TAINE

Am avut un vis ciudat. Eram un pisoi gri, mic si pufos. In acelasi timp eram cea care tinea pisoiul in causul palmelor. Il prinsesem de dupa ceafa si strangandu-l  destul de tare ii spuneam “tu nu intelegi ca treaba ta e sa te joci?”

Interesant in vis a fost cum ma simteam si pisoi si om in acelasi timp, cum experimentam inocenta a animalului impreuna cu inclestarea omeneasca. M-am trezit cu mana dreapta incordata si cu convingerea ca treaba mea chiar e sa ma joc.

Zilele astea curg bland. Imi recapat puterile. Il pot indeparta foarte simplu pe trebuie din minte. Ma intrebam cand voi lucra din nou stiind ca obstacole imi sunt acum pana si inchisul/deschisul cutiilor de vopsea. Exista solutii pentru orice. Raspunsul l-am dat chiar lucrand. Vineri am incheiat primul sirag. I l-am daruit doamnei doctor care m-a operat. Am simtit sa-i multumesc in felul asta, intim, pentru munca ei. Darul i-a ajuns la inima. Stiu, pentru ca ma pricep sa citesc in ochi.

Se ridica din adancurile mele un murmur. Nu-l pot descifra, dar  intuiesc ca are legatura cu femininul, cu fierbintele, cu rosul, cu miezul pamantului. E magma facandu-si loc catre suprafata.  Presimt o izbucnire, dar nu sunt nelinistita pentru ca nu astept nimic apocaliptic. Se aseza straturi interioare si e bine sa nu ma amestec in procesul asta unde nu am nici o putere.

Intre timp ma ocup cu lucrurile incantatoare pe care le gasesc de facut in universul  meu ajuns cat un degetar. Pun laolalta lucruri pe care le-am strans in timp si intre care nu se stabilise inca nici o legatura. Asa am descoperit sambata potriveala perfecta intre acuarela si hartia fabricata la Moara. Imi placea delicatetea vopselelor acvatice, dar nu stiam cum sa le fac sa se opreasca din intins aiurea, nu le stapaneam tonurile, pana mi-a dat prin cap sa pictez pe hartia daruita de Dana. Parca e facuta anume. Absoarbe apa capatand volum, nu lasa culoarea sa iasa peste margini. E minunata!

Mi-am lasat mana libera, mintea la fel. Se nasteau forme geometrice. Se cereau una pe alta, se completau, se multiplicau intr-o armonie stiuta parca de altcineva, nu de mine. Eram un ucenic si un martor.

Asta parca e o mandala, mi-am zis. In aceeasi clipa mi-am amintit ca Ileana mi-a trimis anul trecut o carte despre mandale. O carte mica, dar foarte densa in informatii, care doar citita nu se fixeaza, deci nu-mi mai aminteam nimic din continutul ei. Am continuat desenul cu gandul ca la final ma duc sa vad ce-i cu cartea.

Hmmm, cred ca i-a venit cu adevarat timpul. Inauntrul ei gasesc un bilet:

O carte care se citeste, dar mai ales se reciteste, se incearca in singuratate sau pe malul marii. EXPERIMENT!

Pentru un artist, interpretarea poate fi alta: fiecare vede altceva. De multe ori nu stim ce facem. Culorile si formele in care se afla sufletul tau te vor conduce in centrul labirintului, al mandalei

Ileana

februarie 2011

Nu stiu sa descifrez tainele astea, dar adevarul lor e valabil oricum. Intelese sau nu intamplarile se tes intr-o logica mai ampla decat cea omeneasca. Eu sunt un pisoi, mic, gri si pufos care se joaca.

5 thoughts on “TAINE

  1. Perfecta potriveala. Hartia voastra e cu iubire, cu Comana si cu Domnu’ Gellu. Cum sa nu fie cea mai minunata hartie de pictat magie?Uite a iesit o poezie🙂
    Format A3 faceti?
    Daaa, eram Milly :))
    Te imbratisez tare tare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s