CALEA MEA E CEA A DRAGOSTEI

Ziua buna dragii mei!!! Pana acum v-am citit mesajele cu lacrimi de recunostinta in ochi. Va multumesc pana la cer pentru fiecare rand, pentru fiecare gand, pentru fiecare speranta.

Am traversat un timp indumnezeit. Nu ca ar fi fost o saptamana si gata, doar noi pierdem sacrul vietii, dar el e mereu. Mi-am luat ragazul asta anume, m-am oprit din toate sa simt cine sunt cu adevarat.

Stiti, nimic nu e intamplator. Inainte sa ma retrag am primit pe mail, de la doua persoane diferite aceeasi carte. A fost ca si cum trebuia neaparat sa ajunga mesajul ei la mine. A ajuns! Le multumesc ingerilor si celor doua femei minunate care au mijlocit intamplarea.

Cartea se numeste Calatoria de Brandon Bays. E despre puterea noastra de vindecare, despre puterea aflata in absolut toti oamenii. Cea care a scris-o s-a vindecat singura de o tumora uriasa, iar marele dar e ca a pus cap la cap o metoda simpla, accesibila prin care oricine o poate face.

Am citit-o cu sufletul la gura. M-a facut sa ma indoiesc intai ca nu sunt eu in stare de mare lucru, dar stiti…odata exprimata intentia Viata te imbratiseaza, iti da curaj, si te face sa mergi mai departe pe drumul deschis.

Imi sunt familiare calatoriile in mine insami. Am facut cateva cu un ghid de toata nadejdea, Mihaela, draga de ea, dar decisesem deja ca m-am retras, asa ca n-am cautat-o. Poate e o aventura pe cont propriu, mi-am zis si cu sufletul tremurand am inceput pregatirile.

E nevoie de un partener care sa ghideze. L-am ales pe Claudio desi in zona asta el nu mi-e foarte comod pentru ca si-a exprimat scepticismul privind chestiile prea spirituale. Culmea a fost ca a primit cu o deschidere neasteptata. Da, sa ma inveti ce trebuie sa fac. Atat mi-a zis si am simtit ca vrea din tot sufletul sa ma ajute.

Sunt doua tipuri de calatorii, una emotionala si una fizica. Pe cea emotionala, care iti dezvaluie frumusetea coplesitoare a sinelui, am facut-o singura, luni, in prima zi de tacere.

Aveam mintea extrem de agitata. Pur si simplu imi era imposibil sa opresc caruselul. As fi citit tot dintr-o data, as fi vrut sa inteleg si cu cat voiam mai tare asta, cu atat toate se incurcau  facandu-mi capul sa plesneasca. Veneau indoielile in valuri.

Prin urmare am zis sa fiu practica, sa nu mai astept si sa calatoresc de una singura chiar in momentul ala. Am plecat la drum doar cu dorinta fierbinte de a simti adevarul, de a ma dezlega de tot ce-mi umbreste bucuria de a fi.

M-am dus adanc, pe firul emotiilor, pana la cea mai puternica. Durerea a iesit la lumina printr-o amintire din copilarie. Erau acolo lucruri care ma ranisera profund. Nici nu va inchipuiti ce intamplare marunta poate fi considerata, dar inchisesem odata cu ea o suferinta uriasa. Am vindecat rana iertand, iertandu-i pana in adancul inimii pe toti oamenii care mi-au provocat-o. Am imbratisat fetita de-atunci si i-am promis ca nimic n-o va mai face sa treaca prin ce-a trecut.

M-a cuprins o binefacatoare pace, o liniste adanca pe care mintea a avut grija s-o puna greu la incercare in orele ce au urmat. Pana seara indoieli peste indoieli. Inainte sa ma culc ajung, in carte, la descrierea unei meditatii numite “cine sunt eu?”

Ideea e sa stai linistit, sa-ti pui intrebarea asta si sa te lasi cu totul in ea asteptand sa primesti raspunsul.

Nu m-am apucat sa meditez pentru ca eram in continuare plina de framantari, m-am culcat devreme. Dimineata m-am trezit pe la 4-5 si simteam ca iar ma ia capul. Am inceput sa respir pana s-a facut liniste in mine. Mi-am pus intrebarea “cine sunt eu?”. Veneau tot felul de raspunsuri. Multumeam pentru ele si intrebam din nou. Cel in care m-am cufundat cu totul a fost unul pe care nu-l pot descrie. Oricm l-as numi nici o denumire nu e completa. Il las asa, va spun doar ca m-am trezit cateva ore mai tarziu SIMTIND pana in ultima fibra cine/ce sunt – bucurie, pofta de viata, compasiune, usurinta, comuniune cu tot, intelegere instantanee si  incredibila senzatie de imponderabilitate. Stiam ce port sub piele si inima parca imi facea explozie de fericire.

A fost o intamplare draguta cu Laura. Venea la mine sa facem turta dulce si am vrut sa-i trimit un mesaj, in drum sa se opreasca sa cumpere niste sfecla rosie pentru glazura. Uit sa-i trimit mesajul. Vine. Cand sa facem ceai de ghimbir constat ca nu mai am. Se ofera sa se duca sa cumpere. Ma intreaba daca mai vreau ceva si ii zic ca nu. La intoarcere imi spune ca nu stie de ce, dar a simtit ca trebuie sa cumpere ceva neaparat. Scoate din geanta un pachet de… sfecla rosie.

Apoi m-am gandit la Miguel, din senin, ca as vrea sa-l vad, parandu-mi un purtator de noroc. Asa mi-a traznit, na. Seara ies cu Claudio sa ne plimbam. La bistroul deschis de curand langa noi, lua cina nimeni altul decat… Miguel.

Semnele astea mititele m-au facut sa zambesc linistita stiind ca sunt pe drum, nu pe aratura. Aveam nevoie de confirmari pentru ca m-am indoit.

Pana si venirea Laurei am pus-o la indoiala. O fi bine sa vina daca eu sunt retrasa? Da, sa vina, mi-a soptit inima impotriva regulii. Mi-a fost prezenta necesara sa scot mai multe la lumina. Se revelau rani peste rani, iar eu iertam spalandu-le cu lacrimi. M-am curatat si-am stralucit. Inca stralucesc. Sunt un diamant mititel care reflecta lumina cu toate fatetele lui.

Nimic din ce zice inima nu trebuie ignorat. Nu exista  reguli, exista miliarde de cai aratate de miliarde de inimi. Fiecare isi stie drumul sau unic prin existenta asta. Sa le ascultam!

Am simtit ca pana vineri cand  fac RMN-ul trebuie sa aiba loc si calatoria fizica. Joi m-am ocupat s-o pregatesc. Dimineata am meditat, am ingrijit casa, apoi am facut o plimbare lunga prin ceata deasa pe care o adusese apa peste oras. M-am intors acasa golita, cuminte, usoara.

Am tradus in engleza fisele calatoriei ca sa le poata folosi Claudio in indrumarea mea. L-am asteptat in tacere privind fascinata luminitele bradului de Craciun, cu senzatia ca timpul nu mai exista.

A venit emotionat stiind ca urmeaza Calatoria.

Am deschis, cu vocea tremuranda, pentru prima oara, spatiul sacru, asa cum stiam de la Mikka. M-am simtit imediat protejata, printre ai mei. De la emotii imi venea sa inghit des si ceva din mine se tragea inapoi de parca n-ar fi vrut sa mearga nicaieri. As fi inventat mii de lucruri ca sa nu plec in interior.

Glasul lui Claudio ii trada emotia, dar avea un timbru cald, linistitor, care imi dadea incredere. Am pornit amandoi ezitand. Pe parcurs temerile s-au dizolvat si ne-am facut bine treaba.

A fost o aventura de zile mari. Inteligenta absoluta, cea care ne face parul sa creasca, ochii sa straluceasca si celulele sa se multiplice, cea care are grija de tot atunci cand dormim(definitia asta am gasit-o in carte si mi s-a parut minunata) m-a ghidat catre ranile ce trebuiau vindecate. Am iertat, am plans, am simtit ca sunt iubire pura si-am iesit la suprafata complet noua, complet vindecata. Nu spun incurajandu-ma ci simt ca asta mi-e adevarul.

Azi dimineata m-am trezit devreme sa merg la spital. Pe drum ganduri tematoare latrau ca niste catelusi, dar n-au reusit sa tulbure marea mea liniste interioara unde nu existau nici indoieli nici frica.

Examenul a fost lung si chinuitor. Nu ma mai intorc acolo. Am parasit incaperea tremurand, simtindu-ma foarte agresata. Nu experimentam furia, nici singuratatea din timpul ecografiei precedente, ci doar un profund sentiment de nepotrivire. CALEA MEA E CEA A DRAGOSTEI, NU A DURERII.

Avand amintirea calatoriei vindecatoare si comparand-o cu examenul medical mi-am dat seama ca prima mi-a adus  bucurie, incredere si liniste, iar a doua doar senzatii neplacute. Prima m-a facut puternica cea de-a doua nu.

Asa ca azi am ales – CALEA MEA E CEA A DRAGOSTEI!

CRACIUN FERICIT OAMENI BUNI!

Ma rog ca darul sfintei nopti sa fie pentru fiecare dintre voi raspunsul la  “CINE SUNT EU CU ADEVARAT?”, dar mai intai nu uitati sa va intrebati.

VA IMBRATISEZ CU DRAGOSTE INFINITA

25 thoughts on “CALEA MEA E CEA A DRAGOSTEI

  1. draga noastra Lola … ma bucur ca ai gasit puterea de a te ridica … si ai facut-o singura … e un mare mare pas spre inainte … (o secunda ca mi se fac scrum chiftelutele😛 ) …. gata…
    m-am inotrs … sincer, asteptam cu mare nerabdare un semn de la tine … de cand ti-am citit ultimul post, tot asteptam sa vad cum esti, daca esti bine, daca ai reusit s atreci peste momentul greu, daca ai puterea sa treci peste acest moment, sa te bucuri de sarbatori, de tot ce te inconjoara … in stilul tau caracteristic…
    din prima clipa cand ti-am vazut poza m-au fascinat ochii … ai niste ochi atat de limpezi dar atat de expresivi … ma uitam la poza ta si ma rugam efectiv celui de sus sa iti dea putere, sa te ridici, sa mergi inainte, sa te bucur de tot ce te inconjoara paentru ca meriti … asta exprima ochii tai …

    te imbratisez cu drag si iti doresc din tot sufletul CACIUN FERICIT!!!! BUCURA-TE DE TOT CE TE INCONKOARA si … INCANTA-NE SI PE NOI … cei ce respiram prin tine …

  2. te rog inainte de … citeste ..te rog frumos si dulce “vindecare si recuperare ” si transcenderea nivelurilor constiintei ( scara spre iluminare de David R. Hawkins daca inca nu le-ai citit . Ma gandesc cu drag la voi si Sarbatori fericite !

  3. ¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨★¨¨¨¨¨¨¨ ¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨
    ¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨*o*¨¨¨¨¨¨ ¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨
    ¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨**o**♥*o¨¨¨¨ ¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨ ¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨ ¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨**o**♥***♥*o¨¨ ¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨ ¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨ ¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨**♥**o*****o**♥* ¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨
    ¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨****o**♥**♥**o***♥ **¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨¨
    ____l_l_____¨ ¨

  4. Ti-am simtit lipsa in aceste zile… zilnic verificam sa vad daca ai scris ceva (desi in sinea mea stiam ca nu era asa). CRACIUN FERICIT !!! Te imbratisez cu toata inima !

  5. sunt asa de impresionata, am impresia ca trecerea ta dincolo, acolo unde nu exista frica de moarte, a fost asa, in direct … ca si cum as fi fost eu insami martora la asta … erai pregatita si saltul a fost ca si instantaneu … e minunat … te salut fiinta de lumina

  6. Draga Lola iti sunt aproape cu gandurile de bine. Nu stiu cum dar intru aici cand simt ca trebuie sa intru. Sunt saraca in cuvinte acum, dar orice particica din mine rezoneaza cu fiecare gand asezat aici!

    Cu drag!
    Mihaela

  7. Asteptam cu nerabdare sa revii si ne spui ce esti bine. Acum ca ai trecut cu bine calatoria “prin tine” te imbratisez cu drag si … Craciun linistit sa ai!

  8. Sarbatori fericite si pace sufleteasca!!! Am gasit intamplator blogul tau ,cautam bijuterii deosebite si am dat peste aceasta incantare a sufletului.O numesc asa pentru ca de cand am intrat pe taramul tau nu reusesc sa mai las laptopul din brate,ma fascineaza scrisul tau,minunatele bijuterii,retetele culinare…..absolut tot acest Univers in care am intrat.

  9. Lola, citeste si fragmentul despre Oameni si flori al parintelui Teofil Paraian:
    http://www.teognost.ro/carti/29_fragmente.htm
    E foarte frumos, iti da o stare de bine, iar eu cand l-am recitit recent, nu stiu de ce, dar m-am gandit la tine. Si stii ce cred eu?…boala asta, sau ce-o fi te face sa aduni, ca un magnet, toate fricile si tensiunile din adancul tau, iar in momentul in care vei afla ca totul este bine (si sunt sigura de asta), vei simti asa o eliberare, incat efectiv vei renaste. Multa sanatate si sarbatori fericite! Cu drag.

    • Frumoase, tare frumoase vorbele parintelui. Poate nu degeaba, azi, intr-un moment cand ma indoiam Claudio a venit si mi l-a dat exemplu pe Domnul Gheruta, cactusul taiat pe care l-am adunat asta vara din praf.Acum creste frumos si puternic la noi in casa. Mi-a spus, uite, tu esti ca el, puternica.
      Multumesc pentru mesaj! Sa ai sarbatori luminate!

  10. Lola… am citit povestea cand ai scris-o si mult timp nu au fost cuvinte. Se infasura cate unul, dar era prea “fara”…
    Dar stiu ca tu stii. Ne intalnim in Bucurie, asta care e datatoare de viata.
    Ma bucur ca ai facut Calatoria.Si ca ai facut-o intai singura. Se vede ca a fost vremea ei acum. Iti spuneam ca si tu esti Calauza. Si asta, ce ai facut tu, e parte din vindecarea vindecatorului ranit. N-o sa ma opresc vreodata a a admira minunea care sa face prin tine. Cel mai drag si mai curajos calator pe care l-am intalnit asa, fara sa ne vedem…
    De acum stii bine drumul. Si deja esti ghid, vezi si tu ce-ti scriu oamenii.
    Stii, am ramas asa, cum ramaneam noi la sfarsit cu “o, Doamne, ce a fost asta?” , in mirarea minunarii.
    Am vazut desfasurarea aripilor, deschiderea, aratarea la fata.
    Ma umplu de bine ca ai calatorit cu omul tau. E unul din cele mai mari daruri, sa mergi de mana in asta. Dar pentru amandoi…

    Si de cate ori o sa recitesc in carte si povestea asta, langa altele, o sa imi amintesc iar de acea minunata ingenunchere de la sfarsitul oricarei calatorii. O sa zambesc, ca la venirea pe lume a unui copil.
    Bine ai venit, noua, vie, de Craciun! Renastere binecuvantata!
    Zbor frumos!
    Iti asez aici cantecul de zbor primit in locul renasterii mele

    • Nici nu-ti inchipui ce inseamna cuvintele tale buna mea Calauza.Te iubesc cu toata inima, iti multumesc si sunt recunoscatoare ca Viata mi te-a scos in cale.Ai fost cu mine, esti cu mine mereu.

      • Stiu. Si eu simt la fel. Si iti mai zic ceva, draga mea Frumoasa: Calatoria… ai facut-o cand aveam si eu nevoie mare sa ma scufund, sa ard, sa descopar, sa ies… Ai facut-o si pentru mine. Mi-a fost si mie aripi, sa zbor… Chris, femeia care mi-a aratat drumul, zicea: “orice act de vindecare, de recuperare pe care ti-l faci, il faci nu numai tie. Vindeci lumea.” Am vazut asta, acum, asa frumos… Multumesc! Tie, Vietii, Mamei…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s