DESPRE RESTRICTII

Ma tot gandesc cum sa incep postul asta fara sa repet idei atat de spuse incat le trec tuturor pe langa urechi fara sa mai fie luate in seama.

Am scris SUNTEM CEEA CE MANCAM si am sters.

Am intrebat DE CATE ORI NE E CU ADEVARAT FOAME CAND DESCHIDEM FRIGIDERUL? Si propozitia asta a avut aceeasi soarta.

Prea uzate!

Mi-as dori sa-mi treaca prin cap ceva  inspirat,  genial de-a binelea, iar toti cei care citesc sa devina constienti de raul pe care si-l fac zilnic si sa inceapa  sa se vindece.

Eh, astea sunt ale ego-ului meu caruia rolul de salvator al lumii intregi i se pare tare. Cine e pregatit va vedea, cine nu, va trece bine merci pe langa textul asta cum trece pe langa multe altele, fara sa le ia in seama.

Simt doar ca am datoria sa nu tac, sa nu tin pentru mine nimic din ceea ce descopar. Nu sunt lucruri noi, doar lucruri neglijate. Arat catre ele, le scot la lumina.

Relatia mea cu hrana am mai povestit-o. Dragoste si ura. Am balansat intre extremele astea pana n-am mai putut. Perioade de mancat compulsiv, alternand cu chinuitoare abstinente. Prin ambele m-am pedepsit, mi-am fragilizat atat corpul cat si emotionalul. Daca azi am probleme, ele sunt  urmarea a tot ceea ce am ales sa fac pana acum.

Primul pas e sa realizezi ca ceea ce ti se intampla nu e un blestem, ca nu esti nefericitul pe capul caruia a cazut pedeapsa, sau ca te-a tras cineva la sorti. Totul e rezultatul firesc al alegerilor de pana acum. Nu exista alti responsabili.

Dupa ce nu mai cauti vinovati in stanga si in dreapta, firesc e sa te observi, sa te imprietenesti cu tine.

Ne suntem cei mai aspri judecatori. Teama noastra de ce zic sau cat ne accepta ceilalti e doar reflexia propriei si necrutatoarei judecati de sine.

Cautam iubire. Pentru ca in realitate ne e frica de ea, si ne indoim serios c-o meritam incercam substitute, ne pacalim.

Dar poate ceva care ne creaza mereu senzatia ca nu ne e de-ajuns sa fie cu adevarat ceea ce ne trebuie?

Hai sa facem fiecare o lista cu lucrurile pe care imediat ce le-am avut le-am vrea iar, si iar si iar.

O incep pe-a mea cu DULCIURILE.

Multa vreme mi-am zis ca ar fi groaznic ca ceva sa ma impiedice sa le mananc. Si cum de ce ti-e frica nu scapi sunt astazi in situatia sa nu pot manca zahar deloc. As fi putut-o lua in tragic, dar accept ceea ce este.

Acceptarea aduce liniste, iar linistea aduce intelegere adevarata. Golgota renuntarilor s-a transformat ca prin farmec intr-o incantatoare gradina. Asa  simt.

Ma intorc la zahar. Gol de nutrienti, dar plin de calorii, ne face dependenti de el dandu-ne peste cap organismul, destabilizandu-ne chimia, hranindu-ne ciupercile, ingrasandu-ne, si mai adaugati voi. Mi se pare la fel de periculos ca un drog. Ne comportam ca niste narcomani in relatia cu el, oricum.

De ce e in aproape orice produs procesat? Paine, sosuri, mezeluri, conserve, lactate. Exclud special dulciurile si sucurile din enumerare, pentru ca la ele se asteapta toata lumea sa fie dulci, dar in sunca de ce ne trebuie zahar oameni buni?

Ne-am invatat sa luam totul de-a gata, si mancarea si ideile. Asocieri de cuvinte cu conotatii pozitive, genul iaurt cu fructe=sanatos, induse de publicitate, acopera repede mizeria pe care o bagam in noi de fapt, cumparand o cutie gata preparata. In 400 de grame sunt vreo 10 linguri de zahar, iaurtul e mort, fara bacteriile bune ale unuia facut din lapte proaspat, iar fructele sunt de obicei doar arome sintetice.

Cand ne-am mutat impreuna, Claudio inca le cumpara copiilor box-uri de iaurt cu fructe, tocmai in ideea ca e sanatos. Acum luam iaurt natural, bio, fructe proaspete, le bag in blender si cu maxim 2 minute de efort in plus avem hrana buna, la fel de gustoasa fara tona de zahar, vie.

O alta pacaleala. Produsele dulci pe care scrie sa sunt fara zahar. Aici zaharul e inlocuit cu indulcitori sintetici care ne fac la fel de mult rau. Cine se lasa incantat in ideea ca asa poate manca dulce fara sa se ingrase, sa citeasca numarul de calorii de pe pachete si o sa vada ca nu a facut nici o economie.

Mezelurile. Nu stie nimeni exact ce e inauntru. Ingredientele lor au nume stranii, greu de pronuntat, plus zahar.

Daca ai chef de sunca de pui, de ce nu-ti cumperi un piept proaspat, de pasare crescuta liber, nu-l marinezi putin cu ulei de masline, lamaie si multime de condimente, dupa pofta inimii,nu-l bagi la cuptor, iar apoi, rece, nu-l tai feliute subtiri sa-l faci sandwich?

E bucurie in toate lucrurile astea mici, in cumparat de chestii care stii ca merg la suflet, in pregatitul lor, in daruit si savurat. Ce facem cu timpul economisit prin luatul totului de-a gata? Nimic, il irosim.

In loc sa fie o pedeapsa, restrictia la tot ce ziceam ca imi place,  m-a facut constienta de abundenta care exista in lucrurile pe care le ignoram, de bucuria din simplitate, de iluzia lumii, de cum ne mintitm singuri si ne alimentam nefericirea printr-un act care odata era natural, mancatul.

Viata nu are goluri, nu are urat si pustiu, nu are saracie, nici boala. Astea sunt propriile noastre creatii, ca si mancarea procesata.

10 thoughts on “DESPRE RESTRICTII

  1. Zaharul este aproape la fel de adictiv si produce fix aceleasi reactii in creier ca si cocaina. Am auzit ca exista prin tara (SUA) asta o omoloaga a asociatiei alcoolicilor anonimi : aceea a celor care mananca compulsiv.

    Zaharul se foloseste in mezeluri pt a fragezi carnea si imi imaginez ca este si conservant, dar eu mai cred ca se foloseste -fara sa dau in teoria conspiratiei- si pt a crea dependenta.

    Oricum problema mancatului compulsiv , sau din dependenta, este mult mai mult decat ai zis tu in postul tau, este un cerc vicios adictiv combinat cu lipsa de educatie alimentara si nutritionala, si nu trebuie neglijata chimia organismului uman care e la fel de complexa si nici un medic sau f putini sunt documentati pe tema asta.

    Ideea este ca salut initiativa ta fiindca orice drum incepe cu primul pas si ceea ce ai spus tu in postul tau este esential: trebuie sa revenim la modalitatea de a manca astfel incat corpul nostru sa asimileze ceea ce bagam in el. La un moment dat nu iti ia asa mult timp fiindca daca gatesti eficient, nu ai nevoie de atata procesare, cat mai natural=mult mai sanatos. Apoi sanatatea iti da timp sa te bucuri de viata.

    Lucia

  2. PS Problema cu dulciurile si cu carbohidratii simpli o am si eu. Asa ca fraternizam pe acest front.

    Lupta mare mon cher de la 48 incoace ma tot chinui dar am zis ca incep cu de vegetale crude sau facute la aburi (broccoli) in blender de cate ori ma apuca cate o pofta si sper sa birui nebunia.

    • Pe mine ma ajuta mult stevia. Acum nu mai tanjesc dupa zahar asa cum era la inceput, dar inca ma apuca razvratirile dupa ce vad ceva tentant si atunci acasa imi pregatesc un desert din cele pe care le-am descoperit, indulcite cu stevia. E multumitor.
      Vezi daca nu e mai simplu invers, in loc sa treci brusc la dezolante fierturi sa scoti treptat, una cate una chestiile la care vrei sa renunti, sa gatesti gustos folosind ceea consideri ca-ti face bine.

  3. Prin observatie, lecturi si printr-o intuitie data de sus probabil am eliminat toata mincarea procesata din viata mea. Mi-am dat seama ca oamenii nu maninca “proteine” si “vitamine” si “fibre”, ei maninca VIATA. Un covrig proaspat este de preferat unor fructe vechi de doua zile. Nu pot sa ma mai ating de mincare care nu a fost pregatita atunci sau care a stat la frigider. Cred ca as putea elimina si frigiderul din viata mea. Rafturile magazinelor, pline de biscuiti, ciocolate, conserve, salamuri, ma lasa rece.

    Pe de alta parte, schimbarea de regim trebuie sa se faca singura, astfel incit sa nu avem nevoie de analiza pentru selectie, cu atit mai putin de sacrificii. Lasati pofta si intuitia sa va ghideze. Nu trebuie sa ne lasam de zahar, zaharul trebuie sa se lase de noi, sa se care de unde a venit cu mutrele lui cu tot.
    De exemplu, daca aveam de ales intre o tarta si un sanatos iaurt pe care il aveam in frigider, dar pe care il uram in acel moment, alegeam tarta, fara sa ma invinovatesc. Cu timpul, nu voi mai avea tarte in casa.

    Alta metoda de eliminare a mancarurilor proaste este empatia. De o luna nu mai maninc carne deloc. Acest lucru s-a intimplat prin empatie cu vitelul, cu porcul, cu puiul, cu vacuta. Sint asa de simpatici vii! Cum sa rup dintr-un cadavru? Cum sa iau contact cu cineva care a trait in prizonierat, ucis, dezmembrat? Mincatul este uniune cu mincarea, eu nu vreau sa ma unesc cu aceste animale moarte de mult.

  4. Mult adevar in ce spui tu aici, dar ultimele doua propozitii… nu prea sunt de acord cu ele… Saracie si boala exista, ca poate daca am trai altfel le-am putea diminua sau elimina, sau preintampina, e altceva… Ar fi minunat ca tot uratul din lume sa dispara dintr-o data. Ar fi necesare eforturi mari, conjugate, din partea tuturor oamenilor. E o viziune corecta, dar mai avem ceva pana acolo… din pacate.
    Ma bucur de binele din jurul tau, imi incarc si eu bateriile citindu-ti gandurile pozitive si pline de energie buna.
    Suntem porti…
    Iti intind mana mea. Mi-o prinzi?

    • In ultimele doua propozitii nu negam existenta saraciei si bolii. Am vrut sa spun ca ele nu vin de undeva din afara noastra. Le creem. Da, ar fi o solutie sa incercam sa traim altfel, fiecare sa inceapa schimbarea de la el insusi. Prin cuvantul viata nu definesc timpul fizic pe care il petrecem aici, ci forta, energia ce misca toate lucrurile.
      Uratul nu va disparea din lume pana nu ne invatam cu totii lectiile si nu ne transformam.
      Cred in lucrurile mici, facute cu dragoste si credinta in adevarul propriu, in aliniere cu viata. Semnalele voastre imi confirma, bucuria inimii mele imi spune acelasi lucru. E simplu sa primesti si sa raspandesti lumina.Trebuie doar sa vrei. Se poate cu cele mai banale mijloace, asta e miracolul, ca nu ne trebuie nimic special. Ca sa fim fericiti avem nevoie doar prezenta si bunavointa.
      Ti-am prins mana draga Ileana🙂

  5. sunt in total acord cu tot ce-ai spus.nu-ti imaginezi cata dreptate ai cand zici ca doar cine e pregatit sa stie, o sa afle ce legatura puternica e intre ce mancam si cum suntem / cum ne simtim.

    eu sunt pe drumul autocunoasterii alimentare de aproape 3 ani…si observ pe propria-mi piele cat de mult rau pot sa aduca produsele procesate…si cat de mult bine fac fructele, legumele si alunele🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s