DIN VACANTA

E frumos cu casa plina. Mi-e draga forfota asta cuminte. Suntem iesiti din timp. De cand stam cu totii, traim cu senzatia unei vesnice duminici. Ne trezim tarziu, le gatesc ce le place, ne plimbam, ne adunam seara in jurul mesei si povestim. Ieri am fost la Gradina Zoologica.

This slideshow requires JavaScript.

Maine plecam spre Alentejo.  Iau cu mine cateva carti, lut, camasi albe, palaria de pai. Imi trebuie atat de putine lucruri.

Zilele astea am recitit documente uitate prin computer. M-am gasit pe mine cea veche, cea singura, traind in durere. Va las s-o cunoasteti pe fiinta nefericita care am fost…

Femei

Ne purtam singuratatile in masini de lux

Ne ascundem tristetea in genti Miu Miu

Sau Prada

Ne inghitim lacrimile

Chiar daca rimelul e watherproof

Pentru ca intr-o viata ideala

Ele n-au ce cauta.

Ne caram plictiseala in insule exotice

Si o aducem inapoi inzecita.

Strivim cu tocul sandalei Manolo Blahnik

Degetele celui aplecat

In treacat

Sa ne sarute glezna

 

N-am mai scris

Pentru ca doare

Mi-a fost frica

Inima incetase sa bata

Cutia uzata a pieptului

Suna gol si trist

 

Sunt ieri

Dar mai ales azi

Sunt foc

Sunt adevarul unei iluzii

Sunt tristete asa cum sunt bucurie

Sunt sublim si derizoriu

Sunt singura

presimtirea unei dimineti

tacerea sfaramata de strigat

drumul

intrebandu-te mereu unde duce

oboseala si praful

putina bucurie

devenita prea multa

copacul

sub care-ti tragi sufletul

un umar pe care sa plangi

soldurile inca frumoase

talpile atotstiutoare

uitarea

si noaptea

care poate incepe oricand

 

Nu exista cer

Doar marea rasturnata

Gata sa ni se prabuseasca in cap

 

Vartejuri rascolesc

linistea

Tristetea grea,

bloc,

imi apasa pieptul

Fortand nostalgia

sa se inalte ca un abur

peste oras

 

As vrea sa-ti sarut picioarele

Iar gestul meu sa n-aiba conotatii biblice

Tu sa nu-mi ierti pacatele

Eu sa nu devin cu nimic mai buna

 

Apas clape de pasla

Si muzica mea tacuta

Izbucneste, neasteptat, in alta parte

Fumez.

Printre cercuri plutesc

Fulgii

Eliberati de revolverul cu surdina

Perna e goala

 

Sub liniste sunt multe nelinisti

Sub putinele certitudini sunt o mie de intrebari

Sa deschid ochii sau sa-i inchid ?

Incotro trebuie sa merg ?

Vreau un inceput, un capat de la care sa incepa, serpuit, drumul

M-am pierdut in hatisuri de prea multe ori

 

Te tin strans

Si ma dor incheieturile

Docul aspru mi se intipareste

Pe degete inlocuindu-mi amprentele.

Ma agat de tine

Pentru ca in noapte nu mai e nimic

 

Despre oameni cu ochiii si sufletele deschise,

Despre oameni vreau sa stiu.

Si despre mine

Sa vorbim simplu, sa iubim simplu

Sa reducem lucrurile la esenta si sa nu lasam la voia intamplarii inimi

 

Pe curand oameni dragi!

16 thoughts on “DIN VACANTA

  1. cand ai scris asta? desi citesc blogul tau de atat de mult timp, as vrea sa stiu magia momentului in care tristetea si singuratatea ta s-au transformat pentru totdeauna in bucurie de viata si dragoste. as vrea sa cunosc si eu aceasta magie. te pup

    • Sunt scrise in timp, in Romania. Nu le-am datat. Poate au intre 5 si 10 ani. Momentul de care intrebi e imposibil de identificat. Tristetea, tendinta sa ma insingurez sunt inca in mine, asa cum bucuria de viata, chiar cand ma intrebam serios despre rostul meu aici, a palpait ajutandu-ma in atatea dimineti cenusii sa ma ridic din pat. Magia e simpla. Trebuie doar sa vrei sa renunti la ceea ce te face nefericita si chiar sa faci ceva cat se poate de practic in sensul asta.
      Te pup si eu

  2. Ai ajuns unde doreai…sa vorbesti simplu, sa iubesti simplu, sa reduci lucrurile la esenta. La lut, la margele:)

    Eu ajung pe 10 august, cand va intoarceti din Alentejo? Boas ferias!

  3. Ai formulat asa de frumos “inlocuindu-mi amprentele”. Sunt in cautare, o cautare disperata as spune, de adevar, de viata, de oameni, de…de…de… Mi-as dori sa fiu linistita si impacata cu mine, mi-ar placea sa fie liniste si sa admir si sa ma bucur de ce am in jur. Mi-ar placea sa-mi dau seama cine sunt eu si cum doresc sa traiesc. Pentru acum sunt pierduta intre Khalil Gibran, Sylvia Plath si Steph Davis, nu reusesc sa-mi gasesc linistea, alerg dintr-o parte in alta, sunt profund ranita, nu pot sa accept…ma simt fortata, constransa sa accept si sa inchid ochii, nu reusesc, ma macina, ma face nefericita. Cum imi dau seama care e drumul? Cum ma las purtata de val? Treuie sa ma las purtata de val? Cum ma bucur de ce am in jur?
    Imi dau seama ca tu ai parcurs acest drum lung, si probabil uitandu-te in urma te face sa zambesti si sa te gandesti cat de simplu a fost si cat de frica ti-a fost (asta simt eu acum…frica, sunt terifiata, pentru ca nici macar nu-mi mai dau seama daca exista sau nu fericire si armonie pura…) Mi-ar placea sa citesc mai mult, ma incurajeaza, imi da putere, uite ca se poate, e realitate, nu mai e poveste cu fat frumos si imparati.

    • Am un sac de marturii din vremurile alea, cand ma zbateam. De fapt am un sac de scrisori pe care i le-am scris unui om drag. Nu le-am mai deschis de foarte mult timp. M-ai facut curioasa sa vad ce-i acolo. O sa-mi iau si laptopul cu mine in Alentejo🙂 Daca gasesc ceva ce consider ca poate fi de ajutor voi publica.
      Frica e un sentiment pe care nu-l subestimez, desi stiu ca monstrii pe care ii creaza sunt numai umbre. Ea in sine e naucitoare, paralizanta, te face sa te dai cu capul de pereti crezandu-te captiva, desi usa sta larg deschisa in fata ta.
      Nu stii care e drumul pentru ca el nu exista. Il creezi pas cu pas. Alegi din infinitele posibilitati clipa de clipa tesandu-l
      Uita intrebarile, nu cauta raspunsuri in carti. Traieste pur si simplu. Ascuta-te si vezi ce te face sa te simti bucuroasa. Aia fa!

      • E foarte greu sa ma dezbrac de frica si de paranoia cu care am crescut, cum ai spus si tu, exact asa ma simt, sunt intr-o incapere si asta simt frica sa nu dau cu capul de perete (si pana la urma asta si ajung sa fac) in loc sa ies pe usa. Si pana nu ma eliberez de frica asta n-o sa-mi dau seama ce ma face sa ma simt bine, cu ce ma simt impacata.
        Nu caut calea mea in carti, pur si simplu caut, si ma uit la ce am in jur, si incerc sa descopar cum ma face o idee sau alta sa ma simt.
        Mi-e frica sa nu indepartez tot ce am in jur prin alegerile mele, iti spun sincer, sunt ingrozita de singuratate, si imi dau seama ca pana cand nu ma pot aprecia pe mine, pana cand sunt un munte intreg de energii negative, de dubii, de frici, de frustrari, n-am cum sa relationez cu altii, cel putin nu la nivelul la care mi-as dori eu.
        Despre Steph Davis iti trimit un scurt video, merita sa te uiti, o femeie pe care eu o apreciez foarte mult, pentru felul in care traieste, in armonie cu natura, face yoga, este vegana si se catara fara corzi fara pioni, doar ea si stanca, si emana atata bunatate, echilibru si pace.
        Mi-ar fi placut sa scriu mai mult, dar nu este locul potrivit.
        Iti multumesc mult pentru raspuns, si o sa citesc cu placere ce vei publica.

        Clipul: http://youtu.be/MmlMxsBXNFE

      • Multumesc ca ai scris aici. E locul potrivit. Ai facut deja primul pas spre vindecare prin faptul ca iti recunosti fricile, frustrarile, durerea, si nu-ti mai e rusine cu ele. Te imbratisez strans. Nu esti singura. Daca le lasi sa se duca va muri eul, adica suma de constructii mentale de care inca te atasezi. Tu esti mai mult decat atat.
        Paseste prin frici. Daca ti-e teama sa nu te indepartezi, indeparteaza-te si vezi cum e. Daca te ingrozeste singuratatea experimenteaz-o si vezi ce simti cu adevarat. S-ar putea sa fie ceva cu totul diferit decat crezi acum.
        Zici ca vrei sa descoperi cum te face o idee sau alta sa simti. Ideile sunt inselatoare.Ceea ce trebuie sa ajungi sa simti e propria fiinta, cea acoperita acum de atatea lucruri, de atatea concepte. La ea ajungi retragandu-te in tine insati, fiind de una singura, adica trebuie sa te duci in locul de care ti-e atat de teama.
        Mergi in natura. Te linisteste, acolo viata se manifesta simplu. Observa-te fara sa te judeci. Vezi cand te enervezi, cand te sperii, cand ti-e bine, vezi starea cu care faci lucruri obisnuite ca spalatul pe maini, mancatul, bautul apei. Pentru o vreme exerseaza observatia. E suficient.
        Exemplele de oameni misto sunt motivante, dar nu idealiza viata nimanui. Aparente se creaza fara sa vrei. In realitate tuturor ne e mai greu sa mentinem armonia, decat lasam sa para pentru ca viata e o permanenta miscare.
        Fii prezenta si observa.
        Te imbratisez

  4. in ultimele zile m-am tot gandit la ce ziceai despre comentariul atatde des intalnit cu “viata e grea, trebuie sa suportam”. atatea lucruri merg anapoda in tara asta, in romania. doamne fer’ sa fii bolnav, doamne fer’ sa trebuiasca sa dai examene sau sa te angajezi in acele posturi unde se cer bani (preot, asistenta medicala, prof…), doamne fer’ sa respiri prea tare ca s-ar putea sa coste scump, daca nu azi atunci la primavara, cand vin facturile recalculate🙂
    te indispun acum…
    azi e o dimineata cenusie. parca e greu sa faci lumina. te pup

  5. Draga Lola,

    Te citesc de mult, cu fidelitate si chiar dependenta ;)), dar uite ca pana astazi nu am scris niciodata, nu am simtit sa scriu probabil🙂. In seara asta am dat peste un articol recomandat de o prietena pe fb, si in timp ce il citeam, primul meu gand a fost ca tie cu siguranta ti-ar placea si ai rezona la cuvintele acestea, sa intru la tine pe blog si sa-ti pun link-ul intr-un comment, chiar daca nu ar fi fost la subiectul postului (stiam ultimul post, cel cu zmeura). Dar uite ca se potriveste parca, de fapt iubirea si Dumnezeul din fiecare se potrivesc mereu, oriunde in scrierile tale, chiar de sunt cele din perioada aia pierduta, dar mai ales cu cele de acum. Esti un om tare frumos, si de fiecare data cand te citesc simt ca ma imbogatesc sufleteste, iti multumesc! Te imbratisez cu drag! >:D<

  6. The appearance of things changes according to the emotions, and thus we see magic and beauty in them, while the magic and beauty are really in ourselves. (Kahlil Gibran)
    — Te pup cu drag si dor

  7. Ce ai scris tu traiesc eu acum. exact in acest moment sunt in situatia de a alege de a-mi decide destinul. Am ajuns aici dupa un drum incalcit , insa cu multe indicii. Nu am stiut ce insemnau toate acestea. Acum sunt aici si abia respir de teama de nu gresi directia, de a nu interpreta gresit ceea ce simt, ceea ce vad. Am dorit bucurie, am dorit iubire, am dorit comunicare, am dorit oameni calzi si buni alaturi care sa se stie bucura de lucruri marunte. Poate suna patetic si poate chiar utopic ceea ce am dorit dar la momentul in care am pornit pe drum asta mi se parea singurul mod in care mi-ar placea sa traiesc. S-a intamplat sa ma pierd in hatisuri si la un moment dat cred ca m-am ratacit. Cand m-am trezit drumul se terminase. Parca disparuse. Atunci am stiu ca sunt la momentul o. Trebuia sa aleg. Si azi stiu doar ca exist, doar atat . Sper ca voi avea puterea sa imi dau seama si cum vreau sa exist.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s