Aseara am fost la film. E o poveste minunata despre dragoste si forta feminina. Vi-l recomand calduros
Nu stiu de ce simt ca radacinile-mi sunt adanc infipte in desert, ca vin de foarte departe,dintr-un loc aspru, cu pamant rosu. Inima mea stie mai bine. Isi canta inexplicabilele doruri, se lasa inflacarata de soapte pe care doar ea le desluseste. Eu plang din senin. Si la film am plans. Imi tineam iubitul in brate, il simteam respirand, parul lui aspru imi atingea obrazul, iar toate astea ma faceau sa traiesc ceva coplesitor, ceva care avea atata forta ca mi-ar fi putut face pielea sa explodeze, avea puterea sa ma spulbere, sa ma imprastie in infinit.
Forta femeilor e dragostea, fantana noastra e inima. Suntem facute sa stam impreuna, sa ne punem laolalta intelepciunea, sa ingrijim, sa fim mamele pamantului, copiilor si barbatilor nostri. Totul e acoperit cu un strat gros de frici, idei strambe si durere. Nu intelegem mai nimic, dar nimic din ce ar trebui sa stim nu e pierdut, doar bine ascuns.
Viata e spirala, reintoarcerile nu inseamna regres ci recuperarea a ceea ce am ratacit candva.
Am vazut un documentar despre cel care a scris cartea pe baza careia inchizitia, acum cateva secole, a pornit vanatoarea de vrajitoare. Era un frustrat sexual, care a pus in cartea aia toata ura lui pentru femei. Tocmai se inventase tiparul asa ca volumul s-a raspandit neasteptat de mult dandu-le idei si altora, sustinand biserica in demersul ei de a supune prin frica, prin dezradacinare.
Mii de femei au fost chinuite, ucise. Tocmai cele care stiau sa vindece, care cunosteau puterea plantelor, care pastrau legatura cu nevazutul, care erau constiente de existenta fantanii dragostei infinite, pastratoarele secretului lumii. Le-au decimat.
Am fost ravasita multe zile fiindu-mi clar ce ghinion a avut omenirea, ce si-a fu…t norocul dintr-o carte scrisa de un nebun. Oricat de aiuristic ar suna va spun cu mana pe inima ca am resimtit drama asta intr-un fel foarte intim, am luat-o personal, dar vaicareala si parerile de rau nu folosesc la nimic.Lururile au fost exact cum au fost. Nimic nu se petrece la voia intamplarii. Am multumit cerului pentru momentul de claritate, si inimii mele ca a fost deschisa sa primeasca, apoi am cerut sa vad ceea ce e de vazut cu adevarat in povestea asta.
Nu exista lucruri mari si lucruri mici. La toate trebuie sa fim cu bagare de seama. Nimic nu se pierde, deci nici magia, nici puterea, nici intelepciunea acelor femei nu au murit odata cu ele. Totul este si daca este eu pot avea, oricine isi doreste poate avea.
lola dream factory 
E foarte ușor să se arunce vina pe cartea unui individ dezaxat care a dat colțu’ de sute de ani, dar ceea ce s-a întâmplat a fost apogeul unui întreg sistem patriarhal care încă e bine mersi protejat de multe religii și autorități de tot soiul… Același sistem care persecută nu numai femei, ci și minorități, boicotând diversitatea pe toate căile, în numele setei de putere… Cartea aceea a fost un pretext. Ce repede a devenit canonică o scriere misogină! Din acel moment și-au putut justifica monstruozitatea cu eternul “Scris este…”. E nevoie mare de femei “luciferice” cum ești și tu, Lola. Vremea noastră a sosit. 🙂
Asa simt si eu, ca vremea noastra a sosit 🙂
Si mie mi-a placut mult filmul. Parea sa povesteasca despre sufletul meu.
Cred ca mai avem de asteptat putin pentru ca sa vina vremea noastra, in orice caz, este aproape. Poate noi vom salva si schimba lumea. E foarte la moda cuvantul networking. Pare un cuvand inventat pentru femei.
E acum. In fiecare secunda cand decidem sa facem ceea ce facem cu iubire, cu respect pentru viata, cu sinceritate, cu grija si cu dorinta de a fi de folos e vremea noastra.
De acord cu tine, dar ar fi bine sa fim si sefe. Lumea ar fi mai buna.
Pai nu suntem? 🙂
Aici Mirela are dreptate. Afirmarea leadershipului feminin concret, nu din umbră, încă e un deziderat. Dar eu zic că suntem pe calea cea bună și în privința asta.