CERCURI

S-a inchis un cerc. As putea zice numa’ da, da, da...ca filosoful rus privind pe geam spre tundra. Atat sunt de fara cuvinte. Bucuriile mari nu se lasa vorbite.

Desi ma agat de foarte multe lucruri si vreau tot pe-atatea am observat ca vin spre mine numai cele de asteptarea carora reusesc sa ma dezleg. Asa a fost si de data asta.

Am cunoscut-o pe Oana Pellea. Acum trei ani, dupa ce i-am citit jurnalul mi-am dorit din suflet s-o pot vedea, sa-i pot multumi personal. Atunci toate incercarile mele au fost fara succes, dar nu m-am intristat,”stiam” ca se va intampla candva.  Intre timp m-a luat viata si m-a tot dus, dar samanta sadita si-a vazut si ea de treaba germinand ca acum sa ma lase sa-i culeg rodul.

Am avut ragaz de un ceai si-o plimbare pe sub portocalii de langa catedrala, am putut s-o privesc pe femeia asta minunata in ochi, sa-i multumesc ca este, i-am daruit margele  si-un desen in facerea carora am pus liniste, sfanta liniste. Am fost aseara s-o vad jucand in Buzunarul cu paine, ne-am luat ramas bun printr-o imbratisare  in care s-a adunat pentru o clipa toata dragostea lumii si gata. Cercul s-a inchis.

Cand cercul se inchide nu e un final ci inceputul unui perpetuu ciclu de inceputuri/sfarsituri. Un cerc inchis e o eternitate.

Cea care a facut totul posibil e Antoaneta, draga mea Antoaneta. Si ea e parte dintr-un cerc pe care l-a inchis cand ne-am cunoscut. Cercul lui Radu, marele si bunul Radu Anton Roman, tatal ei, de prietenia caruia am avut parte. El mi-a zis odata, dupa ce suferise un infarct de care am aflat abia tarziu “nu stiu de ce, pe patul de spital, cand eram asa aproape sa mor, m-am gandit ca dintre toti oamenii esti acolo, ma tii de mana si-mi dai liniste”. “Ei, tu un munte de om voiai sa te tin eu de mana”, i-am zis. Atunci ma simteam nevrednica, dar acum sunt recunoscatoare si iau prezenta  Antoanetei in viata mea ca pe un dar al lui Radu. Asa merge mai departe prietenia noastra, asa ne tot tinem de mana.

Iata ca cercurile se intersecteaza. Oamenii vin si prezenta lor nu e deloc intamplatoare. N-am sa stric miracolul incercand sa-l explic, ba chiar imi tin respiratia ca nu cumva sa-l tulbur.

This slideshow requires JavaScript.

12 thoughts on “CERCURI

  1. Imi amintesc o noapte de iunie, cand, citindu-ti blogul, vorbeai intr-una dintre postari de Jurnalul Oanei Pellea.
    Acea noapte a fost baza unei “fugi” la Cheia, fara orice fel de comunicatie, care m-a ajutat sa ma simt, iar, vie.
    Multumesc tie, draga Lolita si ii multumesc si Oanei pentru experientele impartasite.:)
    Te imbratisez!

  2. Ingaduie-mi sa ating si eu cercurile tale, nu cu vointa de a le sterge, precum se spune ca ar fi făcut-o cândva niște razboinici pe pământul Siciliei, ci cu dorința sincera de a le înțelege jocul.

  3. Minunata? O fi destul? Parca as vrea un superlativ maxim… care totusi sa nu para exagerare, sa para normal… hmmmm.
    Tu? Tu! e suficient! Tine-ne de maini pe toti!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s