DIMINETI IN IARBA

Buna dimineataaaa!!!

Gata vacanta. Sunt inapoi. Casa e tacuta, Lisabona inca somnoroasa, ceaiul abureste peretii cestii, iar eu regasesc familiara atingere a tastelor laptopului. E bine! Am emotii.  Deschid blogul cu senzatia ca descui usa casei.

Ma intorc dintr-o lunga calatorie, chiar daca masurat am fost doar la 200 de km distanta. Alentejo e un loc unde timpul si spatiul se relativizeaza. Imi trebuia linistea lui, ritmul de-acolo, unde viata se desfasoara frenetic, desi pare ca nimic nu se misca.

Am tacut mult. Diminetile ma trezeam devreme. Iarba plina de roua in care ma duceam nerabdatoare sa pasesc imediat ce deschideam ochii, ma primea in racorosu-i verde. “E vie!” imi venea sa strig, totul e viu, totul respira. Ma intindeam pe burta si ramaneam rasfirata acolo pentru cine stie cat timp. Firele de iarba se intindeau parca, dupa amorteala noptii, picaturile perfect rotunde de apa, zabovind pe ele ma faceau sa ma simt o descoperitoare de diamante. Furnicile aveau multa treaba. La fel si alte ganganii. Intr-o zi a venit sa-mi tina companie, o frumoasa libelula caramizie. Ii placeau slapii mei albi pe care s-a asezat minute in sir lasandu-ma s-o privesc de foarte aproape. Viata e un genial creator, un copil etern al carui chef de joaca nu se epuizeaza pentru ca ea n-are de gand sa se faca adult. As inlocui in biserici imaginea lui Dumnezeu cel batran si aspru cu cea a unui copil. Poate asa nimeni nu se va mai teme de pedeapsa pierzand notiunea pacatului, tampeniile astea inventate, doar ca sa ni se faca frica.

Stand cu burta lipita de pamant ma umplea recunostinta. Ii multumeam mamei uriase, blande si arse de soare, ca ma tine la piept golindu-ma de nelinisti. Ii cantam un cantec fara cuvinte, venit din senin.

Tata Soare imi incalzea sufletul. “Ia, sa ai la iarna cand ti-o fi frig”. Acum am o camara plina de lumina, a carei usa, daca o deschid mi se face dintr-o data cald in piept.

Asa ma duceam sa lucrez lutul. Linistita si calda. Dimineata era inca tacuta. Ceilalti dormeau. Pe urma incepeau sa misune. Se umplea casa de ciufuliti somnorosi, zambind prin ceata viselor inca nedestramate. Bom dia!

Iubitul meu venea, cald si bun, sa ma sarute.

Dupa ce indestulam adolescentina gasca, dispaream cu el intr-un colt de gradina sa luam micul dejun rasfoind vechi reviste mondene, ramase de prin alte vacante. Ziua n-avea asteptari de la noi si nici noi de la ea. Timpul se elasticizase. Parea mult si putin in acelasi timp.

Pranzul venea imediat desi nu parea ca se grabeste, dar despre el maine, cand sper ca voi gasi cablul de la camera foto unde sunt poze minunate. Pana atunci pun cateva din cele pe care le-a facut Claudio cu telefonul.

Va imbratisez cu bucurie, si sunt fericita sa va regasesc!

This slideshow requires JavaScript.

20 thoughts on “DIMINETI IN IARBA

  1. Draga Lola,

    Scrii din ce in ce mai frumos!
    Iti ador insemnarile tale si creatiile din lut din ce in ce mai intens!
    Viata e minunata, pur si simplu!

  2. te-ai intors!!! bine ai revenit, blândeţe. *inimioare inimioare* (scrisesem unumioare, mai ştii când vorbeam cum mi se amestecă literele ca să zică adevăruri, iuvito?) you were so missed.

    vai cum şezi acolo, cu o inimă gigant în şi pe triunchiou (trunchi + tricou) şi cu privirea solară! (scrisesem dolară; asta ar însemna preţios. :D) muah! http://youtu.be/6Iapqgekl3I

    îmi place cum ai vorbit de timp, zeul elastic şi ghindă deopotrivă. şi dimineţile… un preview pt rai, aş zice. dac-aş crede-n raiul postapocaliptic. cum nu cred, mi se par raiul rai. ce privilegiaţi suntem noi oamenii iubito. ohohoh!

    te pupupup.

    • M-am intors, m-am intors cu forte proaspete.
      Ca o pisica sed. Bine ai amestecat literele sa iasa dolara🙂
      Cum zicea tata Brancusi “suntem calatori pe-o stea”. Ce poate fi mai frumos si mai palpitant de-atat?
      te iubesc

      • chiar ca o pisică! torcândă! hihih! aaah dar nu eu! ele singure. eu doar nu le mai bag în seamă.🙂

        ah. apropo de steluţa-sanie de care ştia tata brâncuşi, mi-a venit în minte o poezea soresciană (să nu crezi c-o ştiu pe de rost, eu am reţinut că se cheamă “maestru în iarbă”, am memorie cam proastă la cuvinte, dar sorb stările ceva de speriat). deci ea se numeşte “perseverare” (am reţinut titlul volumului şi-am răsfoit după ea ca să ţi-o scriu şi până la urmă am citit 3 ore sorescu, ce minunat) şi se potriveşte nemaipomenit cu burtica ta în iarbă şi cu nasul în furnici. şi aveam una şi pt libelulă, dar am ales cu ochii închişi iarba.

        voi privi la iarbă
        pînă voi obţine titlul
        de doctor în iarbă

        voi privi la nori
        până voi ajunge laureat
        al norilor

        voi trece pe lângă fum
        până când fumul, de ruşine,
        va deveni iar flacăra de la început.

        voi trece pe lângă toate lucrurile
        până când toate lucrurile
        mă vor cunoaşte.

        şi-aşa devii maestru în iarbă. că io nu ţin la diplome. merg pe filiera asiatică a specializării.😀

        şi io te iubesc, nemaipomenit de mult.

  3. In sfarsiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit…..ma intrebau ieri fetitele ,de ce nu mai scrii……”E in vacanta ,mama,e in vacanta…. cu toti puii ei…las ‘ca revine ea cu poze si cuvinte……”
    Ce mult mi-a placut ca ai zis de inlocuirea imaginii lui Dumnezeu…pe care IL…percep atatia ca pe Cel….care pedepseste si face dreptate…..Nu mai stiu cu cine vorbeam zilele trecute..aaaaaaaaaa,stiu chiar cu preotul din sat,care avea chef sa ma certe ca nu ma duc la biserica cu fetitele…..Dar nu avea curajul sa mi-o spuna direct: “O sa vedeti,Dumnezeu o sa-i pedepseasca pe toti cei care nu “deschid” ochii…si nu aduc biserica in casa…. Primii vor fi copiii care o sa-i judece pe parintii ce stau departe de biserica…..”Parinte,dar eu stiu ca Dumnezeu e Iubire,si Bunatate si Iertare la infinit.”…am zis eu in gandul meu…N-am avut chef sa-l infrunt..m-am uitat lung la el..si in final i-am zis,amintindu-mi ca de multe ori cearta lumea de la altar….si le arunca vorbe grele….”Copiii vor face ce vor vedea la parintii lor..Eu as vrea sa invete mai intai sa ierte,parinte…sa ierte si sa iubeasca”….
    Iertaaaaaaaare ca m-am lasat dusa de amintiri…..da stii ca m-a cam durut,ce-a incercat sa zica,de fata cu multa lume?!….Te imbratisam cu mare drag ,Lola…Iar versurile de mai sus,din Sorescu mi-au mangaiat sufletul….O sa le invat…pupici Lola…pupici si de la pitici….

      • Esti ca un balsam.,Lola!….Ce bine ca esti!…..Imi cer iertare de la toti cei care-ti scriu,pt ca eu…. vorbesc mai mult de problemele mele…..dar..tu esti un Inger si ne ajuti sa vedem lucrurile altfel…amintindu-ne ca nu suntem singuri,ca exista intotdeauna Cineva care ne iubeste,doar ca uitam.asta…ca in aceasta existenta noi suntem Copii,si trebuie sa invatam ceva:ca e normal sa gresim,dar sa nu uitam sa cerem ajutorul,iertare…si sa invatam sa iubim…neconditionat…..
        De cand te-am descoperim….mai mult de un an in urma…m-am hotarat sa fiu eu….cand trec pe la tine,imi amintesc ..asa cum zici… ca….totul e in noi……ca e posibil.si frumos…..si magic…..multumeeeeeeeeeeeeeeeesc Lola…….sanatate si ganduri bune va dorim la toti……..

  4. dar de ce să cereți iertare? mie personal mi-e drag tare de comentariile dvs și implicit, de sufletul cald care le rostește.🙂 îmbrățișări.

  5. eu ce sa mai zic?.ca m-ai lasat fara grai…Esti azi … stapana celor mai frumoase cuvinte…..te imbratisez cu maaaaaaare drag……..si iti urez o zi binecuvantata……..

  6. Intamplator am dat astazi de acest blog citind Viata prin balonul roz si m-am apucat sa-l rasfoiesc putin si mi-a placut…e cald si ajunge direct la suflet!🙂

    Si am vazut ca locuiesti in Lisabona, sper ca am inteles bine, si fara nicio legatura cu postul tau as vrea sa te rog sa imi dai cateva recomandari in ceea ce priveste Lisabona, daca se poate. De sambata incepe vacanta mea pe acolo si cred ca cineva care sta deja acolo stie locurile cele mai dragute, colturile orasului care nu ar trebui ratate si cel putin un minunat club/bar unde se canta fado si care nu e prea comercial.🙂
    Scuze pentru comentariul offtopic! Si multumesc anticipat!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s