POVESTI

Sunt o povestitoare. Imi iubesc viata asa cum e si-mi place s-o impartasesc. Asta fac constant, de-atata timp, gasind mereu energie, mereu placere, mereu rost . Intentia e cea a marturisirii, a eliberarii. Sunt constienta ca dincolo de particularitatile destinului personal vorbesc despre noi, despre miezul nostru de oameni, despre ceva universal. De asta imi place, la fel de mult, sa ascult povesti, sa ma regasesc in ele.

Aseara am fost la un festival de storytelling. Prezentatorul zicea ca povestile ne ajuta sa umplem lumea, care altfel pare un gol nemarginit. Chiar, ce-ar fi lumea fara povesti? Cum ar fi sa nu stim nimic, sa nu spunem nimic? Din perspectiva asta povestile mi se par nepretuite.

Asa simteam cand s-au urcat pe scena, unul cate unul cei 5 povestitori. M-am deschis catre ei, am inlaturat panza de paianjen a gandurilor, lasandu-ma sa calatoresc in fragmentele de viata pe care le daruiau. Recuperate din memorie, ele deveneau ACUM si-mi permiteau sa intru, sa fiu martor.

Ce rasplata pentru mica mea bunavointa! Am calatorit intr-o noapte nebuna prin toata Lisabona,cu un tramvai inchiriat de doi boemi, umplut pana la refuz de petrecareti. Am fost in Cuba, in Havana cea decadenta, cea reala, cea care nu se vinde prin agentii de turism, cunoscand 3 oameni captivi pe propria insula, plangand la sfarsit cu povestitorul. Am simtit cum e sa dai rateuri si sa fii penibil, cum e sa ai un tata abuziv, care vrea sa-ti sfartece(la propriu) urechea pentru o noapte lipsita de-acasa. Am trait suprarealismul unei nopti de Craciun, intr-un Mercedes vechi alaturi de un star rock si-un nebun scapat de la spital.

Povestile au darul de a ne uni, darul de a elibera durerea. Puterea marturisirii e uriasa si vindeca. Sa ne spunem propriile istorii si sa avem deschidere pentru ale celorlalti! Ce se petrece atunci in inimile noastre e miracol, pur si simplu miracol.

3 thoughts on “POVESTI

  1. Nici nu știi ce mă bucur sa aflu ca ești o povestitoare si ca îți place sa asculti povesti… eu care sunt convins ca însuși sensul vieții nu este altul decât acela de a fi povestita.

  2. Postul asta a venit parca la intrebarea mea de zilele astea.Mai ales vorbele de inceput si de sfarsit. Mi-a mers computerul tot cu pauze de zile , si intre timp mi-a luat si inspiratia de a mai scrie pe blog, ba in plus, si motivatia. Am vazut ca pot trai bine mersi si fara sa-mi scriu povestile, ba mi s-a parut chiar aiurea s-o fac. O fi si cu blogurile astea vorba aia: multi chemati,putini alesi😀. “Povestile” tale au adaugat o alta motivatie uneia pe care o gasisem si eu acum catva timp,tot asa cautand-o indelung. Oricum, e uimitor cum circula gandurile uneori, si cum ne gasim raspunsurile la ele.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s