SONGS OF THE SOUL SI O POVESTE CU MORCOVI

Ieri noapte in gradina manastirii Jeronimos se raspandeau sunete printre dantelele de piatra, printre stele, printre oameni. Am descoperit frumusetea unui instrument – erhu in concertul Songs of the soul.

Ingerii impietriti care pazeau intrarea bisericii aveau sani generosi, de femeie, unii picioare de pasare pornind direct din piept. Ce-o fi cu ei? Pe  fetele personajelor sculptate citeam  spaima. Rugaciunea lor parea un act de penitenta. Doamne, unde e bucuria cand tu asta esti?

This slideshow requires JavaScript.

Simt suferinta lumii si o imbratisez. Trec prin ea, dar n-o las sa ma mai copleseasca, nu ma mai opun. Ca sa nu para, ce spun aici, doar vorbaraie pseudo-spirituala o sa va povestesc o intamplare maruntica.

Eram intr-o zi la piata. Cum cautam eu una alta pe tarabele fratilor indieni simt o prezenta agitata. In dreapta mea un mosulet mic, uscat si nervos. Nu se manifesta foarte evident la inceput, dar emana iritare. Am devenit atenta, iar el din ce in ce mai suparat. Punea pastai intr-o punga, si nu stiu cum, una ii cadea vesnic pe jos. Dupa ce a ridicat-o de cateva ori incepe s-o afuriseasca. Zambeam, nu de pe inaltimea linistii mele, nu de la distanta. Zambeam recunoscandu-ma in manifestarea lui.

Trece la morcovi. Nu erau multi in lada si nici prea grozavi. Ii rascolea cu degetele bombanind “morcovii astia sunt urati rau”, ii lua iar la invartit strigandu-i indianului “auzi, ai niste morcovi oribili”.

Imi venea sa rad. Se urca in mine o galgaiala vesela. Jur ca l-as  fi gadilat pe bietul mos cu speranta ca i-or trece dracii. Vedeam inutilul zvarcolitului. In loc sa se fi dus la alta taraba cu morcovi frumosi el alesese sa sufere dintr-un fleac. La un moment dat zice cu naduf “of, morcovii astia sunt urati ca mine”, clipa in care n-am mai rezistat si am inceput sa rad in hohote. S-a uitat surprins dupa care a inceput si el sa rada. I-am zis ca e foarte amuzant. Din inima i-am zis pentru ca din inima radeam, cu toata onestitatea. A facut, pentru o clipa, pace cu morcovii, si poate cu sine, a bagat cativa in punga acceptandu-le vestejeala.

In spatele povestii asteia banale era drama lui mare, universala drama a vestejirii trupului, a neputintei, a fricii de moarte. Nu pe morcovi era suparat, ci pe el.

N-am ras pentru ca sunt mai tanara, n-am ras cu nepasare, am ras pentru ca nu era nimic mai eliberator, mai vindecator decat asta. Pentru mine, pentru el, pentru noi toti.

5 thoughts on “SONGS OF THE SOUL SI O POVESTE CU MORCOVI

  1. Rasul e eliberator…Parintele Steinhardt povesteste atat de frumos despre asta. De ziua mea mi-am luat un curs de dansuri afro-braziliene cu un bahiano, erau si dansuri rituale de candomble, cantam, strigam, saream, cu bucurie mare, de a fi vii, de a ne simti corpul agil, una cu ritmul muzicii alerte. Si m-am gandit ca te poti ruga si asa, cantand si dansand, de ce trebuie neaparat sa fim “cu frica lui Dumnezeu”, smeriti, si sa ne nevoim, in loc sa ne bucuram de EL?

    Sa-ti fie bine, om drag.

  2. Dragă Lola,
    urmăresc cât de des pot, ceea ce scrii. Şi scrii frumos, foarte frumos.Poate ai să aduni toate articolele într-o carte.Nu am auzit niciodată de acest instrument şi pare desprins din altă epocă şi chiar specific altui continent.Poate Asia.Este un instrument european? Oricum sună divin şi foarte liniştitor.Cu uimire, Camelia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s