CUVANTUL IN DAR

Ne-am intors aseara. Am gasit Lisabona calda si plina de oameni. Mi-a fost dor de ea. Vin de departe, din mine insami. Nu, nu m-am izolat de ceilalti, dimpotriva, am vietuit, mai mult ca oricand in dragoste, bucurie, unime.

Plecasem obosita, obosita de tot ce mi se invartea prin cap, disperata ca nu ma pot opri. Ma gandeam la Alentejo ca la o insula salvatoare. Ceream ajutor din inima, declarandu-mi neputinta. Doamne, fa ceva cu mine, potoleste-ma ca nu mai pot!

Asta e o formula magica. Daca cerem ajutor din adancul sufletului, il primim negresit.

Prima dimineata. M-am trezit in zori, mi-am umplut cana de ceai si-am iesit cu picioarele in iarba. Am gasit-o rece, mangaietoare, plina de roua. Soarele se ridica  proiectand umbrele copacilor intr-o lumina clara care facea in mod ciudat, lucrurile sa para vagi, iluzorii. Luna ramasa vizibila pe cer, transparenta, stranie. Era liniste, o liniste din care rasareau zgomote: cantecul unui cocos, talangile oilor, latratul cainelui negru din vecini, respiratia mea, vantul. Mi se parea ca vad iarba crescand, miscandu-se insesizabil cu gesturi de nou-nascut abia trezit din somn.

M-am asezat simtitndu-i si teposenia si balndetea. Nu ma mai gandeam la nimic. In sfarsit mintea mi-a tacut coplesita de firea lucrurilor ce se releva in toata splendoarea.

Din silentiosul spatiu Vietii, pentru ca fara tagada, in imparatia ei ma gaseam a rasarit un cuvant, un singur cuvant salvator. Poate mi l-a adus pisica donei Acelina ce tocmai imi trecea prin fata. Spun asta pentru ca eu, mai demult, pe-o pisica l-am scris, o pisica de tabla, nu una adevarata. L-am scris si n-am stiut la ce foloseste, dar cuvintele, ca orice altceva ne vin in ajutor atunci cand suntem pregatiti.

Primindu-l am stiut ca e ceea ce imi trebuie, ca e un cuvant care face liniste si aduce pace, care nu ma intarata la gandit, ci dimpotriva, odata rostit le pune pe toate in matca lor. Mi-a devenit mantra. M-am intors la el de zeci de mii de ori, pentru ca tot de-atatea l-am pierdut in astea cateva zile. Il simt ca pe unealta ce mi-a fost daruita sa-mi urzesc poteca prin hatisul din mine si n-am sa-l las, n-am sa-l uit.

5 thoughts on “CUVANTUL IN DAR

  1. ce ma bucur ca ti-am descoperit fabrica de visuri chiar cand ai scris despre Lisabona, pentru ca tare imi doresc sa ajung si eu acolo intr-o zi! superb scris!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s