Intre dealurile blande din jurul Barladului si-a asezat tata gospodaria de care e tare mandru. Am petrecut acolo cateva vacante in copilarie, citind romane politiste pe prispa, la umbra, mancand cirese negre direct din copac si rosii de pe vrej, dar au trecut multi ani de cand n-am mai ajuns in partea aia de lume.
S-au schimbat multe. Totusi cate ceva a ramas la fel: casa batraneasca,murmurul satului, dealurile. Timpul le-a lasat in pace si-mi trezesc amintiri. Iarna a furat verdele, e vreme de stat pe langa foc. Din cosurile caselor se inalta fuioare de fum facandu-ma sa-mi inchipui incaperi calde mirosind a gutui.
La noi soba e fierbinte si tare-mi place sa-mi lipesc spinarea de ea, sa stau asa fara ganduri bucurandu-ma de fierbinteala.
Pe rafturile camarii stralucesc stins borcane cu zacusti, dulceturi si compot. Merele se incretesc in racoarea pivnitei concentrandu-si parca gustul dulce-acrisor sub obrajii ca de bunica. Butoaiele cu vin si muraturi stau cuminti, pline de promisiuni, in penumbra.
Afara e soare, pamantul inghetat ma lasa sa umblu prin curte fara sa ma umplu de noroi. Livada e amortita, in sera sunt ramasite ale plantelor de anul trecut, vrejuri uscate de-o stranie frumusete, asa cum se vad in lumina filtrata de peretii semi-transparenti. E atata gratie in orice, atata viata!
La capatul curtii e locul pentru pasari si animale. Curcani rotofei, gaini, rate lesesti numai bune de pus pe varza, purcel, o iapa cu manzul ei. Vietati misunand de colo colo dandu-mi senzatia de abundenta, de gospodarie temeinica.
Tata mi-a pregatit sa iau cu mine un lighean urias cu miez de nuca, prune si rosii uscate, telemea de capra plus inca multe alte bunati. Tare mi-e drag, tare pretuiesc darurile astea simple, ale pamantului, de la el. Sunt sfinte toate roadele si binecuvantati cei care le cresc.
lola dream factory 
ca merele alea vom îmbătrîni şi noi, ne vom strînge dulceaţa sub pielea blîndă plină de cute cuminţi. te iubesc.
asa, asa!
si eu pe tine
…”Sunt sfinte toate roadele si binecuvantati cei care le cresc”…
Da. Asa este! Si binecuvantati cei ce pretuiesc si binecuvanteaza.
Mi-au placut tare mult pozele 🙂
l-am cunoscut pe omul acesta minunat si sunt foarte fericita.
a aparut ca dintr-o poveste si l-am ascultat cu bucurie duminica seara, noi, un cerc de opt muieri plecate pe podul curcubeu.
pornind de la ce ne-a povestit despre munca lui, pe care o face cu atat drag, mi-au venit si ramas doua idei / imagini pe care ti le impartasesc, poate vor rezona cumva cu ce faci tu:
– un sirag de rosioare mici, insirate pe ata si uscate, ca un sir de margele
– o mandala din ierburi rasarite din seminte oarecare sau seminte anume alese si asezate intr-un ritual de orice fel. asa, ca dorintele sa incolteasca si sa creasca in cel mai armonios mod.
cu drag…
Multumesc ca mi-ai impartasit putin din povestea cu tata. Sunt muta de uimire 🙂