EVORA IN CATEVA IMAGINI

S-a terminat weekend-ul nostru prelungit. Cateva zile a fost doar duminica. Am avut copiii toti in preajma, am avut momente impartite numai la doi si am facut inca o calatorie in tara asta mica, dar fabuloasa.

Luni dimineata am plecat catre Evora, oras pe care Claudio mi-l promitea demult. Impartasim bucuria  mersului, avem acelasi ochi limpede pentru detalii, aceasi neastamparata curiozitate. Mana in mana, prin locuri necunoscute, ne lasam patrunsi de povestea care se tese de cand lumea.

O spun ziduri, ferestre, usi, pietre, copaci, catedrale, palate, sau case modeste, dar ea e despre oameni, despre nelinistile si visele noastre, cu care insamantam pamantul, cu care construim.

Peretii ne dainuie, arborii ne dainuie, iar noi ramanem in ele, nestiuti, presimtiti.

“Capela oaselor” e durata chiar din resturi omenesti. Loc de meditatie pentru calugarii franciscani, da oricui intra, masura conditiei sale. Nu e de speriat. M-am simtit linistita privind miile de oase. E natural ca intr-o zi ale mele sa se suprapuna lor, sa fie parte din Marele Zid. Pana atunci aleg viata, aleg sa ma bucur de orice, sa strig de incantare cand vad un fluture, sa plang, sa rad, sa merg, sa-mi traiesc fiecare clipa.

Cromeleque Dos Almendres, loc magic, vechi de 7000 de ani.

Am asteptat pana ceilalti vizitatori s-au intors la masinile lor. Pana au venit altii am stat singuri cu pietrele in tacerea sacra a locului. Se insera, niste oi pasteau in apropiere, leganandu-si talangile. Clinchetul lor si tipete de pasari subliniau linistea fara s-o strice. Noi eram fericiti.

Ceva mai incolo, o alta piatra veche, inalta si singuratica, sta cuminte printre maslinii plini de rod.  Menhir dos Dos Almendres

Drumul pana la ea e tainic. Miroase induiosator a vaci, a pamant, a casa de tara, a lemn ars. E ca si cum m-as intoarce in copilarie. Stomacul mi-e gadilat de mii de fluturi. Claudio merge inaintea mea. Il privesc si in minte imi rasare chipul maicii starete de la o manastire din Baragan, care dand cu ochii de mine pentru prima oara mi-a zis “Fata, pe tine te iubeste Iisus”. Da, ma iubeste!

4 thoughts on “EVORA IN CATEVA IMAGINI

  1. Am vizitat Evora in toamna asta, sub semnul ploii ca in toate vacantele fericite (cu exceptia Africii, unde cu greu pot duce ploaia). Multumesc ca mi-ai amintit parfumul locurui!

  2. Draga Lola,
    cineva s-a gandit la tine in timp ce isi facea tema la literatura engleza; iti trimit un vers care mi te-a adus in minte in timp ce citeam : ‘(…)LOVE as prime and chief, for there FEAR ends’ (eu am scris in capitals) > William Wordsworth, ”Book fourteenth. Conclusion”.

    Poate comentariul e redundant, stiu ca ai repetat ideea in mai multe posturi, cred ca simteam nevoia sa mi-o spun mie inca o data,pana imi intra in minte si inima, multumindu-ti in acelasi timp pentru ce ai scris.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s