E BINE TATI, E BINE?

Saptamana trecuta am fost sa vad Junii Sibiului si sa-l ascult pe Alexandru Tomescu. Dupa ambele spectacole am ramas cu senzatia ca tocmai patrunsesem adanc in spiritul neamului din care ma trag, ca luasem contact direct cu ceva-ul imaterial din care e facut sufletul.

N-am putut decat sa plang, sa iubesc si sa iert. In tacere le-am facut, in bucurie si pace. I-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a pus radacinile intr-un loc asa binecuvantat. Stiu ca o sa starnesc zambete amare celor carora realitatea le arata stramba. Ea exista, dar e doar o suprafata. Oamenii nu sunt rai, sunt raniti, stricati superficial de tot ce ne-a adus istoria pe cap, insa inima nu ne e atinsa.

Muzica mi-a aratat ca avem un spirit colosal, ca avem zvac, si nostalgie, ca avem sensibilitate si umor, ca e atata sacru in noi incat ne putem repara toate ranile pornind din interior catre exterior.

Suntem Creatori! Stiti cum vibrau portughezii la muzica noatra? Tare mai vibrau.

Ieri am trait o alta intamplare minunata. N-a fost asa de la bun inceput, dar cum nu obosesc sa spun, avem imensa putere de a transforma realitatea.

Recunosc, nu sunt impacata cu ideea ca tiganii nostri cersesc pe strazi, iar nemultumirea asta a mea se extinde binisor si spre cei care isi castiga traiul cantand. Dar mereu se ivesc ocazii prin care sa ma curat de prejudecati si sa-mi deschid inima cu iubire.

Ieri, cum ziceam, trecem pe langa un tigan care canta la tambal. Il stiu si mereu l-am boroscodit in gand. Acum avea alaturi un baietel de 8-9 ani cu vioara. Tocmai terminasera de cantat. Tatal numara banii din cutie. Copilul cu o privire ingrijorata il intreba mereu “E bine tati, e bine?”

Intrebarea lui si ochii nelinistiti au prabusit in mine zidul ala de dupa care ma dadeam mare si tare. Of, ca toti inaltam ochii si intrebam infricosati “e bine tati, e bine?” Toti tremuram, ne indoim.

Am plecat mai departe plangand. La intoarcere i-am gasit tot acolo. Ne-am oprit sa-i ascultam.  Cantau o melodie spaniola. Ma uitam la pusti, la fata lui de pe care frica se stersese. Era concentrat. Degetele mici se miscau abil de pe o coarda pe alta si mi-au amintit de ale mele cladind cu greu o gama pe chitara. Cealalta mana manuia gratios arcusul. Cum am putut sa nu vad frumusetea?

La finalul piesei m-am dus sa le pun niste bani in cutie, apoi m-am aplecat catre copil  “Multumesc ca esti aici si canti asa de frumos. Cred ca esti un mare artist”. M-a privit cu ochii mariti de surpriza ca vorbeam romaneste. Tatal s-a luminat si el. “Sunteti romanca?” “Da.” Hai ma sa-i cantam lu’ doamna ceva de la noi”

Si da-i o sarba, apoi un mars, si tot asa. Simteam ca prin muzica vioaie cantata cu ravna, cu bucurie mi se da  iar prilejul sa ating inima neamului de unde vin, sa-l simt pe Dumnezeu.

E bine tati, e bine?

E bine copiii mei, e numai bine…

14 thoughts on “E BINE TATI, E BINE?

  1. Ferice de cei ca tine care ignora fața schimonosita a lumii. Fericiti si cei deschisi la mesajul frumusetii si a bunatatii nepervertite. Fericit si eu in aceasta dimineata, cand am ales sa-l primesc. Mulțumesc pentru aceasta trufă.

  2. E bine, Lola, e bine. Ai atins un nerv care ma doare: neamul din care ma trag. Uite cum plang eu acuma, inainte de a ma duce la redactie (astazi pe banii mei, intrucat nu se vor plati salariile…), in Romania la care m-am intors si pe care vreau sa o servesc, chiar si cand isi arata fatza urata si intunecata de mizeriile unora dintre conationalii mei. Intr-o astfel de zi eu aleg sa-i injur cu naduf doar “p-astia” si sa ma bucur de cei care sunt mereu buni si cinstiti si talentati si cu dragoste de Dumnezeu. Ca inca mai sunt si “d-astia”…
    Mada (Idaho)

  3. Mi s-a zbarlit pielea….Ei nu cresesc, ei canta, daruiesc…ce frumos ai povestit Lola!

    Zilele trecute m-am gandit la un post al tau mai vechi, in care il scoateai la lumina pe Hitler din inima ta.

    Am iesit cu pustiul meu in parc. Pe fiecare banca, unul, doi sau trei batrani. 40 de grade afara…Trupuri deformate, priviri libidinoase, unsuroase, babe demente cu guri spurcate, cu parul jumatate mov, jumatate alb, bijuterii mari, pozitii nedemne pe banca, cu picioarele raschirate si barfe, barfe si critici..pe unde treceam, numai asta captam. Fantazam despre cum as strange colturile parcului asa cum strangi un cearceaf, cu toate babele si mosii inauntru, le faci nod si apoi ii dai foc! Mi-a fost foarte sila de batranii astia decrepiti. M-am luptat cu Hitler din inima mea, dar ma tem ca a invins….Nu am avut chef de psihanaliza, sa ma gandesc ca vai, asta inseamna frica mea de batranete sau mai stiu eu ce aiureala agata in mine mirosul lor urat si lipsa lor de demnitate…asa o sila am simtit…

    • Bine ca l-ai recunoscut. Daca asa ai simtit a fost adevarul inimii tale din clipa aia. Unul pentru care sa nu te judeci.Vreau sa-ti spun ca si mie mi-era groaza de batranete privind oamenii in varsta din Romania. Aici am descoperit ca se poate imbatrani frumos.

  4. E in orasul meu un adevarat paradis al lor, un loc de joaca pentru copii construit dupa standarde occidentale in care noi, “ceilalti”, suntem aproape clipa de clipa minoritari. Acolo ei ne tolereaza pe noi, copiii lor au intaietate peste tot, privindu-ne de sus ca niste ingeri rebeli.
    Nu-i resping, trec si eu printre ei, cum am trecut si in spital acum sapte ani, cand am nascut-o pe fetita mea si una din trei paciente era de-a lor. Se spalau pe picioare cu detergentul meu de vase, direct in chiuveta. Nici o problema, le-am iertat-o si pe-asta, si mirosul de crud, de jivine. Am trait cu el, l-am acceptat, ca n-aveam unde sa ma duc. Mi-a fost dat… Dar va mai trece multa vreme pana cand granitele dintre noi vor fi dizolvate. Pana cand vom lasa Iubirea sa ne vorbeasca pe un singura limba, intr-o tonalitate unica.
    Ai avut parte de o revelatie, inseamna ca o meritai. Caci ti-ai lasat inima deschisa spre lume…

      • Eu astept, dar trebuie sa fie din ambele sensuri. Si simt ca nu sunt toti pregatiti. Eu dintotdeauna am fost. Cand eram de vreo cinci ani, ma pierdusera ai mei intr-o seara la tara, disparusem brusc de langa ei ca sa ma alatur la poarta unei familii de caldarari ce inaltasera un foc si se pregateau sa manance. Mi-a reperat bunica mea parul blond in lumina valvatailor… Eram bine mersi cu copanul in mana, mancand cot la cot cu ei toti. M-au laudat ca le-am spus ca sunt “niste tigani buni”!… Ce-au mai ras toti adultii din familie apoi pe tema asta!…🙂

  5. Mi-e teama ca eu nici n-o sa mai apuc ,,dizolvarea granitelor dintre noi” .Intr-una din excursiile pe care am facut-o in occident am indurat multa rusine si chiar umilinta, datorita lor. In toate tarile pe care le-am vizitat am intalnit NUMAI cersetori conationali, iar in Franta dupa o discutie foarte agreabila,timp de 20 min,cu au angajat al cailor ferate,acesta mi-a intors spatele cand a aflat ca sunt romanca si ma intorc la servici, in Bucuresti.Am simtit ca-mi cade tavanul in cap.
    Au trecut multi ani de atunci,dar imaginea mi-a ramas vie in memorie si mahnirea o port in suflet.
    Inseamna ca atat am meritat?

  6. eu cam mereu ma bucur cand aud cantand. stiu ca vorbesc romana si canta cu suflet. si departe de casa parca face bine. intotdeauna ma opresc sa ii ascult, zambesc si le las niste bani.
    imi place cafe concertul, ma alina “sanie cu zurgalai” si am inceput sa o asociez cumva cu acasa. canta, deci muncesc si cei din jur de cele mai multr ori ii apreciaza.

    legat de al doilea subiect-multe din noi sunt capatate si se transmit mai departe altora tot prin capatuiala.
    am crescut jucandu-ma cu natii diferite si-am invatat ca un copil e un copil. si atat. nu e mai cu mot si nici fara. e doar copil. iar oamenii-s la fel. doar oameni.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s