POVESTEA OMULETILOR DE BISCUIT

A fost odata o lume a omuletilor de biscuit. Ii facea o gospodina mare, durdulie si rosie in obraji. Dumneaei tare ii mai placea ordinea asa ca alinia frumos omuletii in siruri perfect paralele. Ei, ca noi oamenii, erau in fel si chip: de marimi diferite, de culori diferite, cu pareri diferite, cu marimi diferite la picior, dar stateau cuminti, insiruiti pentru ca nu stiau altceva.

Intr-o zi se intampla un mic accident. Pe unul dintre omuletii de aluat-care, am uitat sa mentionez, era intotdeauna sarat- chiar inainte sa-l bage la copt, gospodina il scapa in farfuria cu zahar vanilat. L-a scuturat putin zicand ca nici n-o sa se mai simta dulceata. A iesit din cuptor aratand ca toti ceilalti, dar o sa vedeti, acesta nu va fi un biscuite “normal”.

Statea aliniat, parea ca nu i se intampla nimic, insa avea mereu un vis. Se facea ca a ajuns pe Planeta Inimii de Turta Dulce, unde culori nemaipomenite se amestecau cu gusturi grozave, iar el se simtea…asa…Of, ca nu stia cum sa spuna ca se simte.

O vreme n-a vorbit nimanui despre marea inima a carei inchipuire il facea sa se simta fericit. Da, asta era cuvantul lipsa din vocabularul biscuitelui – FERICIT. Pe urma, in noptile cand n-avea somn incepu sa le povesteasca si prietenilor despre ea. Curand visau impreuna sa se duca acolo.

Dar cum?

Cand iti doresti ceva cu adevarat nu-ti pierde timpul intrebandu-te cum sa-l obtii. Imagineaza-ti ca-l ai deja. Asta e secretul!auzi biscuitele cand puse intrebarea de mai sus.

Asa ca stranse ochii si se lasa in voia visului. A inceput sa se simta ciudat. Parca…da, da ca in primul lui drum de la iesirea din cuptor. Plutea! Plutea????

S-a uitat in jos si intr-adevar toti ai lui ramasesera undeva departe, se faceau din ce in ce mai mici. Ma rog, nu chiar toti. Prietenii  cu care impartise visul il urmau.

Dupa ceva vreme un miros intepator de cuisoare si scortisoara ii gadila nasul. Hapciu…Revenindu-si din stranut nu putu sa-si creada ochilor. INIMA DE TURTA DULCE!!!!!Era chiar la marginea ei, o putea atinge, mirosi, gusta. Era adevarata!

Prietenii l-au ajuns din urma. Sosind fiecare se minuna si se bucura topaind. Au facut roata in jurul inimii, si cand veselia li s-a domolit putin erau gata, gata sa se alinieze, ca doar atat invatasera de la harnica gospodina, dar ea INIMA le-a spus.

Daca ati ajuns pana aici inseamna ca ati iesit deja din rand. SUNTETI LIBERI!

This slideshow requires JavaScript.

7 thoughts on “POVESTEA OMULETILOR DE BISCUIT

  1. Nu poti scrie in engleza povestea acestor omuleti, ca apoi sa o citeasca consumatorii, in localul acela cochet, cu aroma de ceai?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s