DE ZIUA LUI

Ieri a fost ziua dragului meu. A implinit 45 de ani. L-am sarbatorit din toata inima. Au venit prieteni buni, fratii, mama, copiii. Am fost toti in jurul lui cu bucurie ca-l avem.

Ma fac un ghem de energie cand am de pregatit mese. E atat de navalnic ce simt incat ma ia ameteala, la propriu.

Ieri dimineata am avut doua starturi. Primul pe la 6, dupa un vis ciudat si puternic din care m-am trezit cu o teribila durere de stomac. Am misunat putin prin casa dupa care m-am culcat la loc dorindu-mi fierbinte sa ma trezesc bine, sa pot da ce-i mai bun in ceea ce aveam de facut. Asa a fost. Pe la noua eram foarte bine. Mi-am pus fusta colorata, agrafa in par, mi-am luat caruciorul portocaliu si am plecat la piata.

In drum  ma intalnesc cu Dan. E ciudat ca in Cascais, desi atat de mic, nu ne-am intalnit niciodata intamplator si in Lisabona, unde probabilitatea se reduce substantial, dam nas in nas pe strada. Era la o terasa in asteptarea cuiva. I-am tinut companie. Mi-am baut ceaiul pe care acasa n-apucasem sa-l beau si dupa ce a plecat am mai ramas putin lasandu-ma mangaiata de soare, privind oamenii care treceau in jur. Usuratate si plenitudine. E minunat cand vin starile astea in care nu exista graba, panica, sau nerabdare. Stateam acolo savurand viata.

Dupa, am umblat ca un titirez prin piata, bacanii, pescarii urcand apoi dealul cu cosul si inima pline. Am eu un loc preferat, in drumul asta spre casa Un magazin pe jumatate gourmet, pe sfert bio, iar  pe celalat sfert cu paine abia scoasa din cuptor . Pare fancy, dar e foarte decent la preturi, ceea ce ma face sa revin mereu, in special pentru branza mea preferata si afine proaspete. Dupa ele am intrat, cu gand sa-mi fac niste briose.

Or fi fost bobitele alea fermecate, ca odata ajunse la mine in cos am avut o…viziune – PRAJUTURA. In timp a mai aparut ea vag, dar ieri s-a conturat, o simteam ca texturi, ca gust, ca miros, stiam dintr-o data ce trebuie sa contina. Ii savuram cremele, simteam durerea din incheietura maxilarului, aia cand inghiti ceva cu pofta. Am trait-o si aveam toate ingredientele in minte. M-am dus ca hipnotizata sa le cumpar, urcand si coborand alte dealuri, fara sa-mi simt picioarele, fara sa ma doboare caldura

Desi initial ma gandisem sa cumpar un tort,  stiam ca nu voi gasi niciunul  sa includa navala de entuziasm care era in mine, iar asta e ceea ce conteaza cu adevarat, energia pusa in lucruri.

Ajunsa acasa am umplut bucataria de legume, pachete, ingrediente starnind un haos pe care stiam ca-l stapanesc, din care stiam ca se vor naste minunatii pentru ca eu lucrez cu viata. Cu gesturi repezi, dar fara graba am inceput pregatirile.

Intai tortul. Foietajul, crema de branza proaspata, menta si lime, apoi  crema de vanilie, facuta ca in tihnitele vremuri interbelice, la foc mic, cu oua, lapte si pastai de vanilie din pretioasa cutie indiana, nu cu prafuri colorate si arome artificiale. Le-am pus in cutii la frigider urmand sa le fac cunostinta abia cu putin timp inaintea momentului maxim cand se canta “parabens tra la la…”. Desi  nu vedeam inca rezultatul final, care avea sa ia forma chiar sub ochii musafirilor, stiam ca va fi unul extraordinar, pentru ca-l traisem aievea in minte.

Pana seara am fost in vartejul meu de culori si gusturi, fericita, pur si simplu fericita.

S-a umplut casa de oameni dragi, s-au desfacut sticlele de vin, masa era plina, cuvintele se amestecau intr-un delicios murmur. Cand incep sa aud mmmm…stiu ca iubirea mea circula si zambesc.

Claudio imi zice “maestrul din umbra”. Vad in ochii celorlalti ca darul mi-e primit si dus mai departe. Ce orgoliu poate fi in asta? E loc doar de o cuminte tacere. Toate lucrurile pe care le faci cu dragoste ies bune si ating inimile celorlalti, iar ele se deschid. Asta e firescul nostru.

Am primit o propunere. Unul din fratii lui Claudio, care are un bistro foarte cunoscut in Lisabona, mi-a propus sa ii fiu consultant pentru tapas, adica pentru aperitive. O fi raspuns la dorinta mea de expansiune in domeniul hranei cu iubire. Abia astept aventura asta!!!

M-am trezit vorbind cu pasiune despre un loc unde oamenii sa fie hraniti cu adevarat. Am vazut reactia celor doua prietene carora le spuneam. Ochii, daca acolo vorbele nasc scantei atunci in spatele vorbelor e un adevar incontestabil. Locul asta va fi. Il cer pentru ca simt atata energie. Doamne ajuta!

Sa va zic de tort. A fost un pic derutant cand in locul unei prajuturi festive am scos la iveala trei cercuri, aproximativ rotunde, de foietaj, fara nimic pe ele. Mama soacra ma intreaba timid “asta e tortul”. “Aproape”, zic si scot din frigider cutiile. Intre foi, crema de vanilie. Foietajul se aseza trosnind peste onctuoasa consistenta. Acopar totul cu crema de branza, risipesc deasupra afinele si coaja de lime. Arata exact cum mi-l imaginam. Imperfect, decadent, risipitor. Cantam “la multi ani”-ul portughez care e insotit de batai din palme in crescendo, terminandu-se in urale.

Sunt fericita ca viata e generoasa cu noi, ca nu oboseste sa ne aduca aminte mereu cat de mult si bun putem avea daca alegem asta.

Ziua de ieri a fost sub semnul abundentei. Prajitura, care i-a facut pe multi sa mai ceara o portie, o consider simbol si multumesc ca am primit-o in dar, atunci cand iar ma indoiam de magie.

24 thoughts on “DE ZIUA LUI

  1. La multi ani iubitului tau, sa fiti fericiti si sanatosi impreuna. Bucatele tale par apetisante, succes in noua aventura creativa gastronomica!

  2. La multi ani lui Claudio, sa fiti sanatosi si sa va iubiti mereu cel putin la fel!
    uite cum iti vin bucuriile ,telepatic😉 bafta multa!
    si crema de vanilie asa o fac si eu, are o aroma si un gust de vanilie de iti vine s-o mananci cu lingura din oala ;)) , asa-i ?
    se pare ca-ti place deja in Lisabona,nu?

  3. la multi ani! urmaresc de vreme buna blogul, dar e primul comentariu. Foarte frumos, imi umple inima de fiecare data cand citesc!

  4. La multi ani!
    La multi ani, multi,buni,cu dragoste,cu har,cu lumina!
    La multi ani, iubitului tau!
    Mi-e tare dor de minunile tale, abia astept margelele lisaboneze.
    Te imbratisez cu toata dragostea Lola noastra minunata

  5. Mai primiti o imbratisare calduroasa,cu multa,multa dragoste?
    Mai are loc langa sufletele voastre?

  6. Ma bucur ca te-am ‘intalnit’, Lola. Esti un om minunat. As vrea sa spun o multime de cuvinte, dar sufletul meu nu stie ce sa aleaga. Esti un om frumos in toate felurile. Iti citesc de cateva zile gandurile, starile, cu mare drag, fericita ca astfel de oameni exista!
    Tot ce e mai bun pentru voi, din tot sufletul!
    Amalia

  7. Ehi si uite-ma si pe mine, intarziata fara voie, din lipsa de net…
    Feliz Aniversario, Claudio!:)
    Pentru tine, draga mea draga, mult succes in noua activitate creativa, pentru ca multa iubire sunt convinsa ca va fi!
    Te imbratisez! Va imbratisez!:)

  8. esti atat de vie in margelele, cuvintele si pozele tale, incat mereu cand vin aici stiu ca imi regasesc starea de bine, uneori pierduta, uneori uitata. La multi ani celui care are norocul mare sa-ti fie omul drag.

  9. Pingback: MAGIE, MAGIE, MAGIE « lola dream factory

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s