IN MLASTINA SI INAPOI

Sunt acasa. Ma simt iesita dintr-un vartej. Am trait zile dense, cu multe intamplari. Ieri mi-a fost greu. Aveam de facut ecografia. Am plecat  dimineata pe langa ocean intr-un fel de la revedere, fiind ultima zi in Cascais. Printre nori a iesit soarele, insotindu-ma pana la gara. Valuri uriase se spargeau de tarm, ridicand trombe de apa, pana sus, sus de tot. Nu ma gandeam la nimic. Mi se parea ca m-am cuibarit in propriul corp si sunt doar respiratie, in rest e ceva care ma duce. Plimbarea mi-a facut bine. In tren am citit din jurnalul reginei, la fel si in metrou. E atat de tonica. La spital, asteptand sa ma cheme m-a luat asa o oboseala, si-o tristete fara motiv. As fi plans-o, dar am inghitit-o odata cu multele pahare de apa pe care trebuia sa le beau. Claudio a venit sa fie cu mine. Face el ce face si reuseste sa fie prezent pentru fiecare dintre noi, mereu calm, mereu atat de bun.

Sunt strigata. Trec un coridor lung. Intru in cabinet. Doctorul ma primeste zambind. Inauntru e frig. Parca ar sufla viscolul peste mine, iar gelul rece face senzatia si mai greu de indurat. Nu-mi pot stapani tremurul. Examenul dureaza infernal de mult. Ma uit la ecran, din masa gri, miscatoare se distinge o galma. Medicul e tacut si concentrat. Am senzatia ca se chinuie sa se lamureasca. O suna pe doctorita a carei pacienta sunt. Vine. Vorbesc despre ce-i acolo. Ma doare si mi-e frig Nu inteleg mai nimic din ce spun. Vreau doar sa se termine odata si sa pun ceva pe mine. La final, imi explica amandoi situatia, se pare ca o tumora mi-a cuprins ovarul pe toate partile, dar ecografia nu da imaginea ei completa asa ca ma trimit la RMN, care e mai relevant.

Mi-e frica. Ma simt brusc abandonata, inconjurata de un pustiu urat. Cand am ajuns afara, in bratele lui Claudio, s-au rupt zagazurile plansului.

Am mers sa facem programarea pentru RMN. 16 ianuarie, prima data disponibila. Cand am auzit am izbucnit iar in plans. Nu pot astepta atat. Fata  de la receptie a inteles ca e o urgenta, asa ca a gasit loc vinerea asta.

Afara nori negri se adunasera si statea sa ploua. Din tot zbuciumul, in mine se inalta ceva linistitor. O sa treci, rabda si o sa treci…Am simtit ca ala mi-e adevarul, dar pustiul a revenit toata ziua in valuri. Si mi-a fost frig, cumplit de frig. Orice miscare, orice atingere imi starneau insuportabile frisoane.

Casa am regasit-o rece. Ma simteam instrainata de tot, rupta de Claudio, rupta de viata, prinsa sub pielea mea inghetata. Ma zbateam sa ies, sa gasesc ceva de care sa ma agat, dar mintea mi se facuse o mlastina de ganduri negre in care alunecam iar si iar.

Un mic dar ma astepta in dormitor, o patura calduroasa, cu desene de Craciun. Parca ar fi stiut dragul meu cat de frig mi se va face.

Ne-am bagat in pat. M-am incalzit, am si dormit putin, dar trezindu-ma eram tot acolo, in smarcuri . Trebuie sa iesim, i-am zis, trebuie sa ma misc, altfel ma duc la fund.

Am plecat spre Cascais sa “predam” copiii si cainele tatalui lui Andrei, venit pentru o sapatamana in vizita la ei. Inainte sa ajungem ne-am oprit un pic pe drum. Mi-am marturisit zbaterea. I-am spus lui Claudio ca mi-e foarte frica, i-am mai spus ca vreau sa ies dintre gandurile alea teribile si nu stiu cum, ca ma simt separata, parasita. Prin el parca mi-a vorbit insasi viata – te iubesc atat de mult si am incredere in intelepciunea, in puterea corpului tau. E normal sa-ti fie frica, lasa-te sa-ti fie frica acum, nu te mai zbate, accepta. Toate trec.

Am simtit ca s-a spart balonul care ma izolase. M-am intors. Faca-se voia ta – si mi-am continuat seara fara sa fiu apasata de umbre. Am adormit cu cartea reginei in brate. Peste noapte m-am trezit coplesita de o mare fericire, de o atotlinistitoare dragoste.

Poate una din lectiile intamplarii e ca nu trebuie sa spun sunt tare, sunt puternica, sunt curajoasa, ca nu trebuie sa-mi fabric imagini mentale despre mine. Frica e omeneasca, iar cand o simt ajuta mai mult acceptarea ei decat incercarea sa scap cu orice pret. Asa s-a dus ieri, in clipa in care am marturisit-o si acceptat-o. In rest, ca s-o citez pe regina “atat timp cat e viata exista si speranta”.

 

 

40 thoughts on “IN MLASTINA SI INAPOI

  1. Draga Lola,

    Mi-amintesc de tine, asa cum te-am zarit acum un an, in vara, in fata la Gil. In seara cand te pregateai sa pleci spre Portugalia, cu coditele tale galbene impletite, si fustita turcoaza. Te-am zarit in fuga masinii si mi s-a parut asa, un semn:)
    Sa-ti dea Dumnezeu putere si curaj sa treci peste ce va urma, si sa mai dea sa te mai vad o data , in viata asta, cu parul galben si zambind , intr-o vara:)
    Te imbratisez cu toata inima mea:)

    • M-ai facut sa zambesc cu mare drag. Intalnirile nu sunt deloc intamplatoare. Poetul zicea ca si un caine cu care te intersectezi pe drum, are sens in viata ta.
      Sa ne dea Dumnezeu putere tuturor, sa trecem prin ce e de trecut si sa ne desfacem din frici.Sa ne intalnim, oameni liberi, zambitori, intr-o vara🙂
      Multumesc din suflet ca mi-ai scris

  2. Iti sunt alaturi, asa de departe, fizic, dar aproape prin gand si inima… sunt convinsa ca vei fi bine, e doar o incercare, in urma careia vei mai afla ceva despre tine. Ceva bun, care te va determina sa te iubesti mai mult, sa te accepti mai mult🙂 eu asa simt. Imi place, azi cand am citit vorbele si trairile tale… aveam nevoie de ele… mai ales la ce ai spus despre curaj, despre a fi tare si puternica, uneori si eu ma pierd in ideile astea… cand, de fapt, am momentele mele de slabiciune si de frica, de care ma tem… si pun o masca a curajului si joc teatru pentru mine si pt ceilalti, ca mai apoi sa ma simt pustiita. Te imbratisez cu mare dragoste !

    • Asa am privit de la inceput lucrurile, ca pe o sansa de iesire din toata suferinta pe care am ales-o ani de-a randul si am carat-o cu mine. Simt ca ultimul an a fost o perioada de intensa curatare in urma careia s-a adunat fizic un morman de gunoi. Trebuie scos. Mi-e frica de ce presupune asta, dar daca viata m-a adus aici inseamna ca trebuie sa trec prin ce-o fi sa fie.
      Vezi, bine zici, ideile de curaj si putere. Sunt ale mintii. Cand ne e frica intra in mare contradictie cu ce simtim, apoi da-i si sufera.
      Te imbratisez din tot sufletul

  3. Citesc insemnarea ta si mi se infiripeaza gandul ca daca ai avut puterea sa scrii acele rânduri pline de singure si intelepciune, starea ta de spirit nu e disperata – si asta e bine. Am simțit ca parca ai fi spus, nu “iata ce-am patit!”, ci “iata cum am înfruntat eu ceea ce am patit”. Suna ca o incurajare pt alții care te citesc si trec prin experiențe similare. Multumim cu toții, Lola!

  4. la începuturi, mai demult, răsfoind blogul tău, te-am găsit spunînd că vrei să fii puternică precum marmura. cîndva anul ăsta, într-un moment în care credeam că-mi înghite pămîntul mintea, mi-ai spus că salcia e puternică; şi mi-ai deschis gîndul luminos în secunda aia… toţi ne învîrtim în jurul acestei puteri şi ne speriem de propria vulnerabilitate, care e de cele mai multe ori cea mai grăitoare dintre stări. ştii că şi corpul meu îmi strigă multe acum… am avut un an care m-a purtat prin toate hăurile şi înălţimile şi simt limpede că nu sunt niciodată puternică. dorinţa de a fi puternic, de a te îmbărbăta cu orice preţ, e atît de haină… draga mea dragă, poate sunt incoerentă… vreau să-ţi spun doar că te iubesc din mlaştină pînă în cer, că mi-e frică pentru tine, dar ştiu că sufletul tău aude ce are corpul tău de spus. va trece şi asta şi tu, ca o salcie (sau ca un ghiocel, atît de firav dar super vînjos) vei ieşi întreagă din asta. zăpada cade mereu, dar se şi topeşte mereu, SUB CĂLDURĂ.
    te iubesc!

  5. Te imbratisez cu toata dragostea si te rog sa ai incredere in tine.Este doar o incercare peste care vei trece cu bine,va ramane ca un vis urat.
    In acesta perioada se intampla multe minuni! Mosul va asteapta sa veniti sanatosi si fericiti,sa va primiti darurile de la el.

  6. Lolaaaaaaaaa….binecuvantata sa-ti fie puterea inimii si a mintii tale de a nu cadea in ”mlastina” gandurilor de genul:….unde-am gresit Doamne?….ce sa fac sa-mi repar greselile?…..si daca nu gasesc o solutie?…..si daca am ceva de platit si acum a venit ”scadenta”…si daca….si daca…….Oooooooooof…cat sunt de pacatoase momentele .gandurile astea care apartin ego-ului nostru si nu Fiintei de lumina din trupul nostru……Dar tu ai gasit puterea de a zice:.”..Mi-e friiiiiiiiiiiiica…….”….Inseamna ca tot in tine e si puterea ,….curajul de care ai nevoie ,sa mergi senina mai departe…..Mi-esti draga Lola…..si miilor de fiinte care te citesc …..si Iubirea vindeca.,…..Lola……e mai puternica decat orice……( prin octombrie am trecut …. printr-o situatie delicata,si plangeam …si nu suportam – de frica probabil- sa aud “lasa ca o sa fie bine,ai sa vezi”….turbam,nu alta…..Nici nu stiu ce sa iti zic,Lola…..te cred……Si te imbratisez strans cu toata dragostea…..

    • Da draga mea, toate sunt in noi, si puterea si slabiciunea si intunericul si lumina. Eu merg cu viata, in ea cred, nu cu mintea asta care se indoieste de orice, cu inima.
      Multumesc pentru gandurile tale bune
      Te imbratisez

  7. Totul va fi bine. Din tot binele sadit de tine printre oameni. Stii ca esti iubita. Doamne-Doamne te tine in brate, trebuie doar sa-I simti atingerea palmelor Sale calde. Iti doresc liniste, iubire, intelegere! Multumim pentru inca o lectie. IUBIRE SI RECUNOSTINTA!

  8. “Iubirea e magie” zicea Culianu, si vindeca tot.
    Multa lumina si un citat drag din Coelho: If you’re brave enough to say “goodbye”, life will reward you with a new “hello” :-* ♥

  9. Are sa iti fie bine! Am observat ca in viata exista o lege a compensatiei. Niciodata nu ramai in cantonat in contextul zilei de ieri. Magia de care m-ai invatat ca exista te va ajuta sa treci peste momentele dificile. Un gand bun iti trimit si o imbratisare!

  10. Când eram adolescenta primisem in dar o carte pe care darutorul scrisese,in loc de obisnuitele urari : “Tine minte! Stejarul puternic se rupe la furtuna,dar salcia mladioasa niciodata”.
    Cred ca viata noastra are un destin, noi pornim lucrurile, dar ele o iau apoi singure pe calea lor .
    E o piatra pe cararea vietii tale, dar o vei lasa in urma. Tu esti un dar pe pamântul asta, ai o menire, faci lumea mai frumoasa, faci pe altii sa o vada asa, cred ca mai ai inca multe de aratat si multi de inspirat.

  11. si sa termin cum termin rugaciunea de seara cu copiii mei : Doamne Doamne cu Mamica Ta, ajuta-ne sa fim sanatosi, sa avem pace si lumina! Asta iti doresc.

  12. Viata are legi simple! Pe care tu le vezi, cand noi – cei care te citim si te simtim , fara sa te fi privit vreodata in ochi, pe viu – nu suntem capabili sau suficient de atenti sa le vedem. Tu, nu numai ca mergi ghidandu-te dupa ele, dar ni le amintesti sau ni le dezvalui si noua, aici, atat de talentat si daruit si irezistibil ambalate (=povestite). Deci ne esti ghid si noua! Mai mult decat atat, aratandu-ne cum traiesti cu aceste legi simple, ne inveti ca se poate! In numele celor care te citesc, sfiosi, tacuti, dar atat de recunoscatori pentru comorile pe care le gasesc in scrisul tau, in plansul tau, in rasul tau, in reteta ta, in paturica ta cu desene de Craciun, in frica, in bucuria si in mlastina ta, iti trimit toate gandurile mele pline de lumina, neliniste si incredere in faptul ca Dumnezeu le va aseza pe toate cum ai tu nevoie! Noi suntem aici si suflam spre tine toate gandurile noastre bune si frumoase, cu multe paturici calduroase, cu desene cu zane, cu reni, cu soare, oceane si cu mosi craciuni si zapezi! Si suntem multi!:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s