CU OCHII SPRE CER

Mi-era dor de obiceiul scrisului dimineata. Saptamana asta a fost ceva dupa care am tanjit prinsa fiind cu lucrul-ultima suta de metri la proiectele EcoMarathon 2012 si Hospice Casa Sperantei, plus multe margele cu vise intime, personale, plus viata sociala, plus blogul cu mancare pentru care am incercat retete, am fotografiat, am facut o baza(offline deocamdata pana ma asez sa si scriu). Traiesc intens, imi place, totusi simt in agitatia asta ceva, ceva rascolit, ca un mal, o nemultumire, un sentiment de neadecvare. Ce-i?

Tanjesc ingrozitor dupa locul ala al meu, micul bistro la care visez. Se iveste ca o fata morgana umplandu-ma de  planuri si sperante ca sa dispara, iar eu nu ma cred in stare sa-l am, ma invinovatesc, sufar, lucruri cu care stiu ca-l aman inca si mai tare. As vrea sa ma dezleg din chinul asta insa imediat ce reusesc sa uit apare din nou.

Asta noapte am avut un vis in care toti oamenii apropiati si dragi ma banuiau de intentii rele, ma priveau cu dispret, imi intorceau spatele. M-am trezit cu un acut sentiment de singuratate si cu ochii in lacrimi. Asta sunt eu judecandu-ma. Eu, neinduratoarea.

Ieri am fost intr-un loc unde voiam de mult timp sa ajung. E o asociatie care face activism social pentru tot felul de cauze. Nu ma intereseaza deloc militantismul si lupta de clasa, dar ce m-a dus la ei a fost faptul ca in fiecare joi organizeaza o cina populara unde poti face voluntariat la bucatarie. Acolo era zona mea de interes.

Stiam in mare la ce sa ma astept. Imi spusese Laura ca treaba se petrece foarte improvizat, intr-un garaj. Sosim la fata locului. Garaj intr-adevar. Doua fete taiau un munte de praz. Le-am spus ca am venit sa ajutam, ne-au dat doua cutite si ne-am pus pe taiat, apoi pe spalat maldarul de rondele pline cu nisip. Chiuveta era vai de ea. N-am stiut ca o cuva nu e legata la teava si mi-am turnat cu succes apa in bascheti, dar asta n-a fost o drama. In schimb mizeria din jur si neglijenta oamenilor m-au facut sa ma aprind, la propriu. Simteam atata revolta ca mi se infierbantase toata fata ca si cum as fi facut brusc febra. Imi zvacneau tamplele. Asa am realizat cat de coroziv, de acid judec, ce ganduri urate am.

De ce am venit? Sa ma consider mai buna decat toti de-aici, sa otravesc mancarea, sa ma separ? Asta faceam. M-am oprit intorcandu-ma la gesturi, concentrandu-ma la a face ca sa imi deschid calea spre a fi.

Am venit sa ajut la bucatarie, atat. S-a facut liniste in mine. Taiam legume, auzeam vocile celor din jur, vedeam detalii si le lasam pe toate sa fie cum sunt, in perfectul lor haos.

Am terminat treaba, dar n-am stat la cina pentru ca nu ma simteam capabila sa inghit nimic din vreo farfurie care ar fi atins chiar si din greseala carpele sau buretii pe care ii vazusem la chiuveta. Da, am o problema cu igiena precara.

Mi-am luat ramas bun cerandu-le iertare in gand tuturor celor pe care i-am judecat atat de aspru, si-am plecat agale spre casa simtind o mare impacare. Pe langa mine treceau oameni, ii priveam si le spuneam, tot in gand, cu dragoste “iubitilor, suntem cu totii niste tampiti. Ne temem atat de tare unii de altii.” Deasupra noastra cerul ivindu-se printre norii grei, de ploaie. Am inceput sa plang pentru ca simteam sublimul in care ne purtam maruntelele fiinte si griji, infinitul spatiu in care nu putem zbura pentru ca ne legam singuri pietre de glezne.

This slideshow requires JavaScript.

12 thoughts on “CU OCHII SPRE CER

  1. Frumoasa lecție pe tema artei acceptarii! Mi-ar place sa o pot asimila si eu astfel încât sa pot trece cu bine un eventual examen viitor.
    Cu mulțumiri.

    • E un exemplu,nu o lectie, doar un mic exemplu in ideea ca, daca vrei, totul se poate rezolva acum si aici.De obicei cand vedem ce de funingine avem pe inima ne speriem si zicem, lasa ca intr-o zi, in viitor, cand voi fi mai…curajos,intelept, atotstiutor, intelegator, iertator,spiritual o curat eu, dar viitorul nu exista. Ce traim e prezent, prezent si iar prezent, cuprinzand deopotriva funinginea si stralucirea inimii noastre. Totul exista acum. Nu ne trebuie timp sa devenim ceva ce inca nu suntem, avem nevoie doar sa privim fara frica adevarul clipei asteia,sa vedem ceea ce suntem-suma de contrarii intr-un fragil echilibru, divini si mizerabili.
      Acceptarea nu vine in urma unui proces, sau a intelegerii situatiei careia i te opui, ci doar atunci cand esti dispus sa accepti. Vrei acum? Acum e🙂

  2. Draga mea…….te inteleg atat de bine….si eu am reactii similare apropo de igiena din bucatarie…Sunt de o luna jumate la munca in Italia,la o femeie ce sta la pat……Am facut o reactie alergica la ceva,(la nu stiu ce,da banuiesc)……pt ca nu prea accept compromisuri cand e vorba de curatenia intima si cea din bucatarie….Da fac si eu ca tine….ma rog in minte,si le cer iertare pt critica mea la adresa lor…..Te imbratisez tareeeeeeeeeeeeeeee…..si cu mult drag……

    • Pana la urma fiecare om are dreptul la propriile lui alegeri. E ok sa ne simtim neadecvati in contexte care nu ni se potrivesc, dar sarim prea repede cu judecatile. Sa meditaaaammmmmmmmmmmm🙂
      Te imbratisez cu dragoste

      • asa e Lola…..sarim prea repede cu judecatile…..Dar muncesc la partea asta,muncesc….si se vede din felul in care viata imi ofera experiente si persoane potrivite…….cu mare drag……binecuvantati sa fim…….

  3. Bună, Lola,
    Te rog să nu te superi, am o întrebare offtopic… cum pui tu galeriile de poze în articol? Am căutat pe net dar n-am găsit nici un răspuns clar…

  4. Hristos a inviat!
    – ce mai face baiatul tau?
    – mai scrie-ne (scrie-ti tie) despre el..
    – si despre catel.
    Multumiri!

    • Adevarat a inviat!
      Baiatul e minunat. Tocmai am fost la sedinta la scoala unde mi-au spus ca se descurca bine. E serios isi vede de treburi cu gandul sa le duca la bun sfarsit. Comunicarea noastra are doua sensuri acum,cand am decis sa ii dau spatiu sa fie.Vine spre mine si eu ma duc spre el. Ne intalnim la mijlocul drumului iar acolo e iubire.
      Catelul e rasfatat de toata lumea. Ii straluceste blana de la atata mangaiat🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s