ENERGIE

Mi s-a nazarit ca  imi trebuie  parul valvoi. Cu gandul asta m-am dus ieri la coafor si-am zis ca vreau un permanent lejer care sa nu starneasca nici un dubiu asupra faptului ca asa am venit pe lume-toata bucle.

A fost foarte dragut,  dupa ce am vorbit cu coafeza in portugheza si m-a auzit glasuind englezeste la telefon ne-am prins la final ca suntem romance amandoua. Ea  o maramureseanca numa’ inima. Cand eram gata sa-i declar credinta vesnica mi-a zis ca sambata pleaca in Elvetia de tot, dar pentru  viitoare onduleuri m-a lasat pe mainile unei colege la fel de pricepute.

Viata e foarte, foarte misto!

Credeam ca daca ma duc sa lucrez, misto-ul asta se va imputina lasand loc oboselii, lipsei de energie si chef, dar nu. Nu munca oboseste ci felul in care o faci. Ce consideri corvoada exact corvoada e si te termina, ce faci cu bucurie te intareste, iti da forta, energie incat la sfarsitul zilei esti la fel de viu ca la inceputul ei.

De cand merg la cafenea am capatat o anume disciplina a gesturilor, o mai buna concentrare pe ce fac si asta ajuta in economia zilei lasand timp pentru toate lucrurile. Am timp sa ma ingrijesc, sa fac ordine, sa scriu, sa pictez, sa-mi iubesc barbatul, sa iesim la cina, sa ne plimbam, sa stam in parc, sa-mi vad prietenele, sa gatesc, sa ma scol devreme, sa fac sucuri, sa ma duc la piata…

Multe mai invat, multe mai traiesc si ma mir de toate, ma bucur ca sunt, ca dansez cu Viata.

Chiar dansez pe melodia asta in fiecare dimineata si simt cum trece prin mine ceva navalnic, vesel, dezlantuit

Mai dansez cu Anna la cafenea. E atata armonie intre noi incat se infiripa spontan dansul. Luni a fost o zi in care n-am stat o clipa. Spatiul in bucatarie e minuscul si amandoua nu ne vedeam capul de treaba, dar ne miscam continuu fara sa ne atingem, gesturile se fluidizasera, se impleteau. Ea s-a oprit si-a zis  “tu vezi ca noi dansam aici?” Am ras amandoua, am continuat sa facem ce era de facut impletind in acelasi timp tangoul.

Ah, si mai e ceva important. Am reusit sa meditez. Eu, care nu credeam ca voi putea vreodata sa-mi fac maimuta de minte sa se potoleasca. Stiti unde? In tren.

Citisem recent o carte unde se spunea ca e tare bine sa-ti iei macar 30 de minute dimineata si 30 seara sa meditezi, sa fii in contact cu sinele tau. Stiind ca nu pot si ca ma voi simti frustrata am sarit peste faza cu meditatul programat zicandu-mi ca orice gest facut cu prezenta tot meditatie e si ca asa mi-o fi mie felul, sa meditez activ nu sezand cu ochii inchisi.

Dar in luminata zi de marti, cand dupa lunea intensa ma simteam demolata fizic si agitata pe la cap, ma urc in trenul de Cascais gandindu-ma cu naduf ca fac ce fac si tot nu scap de calatoria asta ce-mi pune greu rabdarea la incercare 35 de minute dimineata, 35 de minute seara. Pe cer erau niste nori frumosi. Poate ei m-au sfatuit sa respir si sa stau cuminte. Tot n-aveam altceva de facut. M-am lasat sa rasuflu, m-am observat, mi-am dat seama ca odata ce sunt constienta respir fortat, ca sunt niste puncte, in gat, in capul pieptului unde opun rezistenta, unde aerul starneste durere. Am renuntat treptat la control si am vazut cum corpul stie pe unde sa lase aerul sa intre fara durere, cum exista o pauza intre inspiratie si expiratie pe care trebuie sa n-o grabesc, pentru ca din ea se naste necesitatea unei noi guri de aer.

A fost fascinant. Stateam cu ochii inchisi. Auzeam murmurul vocilor, glasul din difuzor care anunta statiile, zgomotul rotilor pe sine, simteam soarele incalzindu-ma prin fereastra, dar nimic nu ma distragea din a fi deplin constienta ca repir.

Inspiratia imi largea pieptul umplandu-l de un imaterial auriu, expiratia se facea prelung degajand un fuior de aer violet. Intre ele era o indumnezeita stare de nimic, de fara culoare, fara durere, fara zgomot.

OMG! Eu chiar meditez aici, mi-am zis. Am deschis ochii. Cativa oameni ma priveau intens. Probabil simtisera. Deci calatoria de 35 de minute are rost. Imi trebuia un loc de unde sa nu pot evada, unde sa nu pot face ca sa pot FI, ca sa ma pot gasi pe mine.

La sfarsitul calatoriei oboseala si durerea de spate nu mai erau. Mi-am putut continua ziua normal. Eram ENERGIE!

Am scris-o cu litere mari ca sa va reamintesc un lucru invatat pe la fizica. Energia nu se termina niciodata si nu incepe niciodata, e infinita. Noi in aparenta noastra soliditate ce suntem? Tot energie. Daca ne privim la microscop ne putem duce in fiinta  fizica pana la atom. Dumnealui e si materie si energie, deci in esenta…suntem inepuizabili.

Pornind de la faptul asta imi observ oboseala, durerea si lucrez cu ele. Cand ma incearca la modul cel mai dramatic imi reamintesc ca sursa mea e infinita si acolo imi pun toata atentia. Nu cer nimanui sa ma creada pe cuvant, ci dimpotriva, sa incerce pe propria-i piele.

In clipa cand nu-i mai dau atentie, dar ma focusez pe sursa, starea, oricare ar fi ea, dispare.

E magic! Suntem magici, puternici, infiniti!

16 thoughts on “ENERGIE

  1. Meditaţia în timpul navetei… am practicat-o şi eu cu succes.🙂 Cât despre omniprezenta energie, după înţelegerea mea, există trei aspecte relaţionate cu ea: s-o percepi, s-o captezi şi s-o canalizezi înspre bine. Fiecăruia dintre noi îi stă la îndemână s-o facă. Fiecare postare a ta e un exemplu concret de reuşită, nu doar o frumoasă afirmaţie de intenţie, peste care dai la tot pasul în lumea blogurilor cu profil spiritual. Şi de fiecare dată mă bucur ne împărtăşeşti şi nouă experienţa ta.

  2. E reusita frizura ta🙂 Frumos si vital e si ce scrii si ce traiesti, intotdeauna o bucurie sa citesc si o incurajare deopotriva. Deci, coafeza ta vine la mine…in Elvetia…:-) Parca si eu as vrea sa am bucle…
    O zi minunata si multumesc ca ne, imi amintesti continuu de magia uitata

    • Mi se pare ca n-am nimic mai bun de facut pe lume decat sa impartasesc bucuria vietii prin orice mijloc pot si slava domnului, caile se ivesc una cate una iar izvorul bucuriei e mai navalnic si mai nesecat
      Te imbratisez cu dragoste.
      Sper sa dai de Lena sa-ti faca bucle:)

    • Nici eu nu stiam pana de curand cand am fost la Fnac. Erau niste cd-uri cu reducere (trebuia sa cumpar un pachet de 5). Al ei era la suprafata. Am trecut, dar ceva m-a chemat sa-l iau si m-am dus sa il ascult. De la prima melodie am stiut ca e de-a mea🙂. Ca sa-l cumpar trebuia sa mai aleg inca patru discuri din ce mai erau pe-acolo si nu-mi placea mai nimic prin urmare am zis ca voi cumpara 5 cd-uri ale ei. N-am gasit decat 3. Unul e al meu, unu l-am dat Annei si mai am unul inca isi asteapta posesorul.

  3. Ai ataaaaaaaaaaata dreptate,Lola…..in tot ceea ce spui…..Sa faci cu bucurie…..cu drag….cu recunostinta ceea ce trebuie sa faci,iti alunga oboseala….si iti ofera…..Energie……

  4. Figura ta cu zulufei e incantatoare!!! Transpare din ea un suflet de copil, plin de sensibilitate, si bineinteles de ….energie. Ai atins cateva idei esentiale de viata, si una din ele este redata excelent in urmatorul basm: (ma incanta basmele!).
    “Dacă cineva îi cere lui Dumnezeu curaj sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităţi în care să descopere că are curaj, că are putere!”
    A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave. Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac, şi-i spuse:
    – Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca.
    Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire şi de tristeţe. În coşuleţ era un copil, doborât de boală, şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală.
    La aproape şapte ani după acestea. se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze râzând şi cântând, uşoară şi nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seamă se vindecase şi ea.

  5. Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un catelus mititel, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ciulite si dand din coada.
    Spre marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit: “Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!”.
    In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. O data iesit afara, s-a gandit: “E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata!
    Sa un ma certi ¡!!!!am vrut doar sa te rasplatesc cu niste basme pentru ca asa am simtit!

  6. Ma bucura si ma incanta tot… Si multumesc de “reteta de dimineata”, am pus si eu melodia asta “la lucru”. Uite, auzind in cantecul acela un fragment (inedit) din “ya moustafa”, am gasit si eu ceva care sper sa fie cu veselie:

    Esti toata o Bucurie!🙂
    Chipul tau razator ,cu bucle, imi arata de unde iti vin ingerii cei albi si aurii siiii…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s