CU INIMA DESCUIATA

Intr-o zi o prietena imi zice sa mergem in nu stiu ce loc unde se aduna lumea pentru free hugs. Ii raspund ca nu merg, ca n-am chef sa ma apropii de nimeni asa. Am simtit o unda de dezamagire in vocea ei. Sa te imbratisezi e ceva bun, nu?

Oh, cat mai muncesc sa ies dintre conceptele astea de bun si rau.

Acum doua saptamani am fost la o petrecere in familia lui Claudio. Venise in vizita un unchi din Angola cu sotia. Aici, oamenii se pupa chiar daca se vad pentru prima oara, deci  isi patrund unii altora spatiul ala de siguranta, cei 20 de centimetri destinati confortului personal.

Sotia unchiului era ostila. Vedeti, nu spun “imi era ostila”. Abia intrasem, cum as fi putut lua personal starea ei. Ca nu-mi era placuta, e una, dar sa scot si eu tepii la ce ar fi folosit.  In loc sa ma acresc mi-am zis “o sa pup  un arici”. Ca sa intelegeti ca nu era o comparatie cu conotatii peiorative marturisesc ca  animalele ma amuza si imi elibereaza mintea de orice judecata.

Poate a fost un artificiu pueril, dar jur ca a functionat, m-a inveselit si m-am putut duce catre ea cu drag, am imbratisat-o sincer, fara sa exagerez la nivel fizic, respectandu-i starea.

A avut cateva secunde de perplex. L-am perceput, am stiut ca nu hranisem jocul cu durerea. Asta nu inseamna ca s-a purtat mai putin ostil pe parcursul intalnirii.La plecare,  m-a pupat fugitiv.

In urmatorul weekend o alta aniversare pune iar tot familionul laolalta. De data asta, matusa parea mai in pace cu ea si cu lumea, dar s-o lasam un pic in planul doi, pentru ca un alt personaj mi-a atras atentia. O fata de vreo 15-16 ani. Cand ne-am intalnit m-a pupat mecanic, abia atingandu-mi obrazul. Cat a fost acolo n-a scos o vorba. Putinii oameni care i se adresau o faceau intr-un fel straniu, cu tonul vocii schimbat, iar ea nu raspundea nimic, rasfoind totusi binevoitoare cartile sau revistele care i se dadeau ca sa nu se plictiseasca .

Il intreb pe Claudio cine e. Fata vitrega a surorii lui. Adauga apoi, schimbandu-si si el tonul vocii “e retardata”. Aha, asta era explicatia amestecului de mila si superioritate cu care i se adresau “normalii”.

Mila separa, oameni buni, imi venea sa le spun. As fi luat un pahar de pe masa, as fi batut cu cutitul in el sa se faca liniste…si-atat. Sa se faca  liniste in capetele noastre pline de idei tampite.

N-am facut asta, nu pentru ca mi-ar fi fost teama de ce vor crede despre mine, dar am simtit ca mi-e imposibil sa schimb exteriorul razboindu-ma cu el. In murmurul neincetat al vocilor celorlalti, in zgomotul de tacamuri si pahare, in tot ceea ce cuprindea prezentul, am ales s-o iubesc pe copila. Fara cuvinte si gesturi am iubit-o, fara sa fac ceva concret pentru ea, dar n-am ignorat-o, n-am considerat-o mai prejos . Am vegheat-o cu smerenie, plecandu-mi fruntea in fata miracolului de nepatruns al fiintei ei.

Imensa dragoste pe care am simtit-o a dizolvat  conflictul meu interior, reflectat in conflictul cu ceilalti, pe care tocmai ii judecasem numindu-i nepasatori, imi topise  lipsa de chef cu care venisem, si somnul. Experimentam raiul.

La despartire matusa din Angola m-a strans la piept ca o mama. Din inima ei teama disparuse, intre noi era curat, era bine. Fata m-a prins intr-o neasteptata, nesfarsita imbratisare, in care m-am adancit pana la ultimul atom.  IUBIREA NE FACE EGALI, IUBIREA NE FACE UNU, si-atunci imbratisam cu inima descuiata.

15 thoughts on “CU INIMA DESCUIATA

  1. multumesc, draga mea, multumesc pentru toti oamenii frumosi pe care ii vad cand ma uit la tine, o spune o mama care simte ca tine si plange chiar mai rau decat tine cand isi vede copila privita cu mila, superioritate sau indiferenta

  2. Macar virtual ma bucur ca pot sa te imbratisez. Nu putem exprima in cuvinte de multe ori ceea ce simtim…. Un gest insa poate insemna mai mult, poate rupa punti, stereotipuri, ne poate apropia intr-un fel pe care o mie de cuvinte nu il pot face…..

  3. Maine ajung in Portugalia pentru prima oara. M-ai convins prin ceea ce scrii! Sper ca soarele ei sa ma lumineze ca pe tine.

  4. multumesc ,nu stiam de ce m-am trezit ..a durat putin pana sa ma gasesti …. a spus inima ..iubirii (*) iti multumesc

  5. Am primit o cheie medalion de ziua mea care seamana tare bien cu cea din fotografia ta, prietena care mi-a dato mi-a spus ca e pentru descuiat inima.

  6. Si totusi, de atatea ori il uitam pe Dumnezeu in noi, uitam iubirea si ne intoarcem la zero. Noi, oamenii, in general. Oare de ce?…
    Frumos ai procedat, mi-a placut acest post.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s