DIN LUTUL CEL NEGRU…

Lucrezi cu viata atunci cand te lasi sa fii unealta ei, cand lucrurile se nasc dintr-o necesitate care nu e a ta. Cand simti, nu cand vrei.

In Alentejo, intr-o dimineata am deschis un pachet de lut negru. Nu e bun pentru margele, dar aveam de facut un inger. N-a iesit ingerul atunci, pur si simplu n-a vrut sa apara. Mainile imi alunecau pe pamantul clisos dand nastere unor forme, altele decat cele dictate de minte. Beatrice mi s-a asezat alaturi, in iarba. A cerut o bucata de lut. Dupa o vreme mi-a intins doua mici obiecte “nu stiu ce sunt, dar asa mi-a venit sa le fac”. Erau dintr-o suflare cu ale mele.

Tot din acelasi pamant am facut un vas numit “Arheologie sentimentala”. Cuprinde cioburile farfuriilor pe care le cumparasem pentru mine si Claudio din Romania, la foarte inceputul iubirii noastre. El le-a spart din greseala, apoi obidit, gata sa se lase certat si-a marturisit “teribila vina”. I-am zis ca sunt doar niste cioburi. Stiind cata importanta dau oricarui lucru s-a mirat “cum, dar le-ai cumparat pentru noi, cu dragoste, si eu n-am fost atent “. Drama era gata. Ar fi fost atat de simplu sa-i mai arunc niste vina in carca, sa exploatez putin avantajosul pozitiei in care ma plasase. Dar cui i-ar fi folosit?

Orice pe lumea asta e important si derizoriu. Asezand egal intre cele doua contrarii inseamna ca orice e neutru la urma urmei.

Ajunse cioburi, farfuriile cumparate cu drag nu erau mai putin valoroase. Le-am pus farame intr-o punga si i-am zis iubitului ca le voi transforma intr-un obiect care sa ramana cu noi. Intentia conteaza, forma poate fi alta, fara modifice esenta.

Din restul pachetului de lut n-am mai facut nimic pana acum cateva zile, cand ingerul a venit. Voia lui a fost sa fie negru, ca cenusa fricilor noastre, dar m-a rugat sa-l varuiesc, asa ca pe o casa taraneasca in preajma Pastelui si sa nu-l las singur. Din ce tarana ramane sa mai modelez cati ingeri cred ca sunt de folos. Au iesit 7. Unul, al treilea, va ramane cu mine, restul vor zbura prin lume catre oameni al caror nume mi se dezvaluia imediat ce atingeam o noua bucata de lut.

 

11 thoughts on “DIN LUTUL CEL NEGRU…

  1. Minunata faptura ce esti…..cuvintele tale mi-au adus pacea gandurilor ..Ma chinuiau de cateva zile problemele de cuplu…si citind am simtit ca-mi torni stropi de Lumina in suflet…..Inca nu stiu ce-am sa fac…..o sa recitesc de cateva ori ce-ai scris si-o sa astept dorindu-mi sa ne fie bine…..Ce misiune binecuvantata ai……..Imi esti atat de draga…….

  2. Minunat :)…ingerii tai sunt exact asa cum simt eu ingerii in jurul meu🙂, iar cuvinteleeee, cuvintele sunt de aur…tare mi-as dori sa le stie cat mai multi/multe🙂
    Multumesc, Grati❤ (semnul asta ar trebui sa fie o inimioara😀 )

  3. Am venit de la scoala obosita…..dar hotarata sa intru putin la tine,sa mai citesc cate ceva si sa scriu cuvintele Ingerului tau,la mine in jurnal……Au valoare terapeutica…….multumesc draga Lola…..o zi linistita va doresc la toti ai tai ……cu pace si bucurie…..

  4. … si asa… si asa Ingerii, voi adica, umblati impreuna in lume, umpland-o cu dragoste. Cu dragoste, nu cu inchipuri, caci ele cat de frumoase ar fi ar tot ar cantari greu. Si aripile pentru asta sunt pentru inimile libere. Nu poarta poveri,imprastie zbor.
    Tare bun ce ai pus aici tare bun! Pune la carte, fa cartea de trait frumos!
    Multumim pentru frumusetea asta, Frumoaso! Fie-va drumul mult si curat si bun si frumos impreuna!

  5. Doamne, cat de mult imi place cum scrii si cum lucrezi. Ma bucura nespus si de fiecare data imi face inima sa rateze cateva batai, iar apoi sa zambeasca asemeni unui copil fericit. Imi da pofta de viata, inspiratie si dorinta de a arunca cu vopsele colorate si lumina pe peretii universului si de a face si eu lucruri macar pe un sfert la fel de minunate ca cele pe care le faci tu.
    Mi-ar placea asa de mult sa vad cum lucrezi si chiar sa te ajut cu cate ceva daca pot si daca ai nevoie. Momentan locuiesc in Lisabona, poate pentru cateva luni, poate pentru ani, poate pentru toata viata. Pana acum n-am mai cunoscut romani prin partile astea si cred ca si de aceea sunt asa de entuziasmata sa vad ca exista oameni care respira acelasi aer sarat ca si mine, care vorbesc acelasi grai cu mine si care in plus sunt atat de impacati si de fericiti, atat de vii si de frumosi. De aceea mi-ar placea sa te intalnesc.

    Iti doresc oceane de idei si culori pentru a continua aceasta munca extraordinara pe care ai inceput-o.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s