EXPERIMENTE

Multumesc pentru indemnurile la incercat hrisca, doamnelor! E minunata. Ieri toata ziua am facut experimente, dar sa incep cu inceputul.

Citind dimineata mesajele voastre ajung la Una cu Luna. Ne-am cunoscut anul trecut la Bucuresti cand Maria m-a dus in fermecatorul La vie en rawz. Tare mi-a placut. De la blogul ei am pornit o preumblare prin domeniul hranei fara foc. M-au inspirat multe lucruri, dar inca nu sunt gata sa renunt la mancare calda. In schimb pot sa adaptez,  sa iau ce mi se potriveste.

De mult ma gandisem sa-mi cumpar o rasnita de cafea si sa-mi fac faina in casa. Ideea placuta de manufacturat plus clarele avantaje economice m-au dus o data intr-un hipermarket de electrocasnice unde am gasit 3 produse, doua acceptabile ca pret dar care abia se tineau drepte in raft, si una mai solida, brand cunoscut, pentru care ar fi trebuit sa dau o gramada de bani. Cred ca impresionata neplacut n-am mai cautat si am continuat sa-mi cumpar faina de la magazinul naturist bombanind mereu ca e prea scumpa comparativ cu boabele.

Cand esti cuminte, si zilele astea sunt, inspiratia functioneaza in toate maruntisurile vietii. Asadar, cu mare entuziasm, dupa lecturile de dimineata am plecat la cumparaturi. Nuci, alune, hrisca, inca niste chestii si rasnita de cafea. De unde, de unde? Brusc imi amintesc de un mic magazin cu electrocasnice no-name, pe langa care am trecut acum cateva luni, in zona unde fac comert indienii. Am zis ca sigur gasesc acolo, ba mi-am si pus in minte pretul cu care o voi cumpara.

Intru in magazin, buna ziua, buna ziua, intreb de rasnita(pronuntand gresit), doamna scoate dintr-un raft o frumusete neagra, robusta si incapatoare desi nu se falea cu un nume celebru pe eticheta. O incearca. Zumzetul motorasului parca ma gadila facandu-ma sa zambesc larg. Intreb pretul si constat ca e diferit cu foarte putin de cel pe care il stabilisem.

Ies in strada insorita indreptandu-ma spre urmatoarea destinatie. Magazinul naturist. Iau hrisca si imi permit sa trec indiferenta pe langa raftul cu fainuri. Acum sunt morarita. Ma mai abat sa cumpar nuci, migdale si legume, dar voiam sa ajung fuga acasa sa fac experimente.

Pun hrisca in apa, imi innebunesc vecinii vre-o ora cat am spart nucile, imi petrec o vreme timpul ca Harap Alb la probele de rabdare, alegand miezul din muntele de coji, iar la final umplu cateva borcane, care mi s-au parut tare pretioase si pe care le-am asezat cu sfintenie in raft.

Rasnita troneaza in mijlocul mesei, iar eu aman, savurandu-mi nerabdarea, momentul cand o voi pune in functiune.

Faina de orez integral – prima sarja. Sunt multumita desi prin pudra au ramas si bucatele ceva mai mari. As putea-o cerne, dar n-am sita. O voi folosi ca atare. In biscuitii de orez pun de obicei seminte de in. Ce-ar fi sa fac faina din ele? Se transforma repede intr-un praf delicat si uleios. Gata ingredientele pentru prima tava de biscuiti.

Descopar ca faina de in e un liant extraordinar de bun, adica exact ce cautam sa lege faina de orez care altfel se comporta ca nisipul.

Biscuitii ies grozavi, dar nu ma opresc aici, as vrea sa fac ceva mai crantanitor. Ce-ar fi sa scot din compozitie iaurtul si bicarbonatul?

Intre timp hrisca s-a inmuiat. O bag in blender si o invart pana se face pasta, pun faina de orez, faina de in plus apa si sare. Le amestec bine. Pasta o intind in strat cat de subtire pe hartie de copt si o bag la cuptor pentru 15 minute. Crackersi crocanti, gustosi, alternativa pentru cei din orez expandat dupa care nu ma prea mai omor.

Pun alta hrisca la inmuiat peste noapte ca sa am pentru micul dejun. In alt castronel bag la apa un pumn de migdale, nuci, seminte de floarea soarelui si de dovleac. Dimineata le gasesc pe toate umflate in pielite. Le amestec presar scortisoara, cateva picaturi de stevia si torn deasupra lapte de cocos cald. Foarte bun, indeplinind toate conditiile personale pentru a fi considerat un mic dejun maxim. Cu cereale, cu ceva sa crantane, un pic dulce, aromat si cald. Corpul le-a primit bucuros pe toate. Stiu asta pentru ca ma simt satula si plina de energie.

Luata de valul senzatiilor am realizat ca n-am facut poza castronului. Ce vedeti in fotografie  e ce mai ramasese in clipa cand mi-am amintit, adica ultima inghititura.

6 thoughts on “EXPERIMENTE

  1. Ce ma bucur, mai ales pentru ca ti-a placut! Multi nu reusesc sa o tolereze, are un gust deosebit. Dar ce izvbor de sanatate!
    “Corpul le-a primit bucuros pe toate. Stiu asta pentru ca ma simt satula si plina de energie.” DA!

    • Ma intreb cum s-or numi in portugheza.
      A fost dragut cu faina de roscove. Am vazut in listele cu chestii permise carob. Nu mi-am batut capul. Pe urma gasesc aici faina de alfaroba si vad pe pachet ca o pot folosi fiind asemanaroare cu cacaoa. Bucurie mare. Realizez ca e acelasi lucrul cu carobul. Vorbeam cu Laura despre denumiri si ea imi zice, da, asta e faina de roscove.🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s