PE CAMPUL CU MACI

E o zi insorita, spre dupa-amiaza. S-a facut binisor de cald, dar nu-ti vine sa te bagi la umbra. Ramai in soare. Iti incalzeste intai tricoul, apoi pielea, apoi pe-sub-pielea. Esti un balon cu aer cald si tare te mai miri ce te tine inca lipita de iarba campului, ce nu te lasa sa plutesti in vazduh. Poate firicelul de mac pe care tocmai l-ai prins intre degetul mare si aratator. E atat de frumos. Il privesti de-aproape. Parca vezi asa o floare pentru intaia oara. Micile nervuri, perisorii gri verzui ai tulpinii, petalele rosii in degrade, mijlocul cu coroana lui galbena… Atatea frumuseti pentru care n-ai avut niciodata timp, pe care le-ai numit nepasatoare mac, pe langa care ai trecut de mii de ori cu ochii atintiti in zare.

Sorbi o gura de ceai, din cana de portelan vechi, culoarea untului cu vesele buline verzi. Simti ca ti s-a intamplat ceva, ceva important pentru ca nici ceaiul, nici cana, nici macul, nici campul, nici cerul, nici macar tu nu mai sunteti ce erati cand te-ai asezat aici in soare, acum cateva minute.

4 thoughts on “PE CAMPUL CU MACI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s