ACUM CE MI-AS DORI CU ADEVARAT SA FAC?

M-am trezit la 5. Canta o privighetoare. In timp ce se face ceaiul ies in pragul gradinii secrete s-o ascult. Voce micuta, anonima in intunericul presimtitei dimineti. Viata insasi cantand.

Ce bine ca sunt!

Intr-una din zilele trecute am iesit cu bicicleta. Prima oara de cand sunt in Lisabona. Am dus-o la benzinarie sa-i umflu rotile, pe urma am incalecat pe-o sea…Ohhh, ador senzatiile pe care mi le da goana, cum mi se bucura pielea cand o alinta vantul, cum mi se incinge fruntea de la sarutarile soarelui, cum simt adevarul tuturor lucrurilor si oamenilor pe langa care trec. Iubita mea bicicleta rosie care a asteptat cuminte in debara aproape un an acum ma duce iar. Drumul pe langa rau e frumos, foarte diferit pe diversele lui portiuni. Apa imi canta.

Am descoperit cu fascinatie chitara. Bia a lasat una la noi acasa. Ma atrage irezistibil. Imi trec degetele peste corzi dand voie fiecarui sunet sa ma strabata.  Laura m-a invatat o gama. Exersez cuminte si serioasa, asa cum se joaca un copil.

Tot saptamana trecuta am fost sa dansez in Bairro Alto. Alta bucurie regasita.

Vineri, in Alfama, la Tasca do Chico am ascultat fado vadio, adica fado cantat de oameni obisnuiti, de oameni carora le place sa faca asta pur si simplu desi in viata de zi cu zi se ocupa cu alte lucruri.

Bicicleta, muzica, dansul, mersul pe jos pentru mine inseamna exercitii de libertate. Ca si iubirea, libertatea nu e un concept despre care sa vorbim ci ceva de practicat. Imi acord spatiu sa fiu libera, de fapt el se creaza atat de firesc atunci cand nu ma mai cred ocupata, cand nu mai dau importanta diferita lucrurilor si ma intreb des “acum ce ti-ai dori cu adevarat sa faci?” Nu  stau sa judec raspunsurile. Pur si simplu fac ce simt sa fac.

Intr-adevar ziua pare un pic haotica, dar noi nu suntem facuti pentru program. Avem ideea de program bine infipta in minte, dar realitatea e cu totul alta. De asta nici nu putem fi fericiti, pentu ca mare parte din timp actionam impotriva a ceea ce simtim, am invatat sa facem atata zgomot interior incat inima nu se mai poate auzi.

O sa spuneti ca sunt situatii cand pur si simplu nu poti face ce vrei. Aparent sunt, dar doar aparent. Spatii de libertate se creaza in special cand nu mai poti de ingradit ce esti. Acceptarea neconditionata a ceea ce este le da nastere.Cand te simti liber indiferent de situatia in care te afli atunci realitatea exterioara se modeleaza dupa cea pe care o ai inauntru.

Asa se intampla si nu invers.

Ceea ce traiesc acum e o alegere de moment, dar are ca fundament ce-am construit in timp.De exemplu asta cu programul nu mi-a placut niciodata, dar l-am acceptat. M-am dus la scoala, la serviciu si in toate locurile pe unde a trebuit sa ajung la ora fixa si sa stau desi n-aveam nici un chef. Nu cu constinciozitatea si seriozitatea am construit ci cu micile libertati pe care instinctiv am stiut sa mi le iau, cu micile bucurii pe care le-am vazut acolo unde pareau ca nu sunt, cu rabdarea dublata de o subtila subversivitate.

Daca azi n-am ore fixe e pentru ca asta mi-am dorit cu tarie ani in sir, dar toti anii in care am avut m-au invatat profund despre libertate si importanta ei. Azi stiu sa fiu la timp unde trebuie sa fiu fara sa ma oblige nimeni si nimic. Lipsa programului nu inseamna nepasare inseamna fericire, iar cand te simti fericit nimic din ce e de facut nu ramane nefacut.

6 thoughts on “ACUM CE MI-AS DORI CU ADEVARAT SA FAC?

  1. Lola, nu stiu cum faci, dar de fiecare data scrierile tale sunt balsam pentru sufletul meu! Primesc foarte des intrebari de genul “cum, adica tu nu ai un serviciu fix? zilnic? ” Ei bine, cum sa le explic eu oamenilor astora ca anii aia cu 16-18 ore pe zi muncite zi de zi la filmari, fara weekenduri si cateodata chiar fara vacante adevarate, anii aia pe mine m-au invatat cel mai bine ce inseamna libertatea, cat valoreaza ea, ceea ce imi doresc cu adevarat si poate mai important, ceea ce nu imi mai doresc… Acum fac ceea ce fac din pasiune si dragoste fata de munca mea si de femeile pe care le machiez, si fac asta fara presiuni exterioare ori griji, si cu siguranta fara sa ma simt vinovata ca nu am un program fix🙂 Tu ai spus minunat!” Lipsa programului nu inseamna nepasare inseamna fericire, iar cand te simti fericit nimic din ce e de facut nu ramane nefacut.” Exact asa e🙂 cand esti fericit ziua parca are 25 ore si apuci sa faci mult mai multe lucruri, iar lipsa unui program nu inseamna lipsa unei agende. Te pup si iti multumesc!

    • Stii cum fac? Nu fac nimic special, dar cand vorbesc despre sufletul meu, realitatea e ca vorbesc despre sufletul tuturor, despre partea noastra comuna.
      Te imbratisez si ma bucur sa te stiu fericita, libera.
      Cu dragoste!

  2. Pentru mine, libertatea este strans legata de creativitate: libertatea naste creativitate, iar creativitatea iti da sentimentul acela extraordinar de libertate. Libertatea este, in acelasi timp, incomoda, pentru ca te obliga (daca profiti, intr-adevar, de ea) sa faci cu viata ta ceea ce trebuie pentru a-ti implini menirea.
    Ai povestit foarte frumos ceea ce simt si eu, dar nu pot exprima asa bine ca tine.

  3. Sunt fan al bicicletei. De multe ori, cand am o stare negativa, iau bicicleta si ies la plimbare. Parca vantul imi fura acea stare. Totul devine liniste, se transforma in picaturi de roua si ploaie calda.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s