INTORTOCHEATA CALE SPRE MINE

Turtite de grau rumenindu-se la cuptor, sfintind casa cu miros de paine, boabe de hrisca topaind in tigaie, plesnindu-si timide pielita bruna ca sa lase la vedere un miez alb-fainos, orez integral facand capacul oalei sa cante cu clocotitul lui…sunt in a treia zi de dieta Oshawa si nu scriu cuvintele astea sa ma autoincurajez. Chiar gasesc motive de incantare in orice.

N-aveam de gand sa tin nici o dieta. Eu mananc oricum sanatos, de ce sa ma mai chinui extra? m-am intrebat. Intr-adevar cat am simtit asa nu m-am fortat cu nimic, desi venea vorba de Oshawa tot mai des, in diverse contexte.

Regimul asta m-a facut sa traiesc, acum cativa ani, o experienta teribila. Mi-a fost foarte rau tinandu-l, deci numai gandul ca as putea trece din nou prin aceeasi stare imi provoca teama.

Tot ce mi se intampla in ultima vreme imi arata ca nimic nu e asa cum cred si ca e mai bine sa raman disponibila pentru orice, cu mintea deschisa, linistita, neatasata. Sa nu traiesc prezentul bazandu-ma pe experientele trecute pentru ca nu fac decat sa le repet, in alta forma poate, dar invartindu-ma in acelasi cerc.

Scriam acum ceva timp ca am ales calea dragostei. Concret, pentru mine calea asta ocolea spitalul si operatia, dar nu le ocolea din incredere ci din frica. Am gasit, uitandu-ma mai bine in interiorul meu, un biet soricel inspaimantat care de groaza suferintei luase in spate responsabilitatea propriei vindecari si ce credeti…SUFEREA  de zor crezandu-se singur, prea mic pentru asa treaba grea.

Ingerii vegheaza, vin in ajutor, daca soricelul ii cheama recunoscand ca nu poate singur.

Cand ma intrebam daca mai am treaba pe lumea asta sau nu, un inger mi-a zis ia-ti pelerina, sandalele si du-te inainte ca lung e drumul tau pe Pamant. Mergi pe calea ta cu bucurie.

Bucurie am simtit pentru ca mai vreau sa stau aici. Mi se pare o experienta fascinanta, insa dupa euforia vestii m-am intrebat, “bine, bine, dar care e calea mea?”. “A bucuriei, femeie!”. Ingerul mi-o aratase. Totusi fraiera de mine imparteam iar lucrurile in bune si rele temandu-ma acum ca nu voi sti sa aleg corect.

Alt inger a venit(pe celalat probabil il scosesem din rabdarea lui ingereasca si-o fi zis, eu la asta nu ma mai duc ca nu mai termina odata cu indoielile si intrebarile:) spunandu-mi “calea ta trece pe la spital, prin operatie” Hmmm…mi-am simtit rezistenta si frica, dar atunci mi-a fost clar ca pana nu ma deschid catre absolut ORICE, si pana nu termin cu catalogatul n-o sa fie pace in mine, n-o sa ma pot vindeca.

Un al treilea inger, in care imi pusesem speranta unei vindecari miraculoase la distanta, mi-a trimis un dar neasteptat si aproape dezamagitor la prima vedere. El care ar fi putut face orice sa ma vindece mi-a trimis doar niste plante calmante.

Nu dispretui nimic si in loc sa faci mofturi uita-te mai bine la povestea asta, desluseste-o! A fost un gand inspirat, desi ma aflam in pragul dezamagirii. Asa am facut. I-am multumit pentru dar chiar daca nu pricepeam inca ce-i cu el.

Am cautat pe net cate ceva despre planta pe care mi-o daduse –passiflora.  Am descoperit o floare tulburator de frumoasa la a carei poveste am vibrat puternic. Buna pentru insomnii, atacuri de panica, linisteste capul si intareste inima.

Stia dragul de inger ce stia. Pai cum sa ma fac bine cat ma zvarcolesc toata noaptea, iar cand adorm, de bine de rau, ma trezesc cu inima in pragul exploziei si cu senzatia ca n-am sa mai prind urmatoarea gura de aer? Mie mi se parea “normal” fara sa ma gandesc ca e o problema. N-am stat niciodata bine cu somnul, iar atacuri de panica am avut de ordinul sutelor, deci le integrasem in “normalul” meu.

Ca increderea sa imi fie si mai zdruncinata, in prima noapte dupa ce incepusem sa iau pastilele mi-a fost mai rau ca niciodata. Am zis ca o fi din cauza lor, dar mi-am dat seama ca sunt in pivnita cu frici si-am iesit.

Acum dorm, dupa mult timp dorm somn lung si linistit. Inima imi e cuminte, usoara, increzatoare, iar ingerului ii multumesc adanc.

Miercuri am fost la spital. Doctorul mi-a spus ca trebuie operatie. M-am observat. Nici urma de panica. Mi-a explicat ca sunt niste rezerve in privinta tipului de interventie si ca simplu ar fi fost laparoscopic, dar ca e cam mare chistul.

Il pot face mai mic, mi-a sunat in minte. N-am spus cu glas tare sa nu par nebuna, dar in sinea mea am decis sa-mi ajut corpul, sa actionez concret, cerand in acelasi timp ajutor divinitatii, recunoscand fara teama ca sunt un copil iubit al lui Dumnezeu, satul sa tot sufere.

Asa m-am apucat de dieta si a venit firesc. Nu de luni, nici macar de dimineata. Chiar de miercuri la pranz, dupa ce cu cateva ore inainte devorasem o minunata placinta cu mere.

Exista doar ACUM, fara experientele trecute, fara presupunerile despre viitor. ACUM se poate decide, se poate actiona si tot ACUM are loc vindecarea.

SUNT SANATATE RADIANTA!

37 thoughts on “INTORTOCHEATA CALE SPRE MINE

  1. Sanatate! Si ce te sperie daca nu-i la paroscopica?Nu mai fi atat de tematoare, nu ai copil de ridicat in brate neaparat…recuperarea vine si macar stii ca au luat de acolo tot ce nu era bun, deci te vei simti muult mai linistita.Fa-ti curaj( de-aici o veni vorba cu gaina ) si nu mai amana operatia: cu cat termini mai repede, cu atat te linistesti mai repede.Numai bine!

    • Toate la timpul lor, draga Nori. Unde ne grabim?
      Stii ce am inteles in toata calatoria asta? Ca nu exista mai repede sau mai incet, mai devreme sau mai tarziu. Exista doar momentul potrivit, acela cand vezi si treci prin adevarata ta lectie. Ea s-ar putea sa nu fie deloc despre ceea ce crezi tu ca este. Am mai mult de vindecat decat un organ bolnav. El e doar ce se vede, dar in profunzime e mult mai mult.
      Nu mai e vorba de curaj pentru ca decizia am luat-o, m-am eliberat de spaima spitalului. O operatie normala presupune niste complicatii in situatia mea de asta am hotarat sa particip la a face lucrurile mai usor de trecut.

  2. Multa sanatate, Lola! Eu am tinut Oshawa pentru motive mai degraba emotionale si mi-e facut foarte foarte bine. Dupa primele 3 zile totul devine mai usor, iar tu ai sa te simti tot mai bine.

  3. TE citesc, chiar daca nu am ce comenta. Ceea ce scrii, de obicei nu necesita comentarii ci reflectie personala. Acum insa imi voi calca pe principii si iti las acest comentariu urandu-ti “Insanatosire grabnica!”, indiferent pe ce cale ar veni ea.

  4. Ai trecut de pragul critic de acum e o joaca de copii, sa bei ceai de busuioc, eu am pus si in supa de orez cu galuste de hrisca si grau.
    Faceam periodic Oshawa pentru ca e foarte sanatos, si usor. Important este sa mananci mult, ideea nu e sa te infometezi ci sa iei tot ce e mai bun din cereale. La sfarsit nu numai ca vei fi purificata dar te vei simti foarte bine. Te incarci cu energie solara, emisiva, yang. Mi-ai facut si mie pofta de Oshawa!
    Ai un cor de ingeri aici, oameni care te citesc si se gandesc frumos la tine si te sustin asa cum si tu ii sustii pe ei prin cea ce oferi lumii.
    Te imbratisez cu mult drag.

    • Ma duc sa-mi iau busuioc🙂
      Oh, n-am cuvinte sa va multumesc tuturor celor care mi-ati trimis un gand bun, tuturor celor care lucrati cu voi vindecandu-va si vindecand lumea.
      Va imbratisez si ma rog pentru noi toti

  5. Lola, multa sanatate iti doresc si puterea de a trece peste toate aceste incercari. Asculta-ti inima si ia decizia pe care o consideri cea mai potrivita tie. Iti dau un link, de pe youtube, poate te va lamuri in unele privinte. Am si cartea in format pdf in limba romana. Ti-o pot trimite pe email, daca doresti .

  6. Trebuie sa ai incredere ca totul va fi bine, ingerii vegheaza. Eu am amanat 3 ani o operatie clasica pentru ca mi-a fost teama, Am facut tot felul de tratamente in speranta ca dimensiunea fibroamelor va permite operatia laparoscopica, dar nu a fost sa fie. Am facut-o in cele din urma si nu a fost chiar atat de greu pe cat ma asteptam. important este sa ai vointa, sa vrei sa te faci bine cat mai repede posibil, sa nu te lasi prada starii de dupa, indiferent cat este de inconfortabila. Mi-am propus sa imi revin rapid…si dupa doua saptamani de la operatie, m-am intors la birou( fara sa fortez situatia), cu pofta de viata si munca. Trebuie sa iti doresti si sa ai incredere in tine ca se poate.

  7. Eh, uite, o sa iasa si gata! Pana la urma aia fac si vindecatorii filipinezi de care povesteam, nu? Ei “concretizeaza” ceea ce e de eliminat si scot. Tu ai ajutat coprul tau bun si destept sa “concretizeze”, acum e vremea sa iasa. Ma bucur de toti ingerii tai. Vezi cum vin? Si posibil ca ei sa povesteasca multe cu ingerii facuti de tine, in fel si chip… Unii in forma de sirag, altii frumos pictati cu alb… Minunat ca te hranesti cu semintele pline de seva pamantului si forta soarelui. Asa!
    Iubeste-te mult… Eu o sa cant si pentru tine, draga mea.

  8. Un gand bun si de la mine, Lola!
    Va fi bine, orice varianta vor alege!
    Eu am trecut printr-o operatie de cezariana, am fost senina de la un capat la altul al sarcinii, in pofida problemelor care se ivisera! Am stiut ca trebuie sa fie bine, si asa a fost! Am refuzat orice informatie din exterior care mi-ar fi putut face rau, mental, am fost doar eu si coprul meu, si copilul meu in ecuatie. Atat, si a fost de ajuns.
    Tin pumnii!

  9. lucrurile ies de sub preș unul cîte unul și și-au pierdut teama de a-ți povesti despre ele. te iubesc și sunt alături de tine, din nou pe un drum paralel celui pe care pășești, îmbrățișîndu-te la răscruci.

  10. Ce ma bucur, radiaza multa multa speranta si frumusete, pofta de viata aici…Doamne, ajuta! Te schimbi si esti minunata, da!
    Salutari, salutari calde!

  11. bravo Lola…..tu si Ingerii tai faceti o echipa magica…..Ti se intoarce Binele pe care l-ai trimis in Lume….Te iubim,Lola…..cu infinita bucurie ne rugam pentru tine…cu tine……Stii..cineva spunea asa: in final totul va fi bine…..si daca nu e inca bine,inseamna ca nu e finalul…….Sa-na-ta-teeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee…..Lola….

  12. draga mea, ma alatur lui claudiu si iti spun ca te citesc tot timpul si nu simt nevoia sa comentez, ci doar sa reflectez. ajutorul pe care tu ni-l oferi aici si acum e nepretuit! multumesc!
    iti trimit toate gandurile mele bune si stiu ca indiferent pe ce cale vei scapa de chist, o sa te faci bine si asta te va face si mai puternica.
    cu toata dragostea,
    oana zarnescu
    PS. dupa ce am trecut printr-o cezariana intr-un spital bucurestean,ma consolez ca macar tu vei avea parte de niste conditii civilizate acolo unde te vei interna…

    • Draga mea draga
      Esti unul dintre oamenii iubiti pe care regret ca n-am apucat sa-i vad cand am fost acasa. Multumesc pentru prezenta ta buna.
      Te imbratisez cu toata dragostea

  13. Poate te ajuta, am gasit informatia pe site-ul Devei Premal. Mantra o gasesti pe Youtube. Pe mine m-a ajutat mult de tot. Mihaela

    O m S h r e e D h a n v a n t r e N a m a h a (H e a l i n g)

    This mantra helps us find the right path to healing, or directs us to the right health practitioner.

    In India it is also commonly chanted during cooking in order for the food to be charged with healing vibrations – either to prevent disease or assist in healing for those who are sick. This mantra can be chanted for any situation that one would like to be healed or remedied.

    Good to remember and be open to the path of healing not necessarily looking the way we expect it!

    Dhanvantari is the celestial healer/physician – the patron saint of
    Ayurveda.

    • Cineva zicea ca “e inutil sa te zbati in neacceptarea a ceea ce este pentru ca ceea ce este e propria ta creatie. Totul pana aici a fost cladit de tine cu fiecare gand, cu fiecare intentie”

  14. De cand am vazut prima oara textul, fara sa-l citesc, mi-a atras atentia un loc si mi-am zis: “haha, uite un ingeras. Uite capul jos si aripile desfacute deasupra”

    Am trait si eu bucuria ingerului, fara sa stiu🙂

  15. Multa, multa sanatate!

    Si Rugaciunea Inimii.
    (pt crestini, un fel de mantra absoluta, as zice)

    Te imbratisam,
    ioana si Mara

  16. Sper ca esti bine acum. Am citit repede doua, trei postari, as citi mai mult daca as avea timp dar nu am chiar acum, trebuie sa-mi caut🙂
    Nu am inteles ce ai, despre ce chist e vorba dar am simtit frica din spatele antuziasmului si a poftei de viata. Poate ca m-am inselat…….nu conteaza
    Important e optimismul si….sanatatea🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s