DANA SI MOARA EI DE HARTIE

Am ajuns acasa. Asta noapte, dupa 12 ore de drum mi-am regasit iubitul cu ochi luminosi si zambet cald, cu dor, cu iubire razbatand prin toti porii.  Acum locul meu e aici, in orasul ale carui lumini vazute din avion mi-au facut inima s-o ia la trap, dar sunt de-acolo, de unde tocmai m-am intors. Viata e o minunata aventura cu apropieri si departari, cu bun gasit si ramas bun, cu oameni.

Despre oameni vor fi toate povestile, despre prieteni noi si vechi, despre femei extraordinare.

Sunt fericita sa ma regasesc intr-o…cum sa-i zic fratiei la feminin? Ma rog, intr-un cerc de uluitoare Eve.

O sa incep cu Dana. Am cunoscut-o acum doua veri. Ea m-a dus la Comana, la Casa Poetului pentru prima oara. Atunci amandoua eram musafiri pe-acolo. Intre timp multe s-au intamplat si am regasit-o gazda.

Impreuna cu Ionut, sotul ei, au inaltat Moara de Hartie chiar pe Dealul Morii din Comana. M-am dus sa-i vizitez, sa vad visul lor implinit.

Duminica trecuta ma trezesc dis-de-dimineata, dau gata, cu Mariuca, ceaiul din ceainicul roz, dar abia dupa pranz suntem pregatite de drum. O sun pe Dana sa ne explice cum ajungem. Imi spune “ai sunat la fix, tocmai m-am intors de la biserica”. Asa frumos si asezat mi-au sunat vorbele ei de femeie care tine randuiala.

Am ajuns pe Dealul Morii. Aerul e curat si rece. Lumina se face mierie anuntand ca soarele se va duce curand la culcare. Miroase a camp si a fum. Dragii mei prieteni ne asteapta cu ceai, mere, placinte si povesti in jurul unei masute rotunde, de lemn vechi. Pe urma ne arata comorile din Moara si ne invata sa tiparim asa cum se facea demult. Simt ca au atata dragoste de viata si de frumos. Oamenii astia zidesc.

Dana e deja de-acolo, de-a locului, puternica, in ciuda fragilei ei aparitii, priceputa cand imi vorbeste de gradina, de flori si legume, dragastoasa cu hartia(in special cea cu busuioc), increzatoare in ce va fi sa vie.

Binecuvantata sa le fie truda!

Cand s-a lasat inserarea si un frig aprig, a sunat-o pe tanti Marioara sa vina sa ne deschida casa lui domnu’ Gellu.

Misterios e ceasul cand noaptea abia s-a asternut, dar lumea nu e inca linistita. Mai ales la tara se simte ceva-ul ala in aer si-mi da falfairi de fluturi in stomac. Pe asa vreme am intrat in curte. In casa ardeau luminile peste tot. Mi-am inchipuit ca dragul de el, ne va iesi in prag, tinand in brate o pisica. Parca-i auzeam vocea. Dar casa era goala si tare frig inauntru. Nu, nu m-am intristat. Am privit cu luare aminte, cu nesfarsit drag. Poetii nu mor niciodata, se joaca doar de-a v-ati ascunselea cu noi.

Ne-am luat ramas bun si ne-am intors in Bucuresti. Restul serii l-am petrecut cu Mikka, dar despre ea data viitoare

This slideshow requires JavaScript.

4 thoughts on “DANA SI MOARA EI DE HARTIE

  1. inca imi doresc sa mi se sedimeteze imaginile…ma bucur ca ai ajuns cu bine…ma bucur ca existam! Galia

  2. m-am ocupat si de acest aspect azi ….eu inca nu am putut sa scriu…cred ca e musai sa-mi pun margelele la gat…ca sa retraiesc emotia serii :-))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s