Realitatea se modeleaza in functie de vibratia noastra. Sunt din ce in ce mai convinsa ca nu e nevoie sa ma zbat pentru nimic, ca drama pe care o creez e de fapt cea care genereaza mai multa drama si atrage mai multe intamplari sa o sustina. Daca fac ceea ce simt ca e bine stand apoi linistita, increzatoare in bunul mers al vietii, ea chiar curge frumos, lin, aducand momente fericite, amplificand dragostea si pacea pe care am ales sa le traiesc.
Relatia cu Vladimir, in care m-am simtit responsabila pana la inflexibil, pana la tiranic, s-a transformat miraculos acum. Cand i-am zis pe bune – am totala incredere in tine, si nu numai ca i-am zis, ci chiar i-am acordat increderea mea, recunoscand in adancurile lui existenta aceleiasi divine intelepciuni care e si in mine, ghemul de furie, neacceptare, duritatea, carapacea i s-au dizolvat lasand sa iasa la iveala o fiinta superba.
Toate lucrurile pentru care ma incrancenam inainte, pe care i le ceream insistent, frustrata fiind de vesnicele-i refuzuri, acum, cand am incetat, mi le daruieste.
Asa de simplu e? Da! Mi-a luat mult timp sa inteleg, dar multumesc cerului c-am priceput. Copiii nu au nevoie de control ci de incredere, n-au nevoie de cicaleala, de amenintari, de pedepse si recompense, au nevoie de parinti conectati la sursa prezentului. Tot ce putem face e sa ne tinem curati ca dragostea sa poata trece libera prin noi ducandu-se catre ei, sa terminam cu proiectiile, asteptarile, pretentiile. Astia sunt spinii iubirii, in care ne incalcim si ne zgariem.
Ieri a venit pe la mine. Avea chef de mancare romaneasca. M-am dus la magazin i-am cumparat: icre, telemea, cremwursti afumati, pufuleti, ciocolata cu rom, i-am facut zacusca si chiftele. Am zbarnait de drag pregatindu-i masa.
E linistit, glumet, serios, bland, atent. Cele cateva ore pe care le-am stat impreuna au fost fara umbre, in deplina bucurie. Claudio a venit foarte devreme acasa. Mi-a zis ca i s-a facut asa dor incat pe la patru s-a ridicat pur si simplu de la birou simtind ca tot ce vrea e sa fie langa mine. A adus inghetata pentru Vladimir, am stat toti trei de vorba, ne-a facut poze. Un moment de echilibru perfect pe care l-am trait cu uimire, inchinandu-ma in fata miracolului ca suntem.
lola dream factory 
Sunteti foarte frumosi…parca ati fi frate si sora, nu mama si fiu, atat de tineri, relaxati si sturlubatici pareti amandoi 🙂
Suntem frate si sora 🙂
Asta imi aminteste titlul unei carti dragi – Fratele meu omul
u r blessed 🙂 beijinhos
Ce iubire frumoasa! 🙂 Sunteti minunati!
Mi-e dor de mamaaa! 🙂
🙂
Nici n-ai idee cat m-au miscat cuvintele tale: “Copiii nu au nevoie de control ci de incredere, n-au nevoie de cicaleala, de amenintari, de pedepse si recompense, au nevoie de parinti conectati la sursa prezentului. Tot ce putem face e sa ne tinem curati ca dragostea sa poata trece libera prin noi ducandu-se catre ei, sa terminam cu proiectiile, asteptarile, pretentiile. Astia sunt spinii iubirii, in care ne incalcim si ne zgariem.” Asta fiindca si eu am inteles sa-mi cresc copilul la fel, cu cat mai putine restrictii si cerinte impuse. Atenti fiind unii la ceilalti mai mult, si mai calm, relatiile isi urmeaza cursul lor firesc, si astfel ne si cunoastem mai profund, copil si mama. Ea stie ca ii vreau tot binele si ca misiunea ei e doar sa fie fericita. Atunci, si eu voi fi fericita, si fiindca ne iubim, si stim asta, tot restul vine de la sine.
Superbe pozele, chiar ai un baiat pe cinste! Tot mai frumos si mai cuminte pe zi ce trece! 😉
Sunt fericita sa stiu de inca o alegere inteleapta. Mi se umple inima cand aflu despre oameni care intrerup lantul sufeintei si isi cresc copiii in dragoste nu in cele mostenite. Te tin strans in brate 🙂
Este frumos si este singura cale, dar tare e greu uneori, mai ales cind obiceiurile si mostenirile tin mortis sa faca cum vor ele. Dar nu intimplator am primit acesti copii. Ei ne vor ajuta sa ne amintim.
Sunteti atat de frumosi! Va imbratisez cu drag!