FACA-SE VOIA TA!

Ieri am fost la spital pentru ecografie. Desi ideea mersului la doctor nu ma incanta niciodata, de cate ori o fac am privilegiul unei stari speciale, probabil declansata de frica, prin care reusesc sa trec.

Inima imi bate repede, auzul mi se estompeaza, dar vad, simt asa cum in mod obisnuit nu pot face. Capat o transparenta care lasa totul sa treaca prin mine fara sa se impiedice, sa fie fara sa-mi starneasca judecati.

Astept si totusi nu astept nimic. Mi-as putea petrece toata ziua aici pe scaun fara sa vreau altceva. Nici macar rezultatul nu mai conteaza. Faca-se voia ta, zic, si-mi predau cu ocazia asta toate nelinistile. Inima mi s-a potolit.

Vad, vad, vad… am ramas doar un ochi urias in care se oglindeste lumea. Oameni vin, se aseza, sunt strigati, pleaca cu o mapa de hartii, femeile au burti mari, rotunde sau tuguiate, pe care le cara greu, au nasuri si buze hiperdimensionate, au barbati care le tin de mana, n-au pe nimeni, vorbesc la telefon, asisentele se misca agil ca niste feline albe, eu beau apa, pentru ca una dintre ele vorbindu-mi in soapta(sau poate parea asa pentru ca nu prea auzeam bine) mi-a spus sa beau vreo 4 pahare. Masina de apa e neagra, paharele atat de subtiri incat lichidul pare un animalut jucaus cuibarit la mine in palma. Un copil de cateva luni se joaca cu degetele si-mi dau seama ca facem acelasi lucru. E senin ca un Budha, cauta ochii mamei, iar cand da de ei fata ii devine expresia fericirii insasi, ea il mangaie absenta pe un piciorus, ii baga suzeta in gura, doar pentru ca  incepuse sa scanceasca fiindca voia sa se uite mai des la el. Mi-au dat lacrimile si le-am tinut cu greu desi as fi plans in hohote pentru baietelul ala, pentru maica-sa, pentru toata suferinta de pe lumea asta care incepe printr-o mangaiere absenta si-o reducere la tacere.

Asistenta ma cheama, se poarta cu mine de parca as fi din portelan, are ceva foarte sfios in gesturi. Doctorul e o prezenta buna.  Politetea lui pare din alte vremuri, e un pic balbait, ii cade pixul, face masuratori pe ecranul la care nu ma mai uit. Griul ala umblator ma nelinisteste. Imi fixez privirea pe peretele rozaliu si respir. Faca-se voia ta!

Astept hartiile, le iau si plec. Citind nu inteleg mai nimic, dar ma cuprinde asa o duiosie pentru ovarul meu iesit acum din anonimat. Gasesc un cuvant pe care l-am intalnit si in primele rezultate – teratoma, tot cu semnul intrebarii.

Programarea pentru interpretatul rezultatelor e peste o luna si ceva. Ieri perspectiva asteptarii mi se parea insuportabila. Voiam sa stiu ce naiba inseamna teratom. Nu m-am uitat pe net ca ma ia repede paranoia citind lucruri pe care nu le inteleg deplin, dar i-am scris Alexandrei in Canada si ea a intrebat-o pe Ioana care e medic. Raspunsul m-a linistit intr-o oarecare masura pentru ca sub denumirea respectiva se afla o cunostinta veche de-a mea. E o tumora cu continut bizar. Am mai avut una, descoperita si operata la 15 ani. Cuprindea par, dinti, frgmente osoase, piele. Se pare ca inclinatia  catre relicve o am si in interior. O fi o explicatie pentru povestea asta, dar explicatiile nu-mi folosesc la nimic.

Acum ma aflu intr-o situatie cetoasa si vad ca nu-mi place ceata deloc, vad ca n-am rabdare, vad ca mi-e frica. Sunt multe de vazut, de patruns si de vindecat. Experientele ne sunt date sa crestem, sa ne curatam de ce nu-i al nostru. Accept asta,  stiu ca exista doar doua cai: rezistenta sau capitularea. Prima nu face decat sa inrautateasca lucrurile, a doua aduce pace.

Dimineata m-am trezit fericita. N-am sa stric prea multe clipe plangandu-mi de mila. Stau aici cat o fi de stat si cand mi-am terminat rostul plec mai departe. Viata nu se opreste niciodata. In rest “faca-se voia ta!”

 

29 thoughts on “FACA-SE VOIA TA!

  1. …….”N-am sa stric prea multe clipe plangandu-mi de mila. Stau aici cat o fi de stat si cand mi-am terminat rostul plec mai departe. Viata nu se opreste niciodata. In rest “faca-se voia ta!”…
    …………..Daca tu ai putut sa zici-sa crezi vorbele astea,inseamna ca esti mai puternica decat iti imaginezi…….Rabdarea e un dar……Eu nu l-am avut…cu .asta mi-as fi dorit sa incep calatoria vietii constiente……si cu umorul viu si cald…..
    ……Acum vorba ta…..decat sa traiesti o luna si ceva plangandu-ti de mila,stricandu-ti fericirea……mai bine…traiesti…..construind-o….Stiu ,Lola …si eu sunt buna la sfaturi,ca mai toti….iar cand vine vorba de facut ceva……oscilez………..Stau si …ma tot gandesc,la noi e 3 noaptea,eu am de pregatit pt scoala Planificari si zeci de documente….si mi se par atat inutilitate……Puterea ta trebuie sa vina din rabdare,din curajul de a face voia Lui……din abandonul in bratele credintei…..De unde sa le iei?……Nu stiu Lola…..se zice ca totul e in noi…….si trebuie sa fie…..Si trebuie sa reusim Lola…impreuna cu toate fiintele minunate care-ti scriu aici….sa gasim puterea de a astepta ,de a accepta….de a trai cu iubire….rugandu-ne impreuna….E testul tau,Lola…..dar e si al nostru……o sa-l ducem toate impreuna……cu mare drag……..somn usor….pe maine……

    • La nivelul mintii puterea n-o putem lua de nicaieri. Atatea ganduri infricosate ne sufoca, dar o simtim cand mintea tace, cand nu ne mai zvarcolim si nu mai cautam nimic.
      Da, trebuie sa exersam rabdarea si acceptarea, sa nu ne invinovatim cand nu le avem ci sa o luam de la capat cu prezenta.
      Te imbratisez si-ti multumesc

  2. Draga de tine, esti incredibila. Eu citesc speriata postul tau, simt cum mi se strange inima de durerea ta si tu… tu privesti totul cu atata incredere, atata putere. Si durerea ti-o exprimi cu la fel de multa eleganta cum faci atunci cand e vorba de lucruri frumoase. Da, “faca-se voia ta”…. si sa fie bine!

  3. Multa sanatate iti doresc si acelasi tonus vital care straluceste din ce scrii si simti. Sub raze de ecograf si mamograf am fost si eu, de curand, cumva stiu si eu cum e…Da unde e multa bucurie, iubire, bunatate si pofta de viata si frumusete, natura si atatea minuni care totusi mai sunt pe lumea asta, parca iti vine sa mai stai, cat mai mult, o eternitate…

  4. Lola, iartă-mă dacă te inoportunez cu invazia mea în curtea-ţi…
    Te citesc de mult timp cu bucurie enormă şi postul citit azi m-a impresionat tare, cu fiecare rând. Eşti un observator extraordinar şi ai mare dreptate cu cele descrise!

    Voiam să-ţi comunic părerea mea în legătură cu prezenţa neobişnuită din tine. Nu e nimic bizar. De cele mai multe ori e cineva care vrea să stea cu tine, să doarmă cu tine, să mănânce cu tine, pentru că s-a ivit pe lume slab şi natura i-a propus să-l trimită mai devreme la Cer.
    E posibil ca tu să fi avut un frăţior geamăn cu care să-ţi fi petrecut o vreme timpul în trupul mamei tale. Fără o explicaţie prea clară din partea medicilor, la sarcinile gemelare nici nu se comunică părinţilor că ele există în dublu exemplar, până nu trece o vreme anume, în care faptul că e vorba de doi pui viabili devine o certitudine. În primele săptămâni de viaţă, se pot vedea doi, după care unul dispare…
    Nu se ştie de ce, dar adesea copilul mai slab se topeşte în frăţior, se înglobează cu totul uneori. În general se elimină, dar câteodată rămân tot felul de fragmente la exterior sau în interior, care nu sunt extrem de periculoase, unele nici măcar nu deranjează sănătatea purtătorului. Se întâmplă ca un astfel de corp micuţ să fie găsit după zeci de ani, în întregime, ca tumoră, cică, în burtica celuilalt, care a supravieţuit. S-au descoperit, de când cu ecografele, o mulţime de bărbaţi însărcinaţi cu geamănul identic, în felul ăsta🙂 De acolo dinţişori sau urme de oase.
    Se ştie că gemenaşii în viaţă nu pot unul fără altul şi că cel speriat se prinde întotdeauna cu gheruţele când presimte boală sau insecuritate, de cel care, din burtică, e predestinat a fi liderul. Că mereu unul e liderul, în general cel care e o idee mai mare fizic.
    Poate că în lumea asta s-a agăţat el de Lola, pe când se afla în suferinţă, şi sperăm cu toţii că a rămas acolo ca o amintire care n-o să-i facă ei rău niciodată… Dar că în Marea Finală mânuţele alea întinse spre pământ o să funcţioneze precum un scrânciob.
    Că o să lase el pe Lola să se agaţe perfect cu gheruţele de ale lui, fiind el proptit bine de tot în Rai, încât să o poată trage şi pe ea uşor sus pe iarbă!
    …Iar noi toţi ceilalţi să rămânem ca fraierii cu gurile căscate.

  5. draga mea,

    eu ma simt acum doar ca un instrument prin care poate ajunge la tine o informatie . E posibil sa iti fie de folos acum , mai tarziu, sau poate deloc, dar eu simt ca trebuie sa o transmit, mai ales ca stiu ce fel de receptor esti tu.
    Pentru mine boala e doar un mesaj din partea corpului nostru, care incearca sa aduca in prezent o durere, o problema din trecut de care nici nu mai stim ca a ramas nerezolvata …
    si cum nimic, dar absolut nimic, nu ne e dat oricum , si nici intamplator nu e … chiar ieri am dat peste o carte pe care o caut demult.- Boala ca sansa – cum sa descifram mesajul ascuns al bolii de Ruediger Dahlke. Ti-o recomand din tot sufletul, cat si pasul de a gasi un om cu experienta in acest domeniu al psihosomaticii ,care sa te ghideze profesionist . bineinteles, fara sa lasi deoparte investigatiile medicinei alopate.
    Asa cum spun niste invataturi chineze- “zambeste durerii, si ea va disparea” – nu e ceva la sensul figurat , ia-o la cel mai propriu sens posibil.

    eu zambesc , pentru ca oricum va fi bine.

    Tot binele din partea mea, ma bucur ca esti , bucura-te si tu ca esti… caci nu degeaba ai fost odata prin orasul Bucur…esti , you got it ! daca nu gasesti cartea sa imi spui, ca sa te ajut , in cazul in care te intereseaza.
    carmen

  6. Lola, mulţumesc! …Daiana, mulţumesc! Când vă veţi găsi voi amândouă urcate la Etaj, să-mi trimiteţi şi mie jos un şirag enorm de mărgele pictate de voi împreună, că vorbiţi cam aceeaşi limbă. Să mă caţăr pe ele ca pe trepte, în lipsa şansei de a urca scara lui Ioan Scărarul. Lanţul de mărgele pare o soluţie înadins ivită artiştilor care nu se conformează, ca mine.
    Nişte lut să le meşteriţi, vă invit să luaţi de la mine din jurnal🙂, că poate cu ocazia asta îmi şi faceţi o vizită. Am muult:
    http://orasul-inviat.blogspot.com/2011/09/melcul-taumaturg-sau-scurta-poveste.html
    Şirag de bucurii tuturor!

  7. siragul de margele este alcatuit din mai multe segmente, fiecare segment este un eveniment. acestea adunate laolalta dau un tot care formeaza siragul de margele. tot asa si viata omului prinde contur numai dupa ce gasim ata pe cae sa insirma margelele, abia atunci siragul capata forma de sirga si le purtam la git. Cum crezi ca va arata siagul vietii tale cind va fi complet? Poate fi aceasta perspectiva un indemn spre a veghea la ce fel de margele insiram pe siag.?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s