CUM AM FOST EU CHEF IERI

Ieri am avut parte de o experienta plina de revelatii. De mult voiam sa ajung intr-un loc unde sa gatesc cu dragoste pentru oameni, sa aleg ce-i mai bun din ce mama noastra ne da, sa pun iubirea pe post de condiment principal, sa arajez frumos farfuriile, sa hranesc cu adevarat, si la sfarsit sa vad oameni fericiti.

Intotdeauna primesc ce vreau, insa am invatat sa ma uit cu atentie la daruri, sa nu ma port ca un copil rasfatat. Toate darurile ascund o taina.

Nu ma mai lungesc, trec la subiect. Laura mi-a spus ca firma la care lucreaza tocmai a  deschis un hostel si au nevoie de cineva sa le gateasca pentru cina. M-am dus ieri sa dau o proba. Am avut un buget(mititel) si un numar de persoane dat, respectiv 10.

Dimineata am zbarnait facand cumparaturi, iar pe la ora cinci dupa-amiaza m-am prezentat la post. Hostelul-absolut minunat. Se afla la etajul garii de Cascais, totul e foarte creativ facut iar ce te lasa cu gura cascata e o terasa imensa chiar pe acoperisul garii. Bucataria are geamuri mari cu vedere la rau, e  primitoare, functionala. Locul mi-a dat o stare buna, m-am simtit norocoasa ca sunt acolo. Am multumit in gand si m-am pus pe treaba. Meniul pe care l-am conceput a fost asa:

gustarea – oriental delight. A avut hummus, labneh invelit in condimente si vinete in sos picant de rosii cu lipie pe care am facut-o atunci pe loc

supa de dovlecei cu curry

orez integral, prajit cu alune si ou alaturi de salata cu dressing de mustar

desert-piersici la cuptor pe pat de biscuiti biologici, fara zahar, cu crema de iaurt cu menta, indulcit cu miere.

Am avut doar cateva momente de panica din cauza ca nu gatesc de obicei cantitati mari. Totul parea neobisnuit, mi-era ca n-o sa iasa gusturile la fel. Am transpirat , am manevrat chiar patru tigai de-odata  mestecand simultan  prin oalele clocotinde, am intins aluatul cu o chestie improvizata ca nu aveau sucitor, dar totul a iesit bun si m-am incadrat in timp.

La ora mesei am aflat ca cele 10 persoane au devenit 12, dar cum era mancare din abundenta n-a fost bai.

Totul a decurs bine. Oamenii  incantati, transformati in copii. Le-am vazut ochii si le-am auzit multumirile.

Cu banii putini pe care i-am avut am cumparat numai lucruri bune, din cele care vindeca inima si corpul, am hranit cu adevarat, am servit Dumnezeului aflat in fiecare dintre noi.

Am legamantul meu cu Viata in privinta mancarii si nu e valabil numai pentru mine. N-am sa dau nimanui ceva ce stiu ca-i face rau. Daca am devenit constienta despre cat de important e ce mancam, n-am sa fac nimic impotriva acestei credinte, n-am sa trisez  atat timp cat pot alege liber sa n-o fac.

Scriu lucrurile astea si deja simt ca ma cuprinde un pic de amaraciune, dar numai un pic. O sa plece repede ca n-o las.

La final a urmat discutia si propunerea de a lucra acolo. Conditiile financiare multumitoare, programul lejer, locul minunat, cum v-am mai spus, dar…in discurs apareau, diferentele noastre de viziune. Stiu ca o afacere e mai putin poezie si mai mult despre eficienta, ca tre’ sa faci pe dracu’ ghem  sa-ti iasa socotelile la sfarsitul lunii, ca iei compromisurile ca pe un “must”. Nu judec lucrurile astea si nici pe cei care le aleg, insa nu-mi vine deloc sa intru in joc.

Din discutie am inteles ca ce gatesc e in planul doi, ca cea mai importanta calitate a mea trebuie sa fie facutul frumos si palavragitul care sa directioneze clientii subtil spre a manca la hostel.

A doua chestie a fost felul in care  mi-a spus “sper ca gatesti si altceva decat mancare vegetariana”. Mica grimasa pe care am surprins-o a fost relevanta. “Trebuie sa fie si carne in meniu”. Ok, dar la un buget asa de mic va fi posibil sa gatesc doar carne de proasta calitate, animale chinuite. Fara sa ma declar vegetariana, fara sa apar drepturile animalelor, am decis sa nu mai fiu parte din circuitul asta ingrozitor. Nu pot schimba lumea, dar am libertatea de a ma tine departe de lucrurile care ma indurereaza. Atat timp cat ma pot indestula fara sa ucid, n-am sa ucid. E un principiu pe care mi-l asum si-l aplic.

Trebuie sa dau raspunsul azi. M-am trezit intr-o zvarcoleala ingrozitoare. Vocea aia pe care o stiu prea bine, cea care imi zice mereu ca trebuie imi urla necrutator in urechi. Trebuie sa accepti, nu conteaza ce simti, important e sa dovedesti ca poti. O alta voce, mai firava, cea a inimii imi vorbea limpede despre legea efortului minim. Cand ti-e greu sa faci un lucru, pur si simplu nu-l face.

Egoul sarea ca fript. Cum sa nu faci, cum sa nu vrei? Esti o lasa, o fricoasa, cauti numai scuze sa nu infrunti realitatea.

Ce e si realitatea asta? Patul lui Procust in care trebuie sa ma ciopartesc ca sa intru?

Claudio se pregatea sa iasa pe usa. L-am oprit si l-am rugat sa ma asculte. I-am zis despre dialogul meu interior si la sfarsit am izbucnit in lacrimi

Ma simt nepotrivita. Daca nu mai potrivesc in lumea asta ce ma fac? Credeam ca pot orice, dar sunt lucruri peste care nu mai pot trece de buna voie.

E doar un loc, iubita mea, doar un loc in care nu te potrivesti. Pentru fiecare exista locul potrivit, fii linistita.

Mi-am vazut iar cararea, aia doar a mea, care se lasa zarita doar la cativa pasi in fata si m-am linistit. Da, printre toate iluziile care se spulbera dureros exista drumul, drumul ce mi-e dat pe lumea asta si cred in el.

Ii voi scrie omului un mail. Cu toata inima si sinceritatea ii voi spune ce simt fara sa am asteptari, lasand viata sa-si faca lucrarea ei cum stie mai bine ca nu degeaba ne-a pus pe noi doi fata in fata.

Pozele sunt aici din lipsa de spatiu pe blogul asta

5 thoughts on “CUM AM FOST EU CHEF IERI

  1. Asteapta, ca sigur vine si locul ala🙂. Si pe mine ma tot cearta lumea, ca nu iau comisioane, ca sunt o proasta afacerista, ca nu inteleg atat de multe lucruri care ,,asa se fac” de cand lumea, ba chiar ca stric piata… Dar uite ca clientii vin si nu se mai termina, furnizorii carora nu le cer comisioane ma recomanda si tot asa.

    Te imbratisez.. Ai vazut ca ti-am plimbat margelele prin insulele Greciei?😀

  2. De curand am decis sa renunt la oua, lapte si branzeturi… si orice produs care contine aceste ingrediente. Nu doar industria carnii e una groaznica, ci si aceasta, care produce lapte si oua din animale chinuite in fel si chip ca sa produca mult si sunt stoarse de viata si de tot… La inceput mi-am zis: “Dar imi va fi greu… Sunt atatea alimente care contin lapte, oua, branza” dar am zis ca o iau treptat, sa vad cum imi merge… si a trecut o luna fara lapte,oua, branza… La ceva timp mi-am luat si o carte ivita la fix… acum incerc sa descopar mai mult posibilitatile lumii vegetale… Cat despre locul potrivit… si eu il astept la fel de mult, arde inima in mine… ma gandesc sa-mi incep propriul proiect… Tot ce-mi spune inima este: “Creaza ! Creaza ! Creaza !”… la salariu mi-am propus tricouri si vopsea pt textile… Cine sunt eu sa ma opun acestor ganduri ?😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s