum sa ies cu Sara(mama prietenului lui Vladimir) la cafea. Mie mi-e tare greu sa cer ajutor, dar in tren spre Cascais se limpezise in minte gandul ca trebuie s-o rog sa ma ajute, sa ma gazduiasca. Simteam ca pot face asta fara frica.

Asa am facut. A fost prima oara cand ne-am intalnit sa vorbim ca femeile, ca mamele, ca pazitoarele dragostei pe lume. Nu stiam mare lucru despre ea, dar am descoperit ca-mi poate fi ghid spiritual, ca ma poate ajuta nu numai gazduindu-ma ci si ghidandu-ma.

Iata cum totul se concentreaza sa ma ajute sa ajung in locul unde trebuie cu adevarat sa ajung, sa-mi implinesc misiunea in viata asta.

8 thoughts on “PROIECTUL

  1. Planuri mari si sacre, ce frumos se implestesc si curg toate in viata ta- mult succes iti doresc, pace si inspiratie🙂

  2. Multumesc pentru dar, mai ales pentru cel al prezentei, pentru caldura ta neostoita, chiar si in momentele grele. Ma bucur mult ca vei colabora cu Ambasada si vei putea sa scoti in lume Romania din inima ta.

    Si eu tot cu ganduri de smerenie, cumintenie, curatenie umblu de la o vreme. Incerc sa ma las patrunsa de duhul blandetii, sa elimin orice urma de agresivitate, mi-am dat seama ca imi face foarte mult rau mie in primul rand. Astept sa ne revedem cat mai curand.

  3. Am citit undeva ca exista , printre altele, trei propozitii greu de pronuntat, si anume: ajuta-ma; iarta-ma si ….te iubesc.
    Succes in Proiect!!!

  4. te asteptam . Esti minunata si frumoasa , acum poti ! te asteptam .Cand ne “pierdem ” ne uitam la cele 10 porunci si vazand pe care le-am incalcat , (multumim de ajutor) le refacem ordinea ,.E simplu !!! mai privim (atent) la cea de a 2-a porunca si mai ramane una .. Prima . asta e tot .te asteptam !! in inima e raspunsul . La multi ani !!!!! mamelor de prunci si de suflete . Imi esti draga🙂

  5. Ce frumos! Va si vad povestind, asa, “ca femeile, ca mamele, ca pazitoarele dragostei pe lume”… Laga un foc, tinand vatra, miezul aprins, veghind la lumina si caldura iubirii in lume… Of, cum ma bucura drumul asta al tau, cu toate meandrele lui! Ce ma bucura! Si ce bucura, iata pe atatia altii din cei cu care impartasesti. Stii acum bine: lucrarea ce o faci cu tine, o faci pentru toti ai tai. Si toti ai tai sunt mereu toti:toata lumea. Fie-ti mainile binecuvantate, oricum cu ele faci multe si toate vindeca.
    Paseste in Frumusete!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s