(RE)GASIRE

Exista oameni care mi-au modelat existenta, sunt fermentul transformarii mele. Au declansat lucruri, au venit cand stateam in cumpene de drum, cand era sa ma pierd, au venit cand era timpul sa vina si mi-au aratat incotro. Multi dintre ei habar n-au de mine, nici nu stiu ca exist, totusi mi-au fost de mare ajutor. Unii au plecat, unii inca mai au treaba pe-aici, iar cu cei din urma exista sansa (re)gasirii in realitatea palpabila.

Asta mi s-a intamplat acum cateva zile.

Imi scrie o prietena “vezi ca pomeneste cineva de tine intr-un articol din Dilema, zice ca sunteti prietene, articolul este despre Gellu Naum”.

Caut pe net si gasesc:

“Ce ţi-a adus întîlnirea cu Gellu şi Lygia Naum?” Deprinderea unui anumit tip de experienţă de viaţă. Şi prieteni, unii necunoscuţi. Ultima dată, pe un site, Lola Dream Factory, o fată scrie că îi plac “bucuria, Alice şi micul Prinţ, domnul Gellu, Simona, Le Facteur Cheval, Il Postino, Anais, Aguda – plaja din gînd”. Descopăr acolo şi o fotografie din tinereţe a lui Gellu Naum într-o barcă. Nu ştiu de unde a luat-o. Eu n-am văzut-o niciodată. Studenţilor mei le vorbesc adesea despre Le Facteur Cheval. Să-mi fi fost, fata, studentă? Trăieşte undeva în străinătate. Cine-o fi? E prietena mea.”

Stiti cine scrie randurile astea? Simona Popescu!!! Fara sa ne fi intalnit vreodata, e prietena mea de ani de zile, prietena mea draga.

L-am vazut pe domnu’ Gellu la televizor prima oara si am ramas tintuita ascultandu-l. Stiam vag ca e poet, dar nu citisem nici o poezie de-a lui.  Cu toate astea l-am recunoscut.  Parea un tata, un frate de care ma pierdusem, cu care simteam nevoia sa innod firul. Am cumparat Zenobia si tare n-am inteles nimic din prima. Credeam ca ma tine la poarta. Mi-era ciuda. Eu voiam sa-l cunosc.

Viata a conspirat si mi-a picat in mana o carte de-a Simonei Popescu. Nu era sigur Salvarea speciei, pe care am gasit-o abia dupa cativa ani de cautari, era alta. Inainte cumparasem un volum de dialoguri ale poetului cu Sanda Rosescu si fusesem dezamagita. Doamna asta parea prea formala, aveam senzatia ca-l face sa se inchida mai mult decat sa se dezvaluie. Pana si titlul ma enerva “auzi, dialoguri”. Deci iau cartea Simonei Popescu, asa cam neincrezatoare, gandindu-ma ca ar putea fi doar o alta doamna care are de gand sa faca pe desteapta despre poezie, suprarealism, etc. De fapt pe mine poezia si suprarealismul ma interesau prea putin. Voiam sa simt omul, sa-l recompun ca pe un puzzle, din mici fragmente. Eram in cautarea aceluiasi nedeslusit lucru despre care vorbea.

De la primele randuri ale cartii am stiut ca ea e deschizatoarea usilor la care statusem pana atunci. Era pe aceeasi vibratie, scria cu mare dragoste si peste toate avea propria ei cautare pe care o intuisem ca fiind adevarata. Asta voiam, un om liber care sa-mi povesteasca despre tatal meu ratacit.

Daca i-as fi fost studenta poate n-ar fi fost azi prietena mea. Nu mi-a placut la scoala. Invatatura organizata am inghitit-o ca pe niste calupuri mari de sapun, iar  profesorii, in viziunea asta indigesta erau cei care mi le indesau cu forta pe gat. Bietii de ei, n-aveau nici o vina, dar eu ma incapatanam sa fac totul plat si plictisitor, invatam mecanic, desertam acumularea in lucrari si teze, dupa care uitam cu desavarsire vazandu-mi de ale mele.

Probabil nu i-as fi citit niciodata cu atata drag randurile daca ar fi venit pe alta cale decat cea a miraculoasei intamplari. Cartile ei sunt dintre cele care vor fi mereu cu mine. Au fost cu mine cand am luat-o de la capat, cand am cautat raspunsuri, cand m-am odihnit. Sunt cu mine insemnand mult mai mult decat niste legaturi de foi cu semne negre pe ele. Ii multumesc pentru tot si sunt fericita ca ne-am gasit. O iau ca pe una dintre coincidentele declansate de domnu’ Gellu.

5 thoughts on “(RE)GASIRE

  1. Formidabil! am recunoscut-o pe Simona inainte de a vedea ca e ea, numai ea putea scrie randurile alea. Sa stii ca si atunci cand e profesoara e la fel ca atunci cand scrie, despre poet, despre copilarie, despre castele. II ziceam Simonica si ne duceam cu sfintenie la seminar de la opt jumate sa o ascultam vinerea dimineata. Si eu cred ca mi-e prietena, ca si tine!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s