ITI MAI ADUCI AMINTE TATI?

RMN-ul s-a amanat pentru vinerea viitoare. Atunci o fi el sa se faca si gata. Nu ma gandesc ca e o intarziere.

As vrea un semn, imi ziceam, un mic semn ca miracolul e posibil. Stiu, stiu, am zis de mii de ori ca e, dar de ce uit in clipele astea, de ce ma indoiesc?

Vorbeam cu tata pe mess dimineata. Discutia era despre cum se intampla lucrurile exact cand trebuie sa se intample. Mi-a aparut limpede in minte clipa cand parea totul pierdut, cand sansele supravietuirii mele disparusera, iar tata deschizand o usa pe care n-avea nici un motiv s-o deschida, l-a lovit  exact pe salvator, pe omul care tinea in buzunar ce-mi era necesar sa raman aici.

Iti mai aduci aminte, tati, cand l-ai lovit cu usa pe medicul acela?

Nu era medic, era Dumnezeu insusi, cu el m-am intalnit atunci mi-a zis tata.

Peste ani, cineva cititndu-mi soarta mi-a zis, uite aici numai Dumnezeu a vrut ca tu sa mai stai pe lumea asta.

Are El planuri bine randuite pentru noi toti. Mi-am primit semnul simtind o nesperata usurare. Cum am putut sa uit, cum? Pentru ca sunt om. Oamenii uita si se indoiesc, se fac mici si se pedepsesc singuri, dar rabdarea Lui e infinita. Ne pune sa dam proba pana o trecem. Daca examenul asta este despre incredere inseamna ca nu cred suficient, daca e despre rabdare inseamna ca nu vad cum tot ce astept e deja aici.

Nu stiu exact despre ce e vorba. Pot face doar ce e in puterea mea sa fac, adica sa ma tin bine cat e furtuna, sa-mi tin mintea calma. Aseara m-au ajutat caramizile de aur. Va spuneam ca lucrez la un proiect. Pentru o cauza buna rostogoalele de lut s-au lasat presate intre degetele mele devenind caramizi. Prin demersul “Cumpara o caramida” ele vor ajuta  la ridicarea unui spital adevarat. Cand se lanseaza campania va voi da de stire. Pana atunci ma daruiesc in fiecare bucatica de lut cu speranta, nu cu frica. Munca asta ma elibereaza de ganduri, de timp, de griji, ma lasa luminoasa si usoara sa pun umarul la constructia Vietii.

3 thoughts on “ITI MAI ADUCI AMINTE TATI?

  1. Draga mea Lola, iti suntem alaturi in ganduri si suflete curate, in temeri si in sperante, cu recunostinta dar mai ales cu bucurie ca lucrul la caramizile de aur te ajuta si pe tine in aceeasi masura in care ne vor ajuta si pe noi.
    Totul depinde de incredere si de speranta. Ti le doresc asa cum le am eu, pentru tine, in tine!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s