IUBIREA CA EXERCITIU

Iubirea e un exercitiu permanent. Omul potrivit e dar de la Viata, insa dragostea e ceva ce trebuie practicat zilnic. Exercitiu, practica…suna a efort. Acum cativa ani i-as fi ras in fata celui care mi-ar fi spus asa ceva. Vedeam lucrurile cu totul altfel. Nu eram dispusa sa misc un deget. Mi se parea ca dragostea e toata intr-un sac pe care il detine celalalt, ca intr-o zi se termina si gata. Daca simt ca fac efort nu e ce trebuie, imi ziceam. Aveam dreptate. Intr-adevar, cand ti-e greu, cand simti ca opui rezistenta cel mai bun lucru e sa te opresti. Berbec din nastere, tendinta mi-a fost mereu sa dau cu capul in gard, sa cuceresc, si-am luat sentimentul de greutate ca pe ceva inerent. In acelasi timp mi se parea abslout inutil, stiam ca dincolo de gardul rupt nu voi fi cu nimic mai fericita.

Fundamentul era unul fals, ideea cu sacul care se goleste. Nu zic ca am iesit din Maya, din iluzia omenescului, dar perceptia mi-e alta. Acum simt infinitul iubirii. Am eliberat-o din sac. E practic peste tot, in orice, si mai ales in spatiul pe care fizicienii nu-l mai numesc vid de cand au descoperit ca e  plin cu…ceva.

N-am alta parere pentru ca am mai citit niste carti intre timp, cum n-am nici pretentia ca spun vreun adevar absolut. Daca simt diferit e fiindca am ales sa traiesc, sa incerc pe propria piele, se experimentez, sa-mi asum greselile, sa nu fug de durere, sa trec prin frici, sa invat asa, direct din Viata, mergand in acelasi sens cu ea.

Asta inseamna exercitiu permanent, dar nu efort. Curg, ca apa. Imi ies in cale pietre, cotituri, vai inguste, spatii largi, de toate. Curg diferit, dar fluent, natural. Ma adaptez din mers.

Acum ma intorc la iubire, la asta lumeasca, concreta, cu omul de langa mine, la ideea de relatie, la act.

Noi ne construim destinele. Pare ca totul se desfasoara in timp liniar si putem jura asta, dar la fel de adevarat e ca nu exista decat un etern prezent. Asa explic faptul ca ne putem vedea viitorul, pentru ca e deja aici.

Aura, tiganca fermecata la care am ajuns cu ani in urma mi-a zis. Tu o sa traiesti langa o apa mare si-o sa fii cu un barbat(l-a descris pe Claudio), iubirea vietii tale. Nu ma gandeam ca voi pleca vreodata din tara sau ca voi divorta. De-atunci m-am vazut in nenumarate randuri cu Aura. Nu mi-a mai zis nimic de traiul meu pe malul apei. Am si uitat. Pe urma totul s-a petrecut in asa fel incat mi-am urmat calea inimii, dar fara sa am ca scop gasirea iubirii mele celei mari de la ocean.

Odata ma plimbam cu bicicleta, eram deja aici. Gandurile isi luasera zborul si nu-mi mai ramasese decat oboseala cand am avut o stare din care s-au ivit o intrebare si-un raspuns. Erau din senin.

Cum mi-as dori sa fie barbatul meu?

Sa fie tacut, cazut si ridicat, trezit, detasat de material.

N-avea chip, dar era o prezenta atat de reala, de puternica incat simteam cum miroase – a lemn proaspat taiat si a fan.

Atat a fost. N-am pornit in cautarea lui, dar i-am zis vietii ca-mi vreau barbatul si ea a notat. Nu primim pe tava, adica nu ni se da mura in gura, bazat pe credintele, ideile si iluziile noastre despre ce credem ca e dragostea. E ca in povesti. La “the real thing” ajungi trecand niste probe.

Prin urmare Viata m-a pus fata in fata cu toate posibilitatile. Eram in asa un acord cu ea ca abia deschideam gura si situatia se creea imediat. Simteam la modul cel mai practic ca pot avea absolut orice.

M-am trezit ca un copil invitat sa manance din cele mai grozave torturi dupa ce statuse mult si bine cu nasul lipit de geamul cofetariei. M-am infrupatat, oameni buni, m-am infruptat. La inceput cu nesat, fara sa simt mai mult decat ca acopar frustrarea acumulata cand doar tanjeam, pe urma cu sentimentul ca merit din plin, apoi am vazut ca nu sunt singura care sufera, ca toti am stat cu nasul lipit de vitrina crezand ca nu ni se cuvine si pentru prima oara am fost dispusa sa dau din prajiturile mele.

Atunci am primit adevaratul dar – Omul care mi-era scris, care mi-era dat, doar daca decideam sa urmez un anume drum. Drumul se croieste pas cu pas. Nu stim nicodata unde duce.Singura metoda de a verifica e sa-ti cercetezi inima. Daca e bucuroasa poti fi sigur ca esti unde trebuie, desi realitatea e posibil sa arate cu totul altfel decat ti-ai imaginat.

Am aflat ca si Claudio se intrebase cum vrea sa fie femeia lui, si el a formulat un raspuns pe care l-a simtit aparand din senin. Sa va mai spun ca mi se potriveste descrierea?

Concluzia intermediara a vorbariei mele este ca noi producem realitate cu intentia asa cum Dumnezeu poate, iar ea trebuie poruncita adica formulata cu taria credintei ca e posibila, dar drumul ni se releva pas cu pas, asta ne e munca. Cum zicea tata Brancusi  – Creaza ca un dumnezeu, porunceste ca un rege si  munceste ca un sclav.

Ma mai opresc putin la partea cu munca si iau exemplu tot iubirea mea cu Claudio.

Avem Omul, cum pocedam? Unul e raspunsul. Suntem prezenta. Practicam iubirea cu gesturi nu rostim te iubesc-uri absente, nu mangaiem cu gandul in alta parte, nu ii asezam pe umeri greutatile, nu-l facem vinovat, nu-l facem adversar, desi multe sunt ocaziile in care am face toate astea. Concomitent lucram la eliberarea propriei persoane astfel incat conectarea cu Sursa iubirii neconditionate sa fie posibila, iar ea sa treaca si sa se duca pura catre celalalt.

Lao Tzu zicea in cartea despre Tao ca e suficient sa practicam in viata de zi cu zi cele patru virtuti si poarta paradisului ne va sta larg deschisa inainte sa dam ortul popii:

RESPECT PENTRU VIATA IN TOATE FORMELE EI

SINCERITATE

BUNAVOINTA

DORINTA DE A SERVI

Mi se pare ca toate sunt expresiile iubirii, se pot pune in fiecare gest, in fiecare act, iar el devine sacru.

Asa am decis sa-mi ingrijesc barbatul, asa am decis sa traiesc, iar de cate ori o iau pe aratura uitand, Viata, cu care sunt in stransa legatura, ma avertizeaza, ma indruma, imi arata. Eu, ma intorc cu respect, sinceritate, bunavointa dorind sa slujesc cu adevarat.

9 thoughts on “IUBIREA CA EXERCITIU

  1. As comenta, dar nu am ce ca ai spus tu totul…🙂 Foarte adevarat dar foarte greu de pus in practica….

    • Pentru ca atat gandurile cat si cuvintele au mare putere hai sa folosim voluntar unele care pot crea usorul nu greul.
      Sa inlocuim de exemplu “foarte greu de pus in practica” cu “posibil de pus in practica”. Si o expresie si alta spun acelasi lucru, ca nu e imposibil, dar prima ridica un obstacol, a doua creaza o cararuie. N-avem nimic de pierdut daca incercam sa reformulam, e un joc si mai si functioneaza🙂

  2. frumos…iubirea e un drum sisific, uneori o tot iei de la inceput, uneori greutatea pietrei atarna mai mult intr-o parte sau in alta, important e sa fim constienti, asa cum spui, ca nu exista un happy end perpetuu.

  3. Thank you for reminding me a few basic life principles and for confirming this DOES happen if you believe and are in harmony with yourself and the universe.🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s