EXERCITIILE COMITETULUI DE PERFECTIONARE

Impreuna cu celelate membre din comitetul de perfectionare(am citit intr-o carte despre femei si barbati ca atunci cand apare o problema barbatii se duc in vizuina, singuri, sa caute o solutie, iar noi femeile ne adunam mai multe si creem imediat comitetul de perfectionare) fac niste exercitii. Ni s-a parut foarte amuzant termenul si ne-am numit pe loc asa. Eu, Laura, Andhra, Cristina, Maria…lista ramane deschisa pentru oricine simte sa se alature.

Tot palavragind spre perfectionare ne-am dat seama ce mare problema avem cu spusul lucrurilor pe nume, cata teama de abandon se ascunde acolo, cata frica sa nu suparam, cata incalceala de emotii negative. Prin urmare am decis sa practicam intre noi, sa invatatm incet, incet, sprijinindu-ne una pe alta, exprimarea adevarului interior fara teama de consecinte.

Cu lucruri mici se face asta, cu atentie si iubire. De exemplu: nu putem sa ne vedem azi pentru ca am chef sa stau singura. Te-as mai ajuta, dar acum simt sa ma duc  sa ma plimb. Sa stii ca in situatia cutare m-ai facut sa ma simt ingrozitor

E ca o jonglerie cu obiecte de portelan. Ai inima stransa ca s-ar putea sa le scapi si sa le spargi, totusi nu te poti opri. Te curata, te intareste jocul asta si iti aduce lumina in inima, usurinta in viata, incredere ca poti fi iubit, acceptat exact asa cum esti. Practicat cu oamenii din cercul cel mai strans, iti intra in fire, capeti  libertatea de a fi tu.

Ieri i-am scris mail omului de la hostel spunandu-i cu inima deschisa cine sunt si ce vreau. A fost tot exercitiu, de data asta fara plasa de siguranta.

Il redau tradus:

Draga J

In primul rand vreau sa-ti multumesc pentru sansa pe care mi-ai dat-o ieri sa-mi aduc  mancarea in lume prin intermediul locului tau. A o fost o experienta nemaipomenita pentru mine.

M-am gandit la propunerea pe care mi-ai facut-o. Conditiile de plata sunt OK, hostelul e minunat, oamenii care lucreaza acolo, foarte draguti, dar o sa fiu sincera si o sa-mi exprim cateva griji. Am observat in discursul tau unele puncte unde viziunile noastre sunt suficient de diferite incat sa creeze conflict in viitor daca nu le facem clare de la bun inceput.

Privind acest job, pentru mine cel mai important lucru este sa gatesc. Cand gatesc ma concentrez numai asupra acestui lucru, nu si pe a-mi promova mancarea. Sunt deschisa catre oameni, comunic, sunt amabila, gata sa ajut, dar nu sunt o persoana extrovertita. Cand am nevoie sa tac, voi sta in tacere. Daca iti trebuie un om de vanzari care sa si gateasca nu sunt eu aceea. Ce stiu sa fac e mancarea. Preparand-o cu bucurie, cu toata inima asta va determina lumea sa vina sa manance fara sa auda prea multe vorbe de la mine.

Al doilea subiect este ce pun in farfurii. Anul trecut mi-am dedicat timpul studiind despre alimentatie. Am realizat uriasul impact pe care il are hrana asupra sanatatii, bunastarii si chiar echilibrului nostru mental. Am facut o multime de schimbari in felul in care mananc. Am decis sa nu mai hranesc pe nimeni cu ceva ce stiu ca i-ar face rau.

Nu sunt vegetariana, mananc carne din cand in cand, o gatesc foarte bine, dar numai carne de calitate. Daca nu bio, macar de la animale crescute in aer liber. In termeni economici asta e o chestiune de pret. E gestionabila, dar am vrut s-o exprim ca pe un subiect important. Nu sunt dispusa sa hranesc oamenii cu gunoi.

Stiu ca afacerile sunt mai putin despre poezie si mai mult despre lucruri pragmatice. Te admir sincer pentru munca dificila pe care o faci. Traiesc de partea poeziei, dar stiu cum se invarte lumea. Ea are nevoie de noi amandoi.
Ascultandu-te primul impuls a fost sa zic “nu ma potrivesc in viziunea lui”, apoi mi-am dat seama ca viziuni fixe nu exista, ca totul poate fi discutat si adaptat.
E o chestiune de incredere. Daca tu crezi in magia mea, ieri ti-am dat masura ei, lasa-ma sa fiu eu insami in bucatarie, lasa-ma sa fiu chef nu om de vanzari, lasa-ma sa pun in farfurii ce stiu ca vindeca sufletele si trupurile oamenillor(incadrandu-ma in buget, pastrand aromele portugheze), si ma bag. Chiar putem face din conceptul FOOD FOR THE SOUL punctul cheie in promovarea cinelor mele.
Daca in timp ce citesti mail-ul asta te vei simti enervat de toate lucrurile pe care ti le-am scris atunci fii sigur ca si in viata reala ele te vor face sa simti la fel. In acest caz e bine sa ramana doar amintirea unei seri minunate. Daca totusi crezi ca  putem colabora da-mi de veste.

In clipa cand l-am trimis am simtit o mare eliberare. Asta sunt eu, asta mi-e adevarul!

Ce va face cu darul nu stiu, e partea lui de joc, dar indiferent ce va decide nu poate schimba ce simt, iar ceea ce simt e ca puterea e toata in mine.

4 thoughts on “EXERCITIILE COMITETULUI DE PERFECTIONARE

  1. Intotdeauna puterea este la noi, doar ca ne e frica sa credem asta. Sau ni s-a zis prea mult ca sintem niste oamnei simpli fara nici o putere si nici o valoare. Dar avem o viata intreaga la dispozitie sa aflam cita putere este in fiecare din noi si sa o exersam.

  2. Primul meu exercitiu:

    Nu stiam daca sa-ti scriu sau nu, acum m-ai convins. Am fost putin trista cand am vazut ca in textul https://lolafactory.wordpress.com/2012/07/16/e-bine-tati-e-bine/ nu apare faptul ca Junii Sibiului si Alexandru Tomescu s-au aflat aici datorita echipei ICR Lisabona. Pentru noi e important sa vedem ca munca noastra este recunoscuta, de cele mai multe ori presa locala neglijeaza acest detaliu. A fost ca o mica intepatura neplacuta, mai ales pentru ca in alte ocazii ai multumit celor responsabili pentru un eveniment sau altul. Atat, noi tot te iubim.

    • Draga mea nici vorba de nerecunoasterea muncii voastre sau de vreo intepatura. In contextul in care am scris, trairi pur personalo-emotionale, nu m-am gandit nici o clipa sa multumesc ICR-ului. Pur si simplu nu m-am gandit. Daca ai interpretat altfel imi pare rau si imi cer scuze

  3. tare bun exercitiu. ar fi frumos sa avem libertatea asta mereu-sa spunem ce gandim, fara sa ranim, cu grija si sa ne despartim sau unim fortele in functie de afinititati si fara ranchiuna fata de altii si mai ales fata de noi insine. lumea ar fi mult mai buna. love

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s