DESPRE VIATA SI MOARTE

Sa nu se astepte nimeni la vreo teorie, la vreo parere, in randurile ce urmeaza. Despre viata si moarte nu stiu nimic. Ambele imi stranesc doar mirare. Stau asa si ma… minunez.

Pe 12 august, tin minte pentru ca era aniversarea noastra, tai o lamaie. Gasesc,  in interior, vlastarul ei nebanuit, neasteptat, rasarind  in intunericul miezului, spre nicaieri. L-am retezat din greseala desprinzandu-l de samburele ce-l nascuse si mi-a parut rau. O sa moara, mi-am zis. I-am privit multa vreme frunzulitele abia rasarite si nu m-am indurat sa-l arunc. Prea era viata in verdele lui. I-am pus  tulpina intr-un ghemotoc de vata uda si l-am luat cu mine in Lisabona. Inca traieste, inca e viu, in acelasi bumbac  unde mai pun apa din cand in cand fara sa stiu sa fac mai mult pentru el. Pare multumit desi nu-i da nici un fir de radacina, nu mai creste, doar sta cuminte, miraculos, lasandu-si admirate efemerul si fragilitatea.

Tot din Alentejo am mai adus acasa o bucatica de viata risipita in praf. Era acolo, la margine de drum un cactus urias, batran, atat de batran ca-mi venea sa-i zic saru’mana cand treceam pe langa el. Cineva il curatase, ii mai taiase din frunze.  Pe una veche, aproape uscata, ramasa in sant, rasarise un pui frumos. I-am luat impreuna, asa legati, punandu-i intr-un ghiveci.  A doua zi puiul era prins deja in pamant cu o radacina crescuta  peste noapte. Cata vointa sa fie viu!

Acum e in living. L-am asezat in cutia de zinc si i-am adus pietre de pe o plaja frumoasa.  In unele dimineti ma asez langa el privindu-l, multumindu-i ca exista, ca-mi da din puterea lui.

Desi are propriile radacini nu l-am desprins de frunza mama. Impreuna creaza un contrast binefacator. Ea e batrana si zbarcita acum, facandu-ma sa meditez la trecatorul nostru, la firescul degradarii, la importanta fiecarei etape. Sta demna langa fiu si ma invata acceptarea.

De partea celalata exista cimitirul. Un spatiu ivit firesc, unde am adunat ramasite si pietre ce stau alaturi de alte mici obiecte cu sens in existenta mea.

Zilele trecute, mergand pe strada cu bagare de seama, vad, cazut, un fluture mort. Frumusetea lui ramasa intacta mi-a taiat pentru o clipa rasuflarea. Nu-l puteam lasa acolo la voia intamplarii. Cineva mai putin atent l-ar fi putut calca spulberand dovada existentei lui pe lumea asta. L-am adus acasa si acum e vecin cu Veronica, soparla. Stau amandoi pe aceeasi piatra alba, plata, unde mi-am scris mai demult, suferinta.

Nu stiu de ce imi vine sa adun fragmente, forme neinsufletite. Activitatea n-are nimic morbid. Cred ca e urmare a starii de uimire pe care o marturiseam la inceputul postului. Vad frumusete in toate si ma mir…

8 thoughts on “DESPRE VIATA SI MOARTE

  1. foarte frumos de faci, emotionta povestea de mai sus. Multa viata puiului de lamaie si multe flori pentru noul cactus. Imi place alaturare vechi -nou, parinte-copil din poza cu cactusi. La fel ca-n viata noastra, asa cum spui🙂

  2. eu cred că dinainte să ştii, ai iubit moartea pentru că e singura care aduce perfecţiunea, pentru că şterge toate aparentele cusururi, pentru că rotunjeşte orice drum şi pentru că nu e o delimitare, ci o simplă etapă. şi cimitirul îmi pare un altar, adus vieţii, adică morţii, adică vieţii, adică morţii.
    şi eu cresc un hrean, care habar n-aveam ce viteaz e; la săptămîni după ce l-am mutilat urmînd să-l rad să-l captivesc într-un borcan, a încolţit. fără apă, fără pămînt, fără soare, fără propriile lui frunze. incomplet şi divin. cam cît de mişto să fii să poţi face asta? de-acu rămîne vorbă de alint: “hreanule ce eşti!”🙂
    te pup pe suflet!

    • Doamne, nu am intalnit un om atat de sensibil. Probabil ca sti sa te bucuri de lucrurile marunte, dar si suferi la o schimbare, sa zicem de culoare, pe care majoritatea nu o observa.
      E bine ca poti sa refulezi atat de frumos in scris.
      Suflet de artista.

  3. Am nimerit intamplator…(?) aici si.. ceea ce am citit si vazut mi-a …rezolvat ziua (care..pana acuma fost groaznica !!!). E ora 23 si..desi auspiciile aratau altfel, eu imi inchei ziua asta cu bine.. Multumesc !
    Monica Purice

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s