VACANTA EPISODUL 1

Buna dimineata!

Suntem inapoi. Venim dintr-un loc ascuns, vrajit. Dintr-un loc unde iti poti auzi gandurile, inima, rasuflarea, unde nu ai nimic mai bun de facut decat sa stai cu tine insuti in pace.

Am plecat luni dimineata. Vreme buna, soare, muzica, iubitul meu cu aer de vacanta. N-am apucat calea rapida a autostrazilor. Doar nu ne grabeam nicaieri. De pe ele nu vezi, nu simti mare lucru, doar beton si pereti care acopera farmecul atator locuri. Noua ne place prin satucuri, pe drumuri mici, prin lume asa cum e ea.

Prima oprire a fost intr-un loc straniu. Mirador cu vedere catre un castel prins intre apele raului. Locul era o moderna constructie cocotata pe deal, in mijlocul nicaieriului. Avea terase, restaurant, acum inchise si abandonate. Doar vantul vietuia pe-acolo jucandu-se cu linistea si cu parul nostru.

Am plecat mai departe. La scurt timp o viespe strecurata pe nestiute sub tricou m-a intepat in spate. Uitasem cat de tare doare. Au, au… pune rece, opreste in primul oras la farmacie. O bucata de drum nu prea am putut sta sprijinita, dar pana la destinatie umflatura si mai ales durerea au disparut ca prin farmec.

Pentru ca tot era in cale am poposit la Coimbra. Oras cu  traditie universitara, cu stradute incantatoare, cu rau serpuind la poalele dealului pe care se inalta burgul, cu multi tineri care acum stateau ascunsi la umbra sa invete pentru examene.

Luso ne-a primit seara. Calm, cufundat intr-o mare de verdeata, cu o cochetarie din alte vremuri pe care aveam s-o descoperim a doua zi in toate incredibilele ei detalii.

N-am dormit prea grozav din cauza patului necunoscut si mai ales a spatiului dintre cele doua saltele care nu ma lasau sa-mi gasesc culcusul obisnuit in bratele barbatului meu. Cum s-a luminat de ziua in picioare am fost. Cerul diminetii avea un plumburiu dramatic strabatut de vijelioase randunele. Am ramas pe terasa privindu-l. Aerul clar, curat, mirosind a verde imi intra adanc in plamani. In mine era un freamat, o vibratie care nu ma lasa sa fiu in armonie cu locul. Parca inghitisem agitatele randunele. Acum ce fac, acum ce fac?Intrebarea asta imi tot suna in cap ca o sirena de pompieri. Sunt invatata mai mult sa fac decat sa fiu.

Am facut niste exercitii. Nimic. Am incercat sa citesc. Degeaba. Freamatul si intrebarea tot acolo erau. M-am dus sa fac dus. Apa a mai spalat nelinistea, iar eu am decis sa fiu cat de prezenta pot, sa ma vad si sa lucrez cu mine.

Pacea s-a lasat, am mai dormit putin si m-am trezit cu o stare buna. Micul dejun m-a binedispus (grozav imi place masa de dimineata la hotel). Am pornit la pas prin micul orasel. In mijloc are un lac inconjurat de parc. Tocmai taiau iarba. Doamne, mirosul asta de iarba proaspat taiata trezeste in mine chef de viata, de alergat descuta, de facut tumbe, de topait. M-am descaltat lasandu-mi talpile sa simta. Iubitul meu, fascinat de atata frumusete cata e in natura se pierduse printre flori incercand sa le surprinda si pastreze efemerul.

Casele, multe constuite in jur de 1900 emanau… nostalgie. Nu stiu cum aveau oamenii in vremurile alea timp si grija pentru cele mai mici amanunte. In loc de repede,  functional, eficient ei alegeau frumosul. Poate nici nu aveau habar de notiunile pe care tocmai le-am mentionat. In fine, sunt fericita ca mai exista franturile lumii disparute si nu ma mai intreb nimic, doar respir.

Centrul, inainte de amiaza, e animat. Are o piata mica, exuberanta de pe tarabele careia te cheama fructe si legume proaspete, cafenele, cateva magazine, toate pline de localnici si turisti. Dupa pranz, la vremea siestei se lasa iar linistea.

Ritmul meu interior, domolit s-a aliniat rasuflarii egale si linistite a locului.

Dupa-amiaza am luat calea codrului. In mijlocul lui e o constructie nebuna, fost palat de vanatoare al regelui, acum transformat in hotel, si o manastire batrana, batrana. Muntele are nenumarate carari toate ducand la palat. Vegetatia e coplesitoare. Am vazut ferigi care cresc precum palmierii, gradini neasteptate de flori, o constructie la fel de nebuna ca si palatul – scari monumentale cu cascada pe mijloc, ducand in inima unui izvor, lac cu lebede, toate in plin codru.

Un taram magic, unde nu ne mai mira nimic si totusi orice vedeam ne lasa cu respiratia taiata.

Palatul, inconjura cu zidurile lui inzorzonate o manastire mica si simpla. Am intrat in inima ei, in capela. Eram doar noi doi acolo. Cand Claudio a plecat am ramas singura, fermecata de lipsa oricarui zgomot. Acolo era tacere absoluta, pastrata ca intr-o cutie, inchisa in alta cutie, pusa la randul ei intr-o cutie si mai mare…

3 thoughts on “VACANTA EPISODUL 1

  1. Draga Lola, graba si treaba care ma goneste din spate nu ma lasa sa stau la taifas, asa cum mi-am dorit si mi-am propus. Totusi, chiar daca iti voi spune un lucru stiut de tine deja, dar in data de 10 iulie 2012, ora 22.00 in Piata Sao Carlos din Lisabona, in fata Teatrului National, puteti lua o gura de aer romanesc, puteti vibra cu drag, dor si mandrie pe ritmuri de muzica “de acasa”. Ansamblul Junii Sibiului vor fi acolo, sa va faca pielea gaina tuturor care mai simtiti romaneste, sa va miste piciorusele la o invartita, o hategana sau o sarba. Poti arata iubitului tau din ce oameni mandri si talentati te tragi, poti sa-i amintesti puiului tau ca sangele apa nu se face. Stiu ca vei fi acolo. Si eu as vrea sa fiu acolo:) Dar eu ii voi vedea acasa, la o placinta pe lespede, urda, jintita, si un paharel de “ghinars”. Sa va simtiti bine, si romaneste!

    Ligia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s